Continuăm serialul despre istoria fotbalului sibian povestit de N.I. Dobra în ziarul Tribuna între 2002 și 2003.
Sportulsibian.ro va prezenta în fiecare săptămână câte un episod din care vor reieși povești despre echipele reprezentative ale secolului trecut, Șoimii Sibiu, Arsenal Sibiu, CSM Sibiu, Gaz Metan Mediaș, Carpați Mârșa și FC Inter Sibiu.
Episodul 12 (scris de N. I. Dobra)
Gigi Ola, ca şi precedenţii antrenori, după insucces s-a retras la Bucureşti, pe post rămânând Liviu Coman până la găsirea unui nou tehnician cu “firmă”, fiindcă aşa era concepţia şefilor, că numai un antrenor adus pe bani mulţi poate promova echipa, cei autohtoni fiind buni doar ca… înlocuitori în vremuri de restrişte. Se apropia ediţia 1975/76 şi prin oraş începuse să circule zvonul că va fi adus Constantin Teaşcă, omul care tulbura apele pe unde ajungea, dădea afară liderii echipelor, se certa cu preşedinţii de cluburi, impunea nişte reguli de conduită draconice. Era antrenor emerit, fusese pe la loturi naţionale, fusese antrenor federal, a antrenat pe Dinamo Bacău, Dinamo Obor, Dinamo Bucureşti, “U” Cluj, CSMS Iaşi, FC Argeş, Fenerbahce Istambul, FCM Galaţi, Steaua… De peste tot plecase cu scandal. Cu ajutorul prietenilor lui, scriitorii, a publicat şi câteva cărţi, avea rubrici permanente prin diferite periodice. În fine, era o celebritate. Cel care îl susţinea şi îl băga în faţă era poetul Adrian Păunescu, în mare vogă la acea vreme, prin odele închinate “iubitului conducător” şi “tovarăşei sale de viaţă şi de luptă”, dar şi prin turneele efectuate prin cenaclul Flacăra, care atrăgea tinerii pe stadioane şi-i fanatiza. Se împrietenise cu un prima din Mărginime, la care trăgea adesea petrecând din seară până-n zori, cu focuri de tabără şi festinuri haiduceşti. Mai de frică, mai de bună voie, mahării de la Partid îi făceau toate toanele aşa că nu l-au refuzat când a venit cu propunerea ca Teaşcă să antreneze Şoimii. “Piticu” fusese dat afară de la Steaua şi divizionarele A se fereau să şi-l bage în casă, aşa că iată-l la Sibiu. Preşedintele clubului nu mai era Rätscher, ci Alexandru (Puiu) Stoian, fost metodist la CSM, profesor de sport cu specialitatea fotbal, bun de gură, energic şi teatral, nici că se putea un mai bun “partener” pentru nea Titi Teaşcă.
Bineînţeles că – deşi “tovarăşii” ne-au redus drastic spaţiul tipografic al gazetei, transformând-o din cotidian în săptămânal – n-am scăpat prilejul de a-l aborda pe Piticul-Uriaş de cum a poposit la Sibiu. Bombastic cum s-a obişnuit lumea să-l ştie, mi-a răspuns la cele câteva întrebări în stilul caracteristic:
“-Cum se face că dv. sunteţi acum, aici?
– Din moment ce Sibiul se află pe harta ţării… Apoi, m-am gândit că au trecut 8 ani de când o aduceam pe Dinamo la Bacău în prima divizie şi-ar fi timpul să realizez din nou această performanţă. De ce la Sibiu? Pentru că o merită: 25 de ani de aşteptare ajung!
– Care credeţi că sunt principalele dv calităţi?
– Nu am decât două: iubesc fotbalul şi nu fumez. În rest, numai defecte (…).
– Se spune că sunteţi un bun tehnician, dar nu în egală măsură şi pedagog…
– Afirmaţii necontrolate (…). Când mănânci o prăjitură nu mergi în laboratorul cofetarului să vezi cum e făcută. Realitatea e că prea mulţi intră în “laboratorul” meu (…).”
A început antrenamentele şi odată cu ele şi problemele. Cu jucătorii, cu terenul, cu refacerea, cu alimentaţia, cu organizarea clubului, dar “sita” fiind nouă, cei din anturaj au încercat să anihileze asperităţile… Cum, necum, după 13 etape, Şoimii era singura echipă neînvinsă în seria a III-a, aflându-se pe locul 3 în clasament (5 victorii, 8 egaluri, golaveraj 19-8).
Prima bătaie a fost să fie la Deva, pe o vreme câinoasă, multe din maşinile cu suporteri sibieni plecaţi spre Deva întârziind pe drum. În min. 19 era deja 2-0 pentru gazde. Şi atunci, şi acum, spun că Teaşcă a aşezat rău jucătorii în teren. Scorul final a fost 3-0 pentru Mureşul. L-am socotit un accident nefericit, dar eşecurile au continuat: 0-1 la Corvinul, 2-2 acasă, cu Gloria Bistriţa, aşa că turul l-am încheiat după Corvinul (26), FC Baia Mare (22), Gloria Bistriţa (21), ai noştri având 21 de puncte.
În pauza competiţională au fost mobilizate toate energiile pentru ca Şoimii să ajungă în frunte. Chiar şi colegul nostruViorel Cucu compusese o urare intitulată “Hai Şoimii”, care se încheia astfel: “Le urez din suflet, la toţi sibienii/Care iau notiţe de Dobra N.I./Ca în nouă sute şaptezeci şi şase/Să aibă duminici şi meciuri frumoase/Şoimii să-şi preschimbe numele în fapte/Şi-n toamna ce vine, când merele-s coapte/Să joace cu Steaua în campionat/Că de-un sfert de secol am tot aşteptat!”.
Au fost aduşi în vederea transferului Speriatu, Stancu, Sârbu (FC Argeş), Deselnicu (“U” Craiova), Roşu (Sp. Studenţesc), Tolciu (ASU Sibiu). Până la urmă, niciunul dintre ei n-a rămas.
Returul a început foarte bine: 1-0 cu Rapid Arad, 0-0 la Sticla Turda, 3-0 cu UMT, 1-0 la Metalurgistul Cugir, 2-0 cu Gaz metan, 2-0 cu CIL Sighet, 1-0 la Victoria Călan, 2-0 cu Victoria Carei. După etapa a 25-a Şoimii erau pe locul 2, la 3 puncte de lider, Corvinul Hunedoara. A urmat meciul de la Tomnatic, adevărat coşmar. Echipa din acea comună bănăţeană nu reuşise decât 5 victorii de la începutul campionatului, având golaverajul 20-45, iar a şasea (şi ultima!) avea să fie cu Şoimii (1-0, prin golul marcat de Râmneanţu, min 73). Nişte jucători de care nu auzise nimeni i-au învins pe “celebrii” Negru, Toacă, Mihăilă, Barna, Oprea, Georgescu, Munteanu… Până în final, Şoimii au mai pierdut la Moldova Nouă şi la Bistriţa, terminând – pentru a câta oară, Doamne! – pe locul 2, la 4 puncte de cea care avea să promoveze, Corvinul Hunedoara.
Lotul Şoimilor îi avea în componenţă pe Negru, Liebhardt, Şoaită, Vârlan, Mihăilă, Rubint, Fanea, Oprea, Ţurlea, Schwartz, Trandafilor, Georgescu, Popa, David, Toacă, Munteanu, Enescu, Marcu, Barna, Frăţilă. (va urma)
N.I.Dobra (Tribuna Sporturilor, anul XIII, nr 655, 21 februarie – 2 martie 2003)
