Continuăm serialul despre istoria fotbalului sibian povestit de N.I. Dobra în ziarul Tribuna Sporturilor între 2002 și 2003, și care reprezintă, totodată, un tribut adus unuia din cei mai mari ziariști sibieni, după trecerea sa într-o lume mai bună în luna iunie.
Sportulsibian.ro va prezenta în fiecare săptămână câte un episod din care vor reieși povești despre echipele reprezentative ale secolului trecut, Șoimii Sibiu, Arsenal Sibiu, CSM Sibiu, Gaz Metan Mediaș, Carpați Mârșa și FC Inter Sibiu.
Episodul 16 (scris de N. I. Dobra)
În vara anului 1977, FC Șoimii și-a început pregătirile cu Pantelimon Bratu și Florin Mihăescu. După controlul medical efectuat de dr. Alexandru Costea – singurul… element de continuitate la club! – lotul a plecat în cantonament la Păltiniș. N-au fost luați, renunțându-se la serviciile lor, Liebhardt, Munteanu, Răduță, Stănilă, Drăguceanu, Vlad. (Ulterior, lui Liebhardt i s-a organizat, totuși, un fel de retragere festivă. Fusese om de bază al echipei, unde apărase poarta timp de 12 ani…).
La munte au mers Negru, Vârlan, Șoaită, Mihăilă, Fanea, Rusu, Oprea, Marcu, Rotaru, Țurlea, Schwartz, Frățilă, Muscă, Gunesch (portar venit de la IPAS), Gligor (portar, de la Șc. Sportivă Sibiu), Aron (fundaș, revenit de la IPAS), Neagu (revenit din armată), Bordi (fundaș, de la Gaz Metan), Stelian Popa (mijlocaș, revenit de la IPAS), Viorel Jurcă (extremă, revenit de la IPAS), Georgescu (căruia i-a fost ridacă suspendarea dictată pentru slab randament), Galață și Lup (de la echipa de juniori a clubului), Dorian Ștefan (de la Șc. Sp. Sibiu), George Mierluț (de la ”U” Cluj). Toni Enescu, împrumutat pentru un an de Mureșul Deva, nu se prezentase.
Am omis să spun că, la acea oră, județul nostru avea în Divizia C pe Inter Sibiu, IMIX Agnita, Automecanica Mediaș, Metalul Copșa Mică, IPA Sibiu, Textila Cisnădie și proaspăt promovata Carpați Mârșa.
În acea vară-toamnă a anului 1977, Vasile Lupea, președintele lui FC Șoimii, s-a însurat, ca să nu-i mai bage vină tovarășii de partid că nu e familist ca ei.
Campionatul a început bine, sibienii reușind un 0-0 la Prahova Ploiești, echipa fiind următoarea: Negru – Vârlan, Șoaită, Mihăilă, Fanea – Galață, Oprea, Țurlea – Schwartz, Muscă (73, Frățilă), Georgescu. În etapa a doua, victorie, la Sibiu, cu 1-0, în fața dinamoviștilor din Slatina, numai că duminica următoare, Rm. Vâlcea, ai noștri au fost surclasați cu 5-0, goluri marcate de Stanca (2), Coca (2) și Cincă. Șoimii a aliniat formația: Negru – Șoaită, Neagu, Mihăilă, Fanea – Oprea, Ștefan, Țurlea (67, Rotaru) – Schwartz, Muscă (67, Marcu), Frățilă.
Tot turul s-a desfășurat sub semnul mediocrității, cu victorii chinuite și înfrângeri ”răsunătoare” (1-5 cu Rapid București), astfel că echipa a intrat în iarnă pe locul 11 (17 6 5 6 17-21 17), la doar două puncte de locurile de pe care se retrogradează.
Returul a avut aceeași configurație, cu rezultate contradictorii: 5-0 cu Prahova Ploiești, 1-4 la Slatina, 2-0 cu Chimia Rm. Vâlcea, 0-3 la Tg. Măgurele, 6-1 cu Metalul București, 1-5 la Autobuzul București… În această parte a doua a campionatului au fost folosiți Halmen și Manaitu, iar echipa a terminat pe un modest loc 12. A promovat Chimia Rm. Vâlcea, care îi avea în lot pe Roșca, Basno, Pintilie, Cincă, G. Stan, Savu, Carabageac, Stanca, Lepădatu, C. Nicolae…
Sibiul s-a mai ”pricopsit”, în schimb, cu încă o divizionară C – Construcții, unde jucau Rubint, Buzatu, Barbacariu, Constantin, Pavlovici, Bratu. Zotincă (”Sânge”), Covaci.
Ediția 1978/79 a fost pregătită de cuplul de antrenori Ștefan Coidum – Pantelimon Bratu. Nea Fane fusese un mijlocaș ”de fie”, jucând la Unirea Tricolor București, Jiul Petroșani, Dinamo București și Farul Constanța. Era un om deosebit și un adevărat profesionist. Avea la acea dată 48 de ani neîmpliniți. Bineînțeles că – știind ce-am pățit cu alți antrenori aduși de aiurea – l-am întrebat până când va sta la Sibiu. Mi-a răspuns scurt în stilu-i caracteristic: ”Voi rămâne atâta timp cât voi fi lăsat să lucrez!”.
În acea vară a anului 1978, echipa a pierdut unul dintre oamenii de bază, căpitanul ei, Vasile Mihăilă, care s-a retras cu ocazia meciului amical internațional dintre Șoimii și Maccabi Kiriat Gat (Israel). S-a nimerit la fix, că tot ziceau unii că ”Țache” e cam jidan! Împlinise, la 14 iulie, 32 de ani și se săturase. Începuse să joace fotbal la Or. Victoria, apoi în timpul facultății a jucat la ”U” Cluj, iar din 1974 devenise sibian, unde, în patru campionate și jumătate, n-a lipsit din formație decât în 11 partide!
Și, a început campionatul: 1-2 la Progresul București, 1-0 cu Metalul Plopeni, 1-2 la Tr. Măgurele, 0-2 cu Viitorul Scornicești… Acest din urmă rezultat a fost comandat ”de sus”, fiindcă echipa Ceaușeștilor era programată să promoveze. Știam acest lucru, dar n-am putut să tac: ”O dezamăgire asemănătoare n-am mai simțit de la înfrângerea (de pomină) suferită cu câteva sezoane în urmă, la Tomnatic. Duminică, echipa sibiană, cu veleități și vedete ce bat străzile bombându-și pieptul, a fost învinsă fără drept de apel pe propriu teren, de o formație abia promovată din Divizia C, handicapată și de absența a trei titulari (Păun, Cotigă, P. Manea)”.
Șoimii aliniaseră formația: Negru – Rotaru, Neagu, Șoaită (68, Țurlea), Rusu, Marcu, Biriș, Fanea, (66, Manaitu) – Schwartz, Oprea, Frățilă. În echipa oltenilor evoluau alde Martinescu, Pană, frații Mincu, C. Manea, Șoarece, Voiculeț…
După patru etape, FC Șoimii era pe ultimul loc, iar sfârșitul turului găsea echipa pe locul 11.
Marți, 12 decembrie 1978, a avut loc ședința consiliului de conducere al clubului. În esență, s-a apreciat faptul că Ștefan Coidum a promovat jucători tineri, de perspectivă, care ar putea, într-un viitor nu prea îndepărtat, să alcătuiască o echipă competitivă. A fost ales noul consiliu, alcătuit din 27 de membri, iar Biroul era format din Virgil Tălmăcean – președinte, R. Medrea și M. Rodeanu – vicepreședinți, I. Albu, I. Bran, I. Băcilă, I. Botezan, Șt. Coidum, I. Dobrotă, I. Gândilă, Al. Grad, I. Scărlătescu și M. Veștemean – membri. Erau numai directori de întreprinderi puternice, profesori de la Universitate și Inspectoratul Școlar Județean, șefi din alimentație publică dar, în același timp, iubitori ai fotbalului, dispuși să se implice efectiv în susținerea echipei. După tradiționala vacanță de iarnă, marți, 9 ianuarie 1979, jucătorii s-au adunat la stadion, cu trei absenți nemotivați: Georgescu, Marcu, Bârsan. Lotul arăta astfel: Negru, Szebin, Gligor, Coman – Vârlan, Rotaru, Șoaită, Neagu, Ștefan, Mihai, Beleaua – Țurlea, Fanea, Biriș, Rusu, Bârsan, Cotoară, Baciu, Kerecheș, Marcu – Schwartz, Frățilă, Manaitu, Halmen, Toma, Spanache. Din acest lot, nu mai puțin de 8 erau juniori: Coman, Mihai, Biriș, Cotoară, Bârsan, Kerecheș, Toma, Spanache. Bineînțeles că, după cantonament, nu toți au fost menținuți în lot.
Prima etapă a turului n-a fost fastă, Șoimii remizând (0-0), pe teren propriu, cu Progresul București. Dar este de semnalat faptul că Gaz Metan nu s-a lăsat intimidată și-a învins Viitorul Scornicești cu 1-0 (gol înscris de Țiglariu în min. 80).
Parcursul echipei sibiene a fost sinuos, ca și în tur. Noroc că în etapa a 27-a, la Brazi, Șoimii au câștigat cu 3-0, Chimia din localitate fiind fără șanse de scăpare. Acea victorie și un egal (2-2), reușit la Autobuzul București, i-a scutit pe sibieni de emoțiile retrogradării. I-a scutit în asemenea măsură încât, în ultima etapă, și-au permis să ”trântească” meciul cu Dinamo Slatina. Dar despre asta vom discuta în episodul următor, fiindcă merită. (va urma)
N.I.Dobra (Tribuna Sporturilor, anul XIII, nr 659, 24-30 martie 2003)
Rândul de jos: Martin Schwartz, Vasile Rusu, Gheorghe Țurlea, Vasile Șoaită, Wilhelm Halmen, Mircea Rotar, Traian Frățilă, Gheorghe Manaitu, Marius Cotoară.
