Continuăm serialul despre istoria fotbalului sibian povestit de N.I. Dobra în ziarul Tribuna Sporturilor între 2002 și 2003, și care reprezintă, totodată, un tribut adus unuia din cei mai mari ziariști sibieni, după trecerea sa într-o lume mai bună în luna iunie.
Sportulsibian.ro va prezenta în fiecare săptămână câte un episod din care vor reieși povești despre echipele reprezentative ale secolului trecut, Șoimii Sibiu, Arsenal Sibiu, CSM Sibiu, Gaz Metan Mediaș, Carpați Mârșa și FC Inter Sibiu.
Episodul 17 (scris de N. I. Dobra)
Rămăsesem la finalul ediției 1978/79 a campionatului Diviziei B, seria a II-a. Șoimii nu stăteau pe roze, dar, surpriză, au reușit un 2-2 la Autobuzul București, în formația: Negru – Rotaru, Neagu, Șoaită, Rusu – Baciu, Biriș, Țurlea – Bratu, Frățilă (60, Halmen), Schwartz. Nu fusesem la acea partidă, așa că am scris din… auzite. Oricum, zarurile erau aruncate: Viitorul Scornicești era ca și promovată. Mai erau ceva dubii în subsolul clasamentului, unde luptau pentru evitarea Diviziei C Drobeta Tr. Severin, Chimia Tr. Măgurele, FCM Giurgiu, Dinamo Slatina și, eventual, Șoimii, numai că sibienii jucau pe teren propriu cu… Dinamo Slatina și, câștigând, cum era normal, ar fi ”îngropat” echipa milițienilor olteni.
Meciul s-a încheiat cu scorul de 2-2 (1-1). Au marcat Rusu (min. 3), Lică (min. 30, autogol), respectiv Mincioagă (min. 21), Frățilă II (min. 72, din penalty, acordat în urma unei faze de pomină, în care Rusu a prins pur și simplu în careu o minge care nu prezenta nici un pericol). La acest rezultat au scăpat de Divizia C ambele echipe, dar eu am răbufnit într-o cronică intitulată ”Nimic despre fotbal”, din care citez câteva fraze: ”S-a încheiat un campionat de care n-aș vrea să-mi mai amintesc. Vreau să cred că încheierea campionatului și acest meci – adevărată parodie – vor fi urmate de o analiză în care să se spună lucrurilor pe nume, iar cei 18 jucători care zic că alcătuiesc lotul FC Șoimii vor fi trimiși nu la mare sau la munte, pentru refacere și odihnă (pentru că n-au după ce să se odihnească), ci fiecare la locul său de muncă, adică acolo unde un an întreg au fost retribuiți pentru a munci, numai că, în virtutea unui obicei dăunător pentru toată lumea, numai la muncă serioasă nu se… pretează bravii noștri fotbaliști (…)”.
Am mai băgat eu câteva propoziții despre parazitism, câștiguri pe căi ilicite, moralitate, etc., fără s-mi treacă prin capul ăla zevzec că totul se făcuse cu aprobarea ștabilor de la partid. A fost picătura care a umplut paharul tovarășului Bărbuleț, prim secretar al Comitetului Județean de partid, care a poruncit să nu mai fiu lăsat să scriu despre Șoimii fiindcă îi demobilizez. Încercarea lui Victor Domșa, redactorul șef al ziarului – care avea intrare oricând la ”Nea Vasile” pentru că îi scria toate dările de seamă și cuvântările – de a-l întoarce din hotărâre au fost sortite eșecului. Mă lovea unde mă durea mai tare, fiind un suporter împătimit al Șoimilor și un ahtiat după fotbal. Îmi lua cea mai dragă ”jucărie”, fiindcă îndrăznisem să spun ce gândeau și vorbeau toți cei care fuseseră la acel meci, sută la sută trucat (Bineînțeles că jucătorilor nu li s-a întâmplat nimic!).
Numai că există un Dumnezeu al chibiților: în acel an, 1979, a promovat în B echipa Carpați Mârșa, susținută puternic de conducerea Întreprinderii Mecanice din localitate și… am fost adoptat de ei.
La conducerea tehnică a Șoimilor a fost adus nimeni altul decât Titus Ozon, fostul ”vrăjitor” al balonului, predecesorul lui Nicolae Dobrin și al lui Niki Dumitriu (III). Bineînțeles, și el se angaja să ducă Șoimii pe culmi: ”Am înțeles că vom beneficia de tot sprijinul necesar pentru a scoate echipa dintr-un anonimat care nu-face cinste. Mie îmi place ordine și, împreună cu Monu Bratu, fostul meu coechipier de la Progresul, să facem treabă. Doresc să vă spun că am încheiat cu FC Șoimii contract pe durată nedeterminată. Asta înseamnă că n-am venit cu gândul plecării și voi rămâne atâta timp cât jucătorii, în primul rând, dar și organele locale mă vor ajuta (…)”. Frumoase cuvinte, numai că veți vedea cât au durat promisiunile.
Prima întâlnire a fost Rapid – Șoimii 1-1. Rezultat excelent, obținut de Negru – Rotaru, Neagu, Șoaită, Ștefan – Marcu, Rusu, Beleaua (80, Mihai) – Bratu, Frățilă, Halmen (46, Biriș). La Rapid jucau Pîrvu, Fotache, Ad. Dumitru, Marin Stelian, Sutru, Petcu, Bartales, Manea…
Numai că, în etapa următoare, aceeași ”viteji” remizau, pe teren propriu, cu Gaz Metan (0-0), iar etapa a III-a repetau figura (1-1), tot acasă, cu Progresul București, urmată de o înfrângere la Petrolul Ploiești (1-3) și o alta la Poiana Câmpina (0-4), așa că, după cinci etape, sibienii erau pe penultimul loc. Cu timpul lucrurile s-au mai îndreptat și, la sfârșitul turului, Șoimii erau pe locul 8, cu 17 puncte din 17 jocuri, golaveraj 15-21. Cele 15 goluri fuseseră marcate de Frățilă 6, Negrea 2, Rotaru, Țurlea, Curechean, Bratu, Biriș, Beleaua și Stănulescu (autogol). Bineînțeles că Ozon și-a luat geamantanul și s-a întors la București, astfel că de pregătirile de iarnă s-au ocupat veșnicul Monu Bratu, ajutat de Fanea Lazăr.
Returul a început cu 1-0 tonic în meciul cu Rapidul, gol marcat de Cornel Marcu (min. 32). FC Șoimii a jucat în formula: Negru – Rotaru, Baciu, Șoaită, Ștefan (86, Rusu) – Marcu, Țurlea, Bîrsan (80, Cotoară) – Scwartz, Coldea, Frățilă. Următorul meci a fost pierdut cu 2-0 la Mediaș, după care sibienii s-au dus la Progresul București, unde au încasat un 8-1 de rușine… S-au ”cârpit”, în schimb, cu Chimia Tr. Măgurele (6-1) și Chimica Târnăveni (5-1), încheind campionatul pe locul 8. A promovat Progresul, la mare ruptă cu Rapid. Între timp, pe extrema stângă s-a impus Sorin Marcu, poreclit mai târziu ”Dințișor” (știe el de ce!).
Dar să aruncă o privire și spre echipele ”mici” de la acea oră, cele care jucau în campionatul județean. Ediția 1979/1980 a fost câștigată de Textila Cisnădie, unde jucau Ilie David, fostul ”ministru al apărării” la CSM și Șoimii, Neluțu Crețu, zis ”Motoreta”, Mihai, Truică, Giugaluc, Cuc, Goia, Holom. Liviu Coman era antrenor la Metalul IOS cu care a terminat pe locul secund și unde jucau, de asemenea, câțiva fotbaliști buni: Mierluț, Tolciu, Halmen (până a trecut la Șoimii), Judele, Covaci. Locul 3 a fost ocupat de CSU Sibiu cu N. Aron, W. Drasser, M. Stoica, I. Dragoman, D. Ghițoaica, C. Stănilă, I. Vasilescu… Interul a terminat abia pe locul 4, deși și aici erau jucători cu pretenții: Voinea, Kupa, Gavrilă… Golgheterul campionatului – pentru al patrulea an consecutiv – a fost Tudor Tolciu (Metalul IOS) – cu 28 de reușite, urmat de M. Stoica (CSU) – 20, N. Aron (CSU) – 18, M. Netea (Inter) – 17, C. Truică (Textila) – 16. (va urma)
N.I.Dobra (Tribuna Sporturilor, anul XIII, nr 660, 31 martie – 6 aprilie 2003)
