Când e să vorbim de portarii din fotbalul românesc, cred că avem material pentru o poveste destul de palpitantă și emoționantă. Sunt memorabile și chiar au devenit adevărate refrene -evit să le spun virale- expresiile „Apără, Duckadam!” sau „Apără, Tătărușanu!”, plus că rememorăm, fiecare după vârstă și suflet, momentele în care Ion „Țop” Voinescu, Silviu Lung, Bogdan Stelea, Florin Prunea, Bogdan Lobont sau Florin Niță ne-au făcut să răsuflăm ușurați că mingea nu a intrat în poartă.
De data asta nu vorbim despre un portar anume, ci am povestit cu un antrenor de tineri portari. De fapt, un portar-antrenor, căci Alexandru „Samo” Samoilă are doar 26 de ani și încă trăiește tensiunea meciurilor alături de echipele unde apără. Sezonul acesta este la Voința Sibiu pentru al doilea an consecutiv -fiind și juniorul aceste echipe în trecut- dar a fost componentul și unor echipe precum Gaz Metan Mediaș, FC Avrig sau Măgura Cisnădie. Pe lângă asta, el este unul dintre portarii buni din minifotbalul românesc, unde are performanțe la nivel de club, dar este și în anturajul echipei naționale.
Mai nou, Alex Samoilă face antrenamente de individualizare cu tinerii portari, în principal pe terenul de iarbă din Șura Mică și sinteticul din cartierul Valea Aurie. L-am întrebat despre activitatea sa, dar și despre colegii celebri cu care a împărțit vestiarul sau carențele pe care le au portarii de pe la noi. La final, avem și numele tinerilor portari pe care pariază că vor avea un viitor frumos în fotbalul nostru mare.
„În Sibiu nu prea sunt antrenori de portari deoarece acest aspect nu a reprezentat o prioritate.„
Sportul Sibian: – Salut, Alex! Cum merge școala ta de portari și de unde ideea asta?
Alexandru Samoilă: – Salut! Momentan, merge bine. Copilașii vin, au plăcere și asta e tot ce contează pentru mine. Proiectul a luat naștere la insistențele părinților care au copiii la clubul unde antrenez, pentru că voiau pregătire separată pentru aceștia.
Sportul Sibian – Sincer să fiu, nu prea am văzut ca în cadrul școlilor de copii și juniori din Sibiu să existe antrenori specializați în pregătirea portarilor. De ce crezi că se întâmplă asta și cât îi dăunează viitorului goalkeeper?
Alexandru Samoilă – În Sibiu nu prea sunt antrenori de portari deoarece acest aspect nu a reprezentat o prioritate. Dar, de ceva vreme, cluburile au început să caute antrenori specializați. După părerea mea, atunci când un club nu are antrenor de portari pierde foarte mult, deoarece acest post chiar este unul care îți poate câștiga sau pierde un meci.
Referitor la cum îi dăunează tânărului portar…. în principal vorbim de pregătirea specifică: prinderea greșită a mingii, plonjoane executate greșit sau multe execuții stângace. Din păcate, cu cât portarul înaintează în vârstă, cu atât aceste lucruri sunt mai greu de corectat.
Sportul Sibian – Să intrăm un pic în lumea portăriei. Spune-mi care sunt bazele de la care ar trebui să plece un foarte tânăr portar?
Alexandru Samoilă – Cred că mai întâi ar trebui să aibă cât mai puțină frică, să fie tupeiști, cum se spune. În același timp, munca este foarte importantă pentru progresul pe mai departe. Totuși, gândiți-vă că portarii sunt mai speciali: în timp ce unii doresc să marcheze cel mai frumos gol, noi visăm să îl apărăm.
„Noi aveam o generație foarte bună, cu Darius Olaru, Răzvan Trif și Raul Ignat.„
Sportul Sibian – Îmi exprim o părere și mă poți contrazice: portarii români, indiferent de statură, ies prost pe centrări. Există o explicație tehnică?
Alexandru Samoilă – Poate pentru că portarii români sunt învățați să apere ce e de apărat și să nu greșească. Poate de asta au o teamă în a ieși mai bine și mai hotărât pe centrări.
Sportul Sibian -Vin și cu o întrebare mai delicată pentru tine. Deși ești un portar talentat, cariera ta nu a luat-o neapărat în sus. Care crezi că e principalul pas greșit pe care l-ai făcut?
Alexandru Samoilă – Este adevărat, cariera mea nu este atât de sus pe cât se spera la un moment dat. Poate problema cea mai mare a fost că în perioada în care eram la Gaz Metan Mediaș am crezut că mi se cuvine mai mult decât mi se oferea, poate și din cauza valului de cuvinte frumoase care se spuneau despre mine. Poate în acele momente era mai indicat să muncesc mai mult, nu să îmi aștept rândul.
La Mediaș am avut doi ani foarte buni la elite, cu cele mai bune echipe din țară. Apoi a început sezonul de liga a doua, primul an în care era nevoie de juniori în teren. Noi aveam o generație foarte bună, cu Darius Olaru, Răzvan Trif și Raul Ignat. La un moment dat, președintele clubului mi-a spus că e greu să prind echipa de seniori, iar atunci a venit o ofertă bună din liga a treia, de la Vințu de Jos, atât din punct de vedere financiar, cât și al condițiilor. Până la urmă, eu nu regret nicio decizie luată și cred că pot să îi învăț ceva pe micii portari, măcar prin prisma faptului că am aproximativ 100 de meciuri în liga a treia.
„Atunci am văzut cum e să locuiești singur, fără părinți, astfel că am început să mă maturizez.”
Sportul Sibian – Care este profesorul de la care ai învățat meserie?
Alexandru Samoilă– Antrenorul care m-a modelat cel mai mult este domnul Ilie Botezatu, fost jucător la Jiul Petroșani și antrenor în Emiratele Arabe Unite. De altfel, el a fost și primul meu antrenor de portari. El m-a învățat să fac priza corectă la minge, să plonjez, să degajez și m-a făcut să simt plăcerea de a fi portar.
Totodată, el a fost antrenorul alături de care mi-am făcut trecerea de la fotbalul în joacă la cel de plăcere. Se întâmpla la Timișoara. Atunci am văzut cum e să locuiești singur, fără părinți, astfel că am început să mă maturizez. Acolo am întâlnit și primii colegi care aveau să ajungă fotbaliști profesioniști: Eduard Pap, portarul celor de la FC Botoșani, și Ovidiu Popescu, mijlocașul celor de la „U” Cluj.
Sportul Sibian – Ce pretenții au părinții de la copiii pe care îi aduc la tine, dar și de la tine?
Alexandru Samoilă – Părinții nu prea au pretenții când își aduc copiii la mine, mai ales când vorbim despre cei mici. În principal, îi aduc la mine ca să învețe. Eu m-am obișnuit să cer un feedback de la părinți sau antrenorii cu care lucrez, după o perioadă de lucru cu copiii, tocmai pentru a urmării împreună evoluția acestora.
Sportul Sibian – Colaborezi cu anumite școli de fotbal din Sibiu, cărora le recomanzi portari antrenați de tine?
Alexandru Samoilă – Nu am o colaborare, dar antrenez copii care sunt legitimați pe la mai toate cluburile din Sibiu, asta când vorbim de antrenamentele individuale. La mine oricine este binevenit. Propriu-zis, eu antrenez portarii celor de la Ultimate Sibiu și ACSDC de aproximativ doi ani.
Sportul Sibian – Ce calități dorești să le dezvolți tinerilor portari prin antrenamentele tale?
Alexandru Samoilă – În principal l, vorbim de jocul de picior -pe care și eu îl stăpânesc foarte bine- și execuția cât mai corectă. Îmi doresc foarte mult ca portarii mei să nu greșească, să își facă treaba în fiecare meci, iar când ies de la meci sau antrenament să fie convinși că au dat tot ce au putut pe teren.
Sportul Sibian – Hai să încheiem cum o previziune din partea ta. Dă-mi niște nume de portari pe care îi antrenezi și îi vezi ajungând sus în fotbalul nostru.
Alexandru Samoilă – O să îți dau două nume. Este vorba de Șerban Maier, portar ce apără la echipa U15 a celor de la CSC Șelimbăr, acolo unde echipa se bate la primele locuri din serie, iar el are un aport consistent. Este un portar foarte serios, disciplinat, portarul cu cea mai mare evoluție dintre portarii cu care am lucrat până acum.
Al doilea ar fi Radu Moldovan, care apără pentru echipa de U12 elită a celor de la Alma. E un portar serios și motivat, care iubește acest sport și vede doar fotbal. Restul copiilor cu care lucrez sunt micuți și consider că după vârsta de 12-13 ani se poate face trecerea către performanță. Până atunci trebuie să vorbim doar de plăcerea de a veni la fotbal.
