„Important e să participi”, spune un vechi slogan, menit să aline amarul învinșilor, dar spune-le asta fanilor lui CSU Sibiu, după ce echipa lor a fost tăvălită de „U” Cluj și CSM Oradea. E greu să accepți chiar și un sezon de tranziție, căci așa s-a cântat înainte de acest nou campionat, atunci când vezi meciuri precum cel din seara asta, care s-a jucat într-o atmosferă de turneu amical, cu dese momente în care am auzit vocile oamenilor de pe parchet și scârțâitul încălțărilor acestora.
Putem cădea în capcana în care să analizăm jocul fiecărui baschetbalist al Sibiului și să ne întrebăm de ce astăzi echipa a arătat atât de anemică și fără idei. Dar cred că discuția de fond nu trebuie să fie aceasta. Să te întrebi de ce Pipkins nu e Williams și Gross nu e Young cred că este un exercițiu greșit. Pentru că, până la urmă, de asta Oradea e unde e, iar CSU se zbate pentru ce se zbate.
Vă place sau nu, dar jucătorii pe care CSU Sibiu îi are în acest sezon cam atâta pot și este extrem de normal ca atunci când dau de un zid precum Oradea să fie făcuți K.O, dacă tot suntem la câteva ore la revenirea în ring a lui Mike Tyson. Sigur, putem analiza unele scheme, ne putem întreba de ce apărarea a fost atât de galantă cu adversarul sau poate să ne fie dor de Jay Threatt, când dăm în statistică peste cele zero puncte ale lui Filip Adamovic, dar acestea sunt lucruri adiacente situației.
Cred că singura întrebare sănătoasă care se poate pune este aceasta: CUM S-A AJUNS AICI? Până la răspunsuri, trecem la joc.
Fanii, mai combativi decât echipa
Poate vremelnica inaugurare a târgului de Crăciun să mai fi furat câțiva fani în această seară, dar aș crede că nu acesta a fost principalul motiv pentru care „Transilvania” a fost golașă și astăzi. Probabil că și adversarul, neînvins până acum în acest sezon, i-a făcut pe mulți fani să nu dorească să asiste la o nouă bătută, după cea de la Cluj. Lăsând la o parte cunoscutele discuții despre fanii de rezultat și adevărații fani, am intrat în pâine și am vrut să vedem ce șanse sunt în fața unor bihoreni ce jucaseră miercuri seara un meci european -ce-i drept, la Pitești- și care l-au menajat pe „românul” Kris Richard.
Prima mutare au făcut-o fanii sibieni, cei care le-au bătut obrazul orădenilor pentru isprava de anul trecut, din meciul cu Dinamo, când au câștigat la o diferență de „doar” 82 de puncte, scor 121-39. Meciul a fost cercetat chiar de federație, cu suspiciunea de aranjament, iar mesajul afișat de galeria gazdă nu i-a iertat pe oamenii lui Achim: „Pentru meciul de cupă ați făcut chetă/ Acum v-ați pregătit pentru anchetă?”
Ne întoarcem pe parchet, acolo unde speranțele fanilor sibieni au fost ținute în viață până la scorul de 9-10, atunci când Oradea a preluat conducerea, după liberele transformate de Tarolis. De acolo, meciul a intrat în desfășurarea așteptată.
Atunci când schemele de echipă nu te ajută și apărarea e făcută sită, e normal să încerci să iei totul pe cont propriu, dar încercările temerare ale lui Schizas și Agbelese s-au oprit în blocajele leilor lui Achim. Prima rundă s-a încheiat așa și așa pentru CSU Sibiu, scor 13-21, dar adversarul începea să îi lase în urmă pe galbeni.
Rinkevicius a reconfigurat planurile, iar sfertul al doilea a început cu Gross și Agbelese în teren, pentru mai multă înalțime. Meciul devine mai intens, cu niște triple care au început să apară, dar și cu un Filip Adamovic lent și previzibil, pasele acestuia fiind mai tot timpul interceptate de câte o mână adversă.
Tarolis face deja trei greșeli, dar asta nu îi supără pe orădeni, care galopează spre o victorie încă de la pauză. CSU încearcă să respire, iar primul coș de la distanță vine abia cu două minute înainte de plecarea la vestiare, pe mâna lui Popa. Tabela arăta 28-44 la pauză, iar fanii mai sperau, dar mai mult din reflex.
Nicolescu pune trei puncte în coș, iar acesta nu e cel mai bun început pentru vulturi. Chiar și așa, Mirel Dragoste are un răspuns identic, dar e mai mult un spasm decât o reacție pe bune, pentru că scorul o ia la vale ușor, ușor.
Cu complicitatea lui Colak, lăsat fără replică în apărare de Tarolis, în dese rânduri, plus încercările exagerate de a pătrunde singur, ale lui Mirel Dragoste, diferența a ajuns la 20 de puncte, scor 37-57, iar verdictul era mai clar decât și-ar fi putut dori fanii gazdă, amețiți și ei de ce vedeau în teren. Trei sferturi încheiate rău, cu un 45-72 greu de privit, o diferență „sărbătorită” în stilul caracteristic de Coach Rinkevicius, cu un fault tehnic, după ce le-a explicat arbitrilor minute în șir cum stă treaba cu baschetul.
Cu Dragoste despre Mirel
Sfertul al patrulea e de nepovestit, efectiv am avut impresia că s-a jucat doar pentru că trebuia. O ultimă parte începută în aceeași notă, cu trei puncte ale lui Williams și un alley-oop, coproducție Pridgett-Young. Dincolo, doar Adamovic ce a mai încercat să se ia la trântă cu propria neputință, doar doar intră un punct și în dreptul său.
Înfrângerea era clară și usturătoare, dar cred că o a doua înfrângere a fost cea a lui Mirel Dragoste, în lupta cu nervii și bunul simț. Pe scurt, în timp ce căpitanul Sibiului era scos în decor de către un adversar și vocifera către arbitru, un fan a început să se răstească din tribune către baschetbalist, cel mai probabil nu cu niște adresări elegante. Cocoșește, jucătorul s-a dus cu pieptul bombat spre tribună, acolo unde era fanul, dorind să îi arate acestuia cine e șeful și lăsând meciul la o parte, că doar acolo lucrurile erau rezolvate.
O fază rar întâlnită și extrem de nepotrivită pentru un căpitan de echipă, mai ales când acesta a insistat pe lângă nucleul galeriei să îl potolească pe fanul respectiv, că doar nu se face să îți cerți un jucător a cărui echipă tocmai e bătută măr. Iar ca penibilul situației să fie desăvârșit, domnul Mirel Dragoste s-a bucurat cât se poate de ostentativ către acel om din tribună, atunci când a marcat un coș de trei puncte, de parcă acea reușită adusese Euroliga la Sibiu, ci nu diminua scorul unei înfrângeri rușinoase.
Nu sunt adeptul corectitudinii politice și am o slăbiciune pentru jucătorii cu personalitate, dar, cu riscul de a fi scos și eu din sală de Mirel Dragoste, voi spune că aș vrea să îl văd pe jucătorul clujean la fel de arțăgos cu adversarii și pus pe bătaie atunci când echipa e la ananghie. Pe teren, nu în afara lui, cum îi stă bine unui profesionist. Iar atunci când criticile îi cad prea greu, să își revadă jocurile și să își amintească de faptul că pe teren reprezintă imaginea unui club și a unei comunități, nu acționează pe persoană fizică.
Dacă aș lucra pentru marketingul celor de la CSU Sibiu, i-aș da acelui fan un telefon și i-aș facilita un dialog cu jucătorul, care și-ar cere scuze pentru reacție. Desigur, neuitând nici de cuvintele fanului, care sunt sigur că nu au fost deloc frumoase.
Concluzii
Punem punct încă unui meci, scor final 64-93, al nouălea din acest campionat și etapa viitoare se vor reseta speranțele fanilor. Partea bună e că meciurile cu Oradea și Cluj au rămas în urmă, dar la rând vine Voluntariul, o veche cunoștință a sibienilor și o echipă cu palmares bun în acest moment.
Deocamdată, umbra lui Jay Threatt se vede încă prin Sala „Transilvania”, americanul fiind invocat de mulți suporteri, mai ales după ce Adamovic a fost inexistent în meciul de azi.
