Iată că venirea lui Daniel Niculae ca președinte, le-a adus celor de la Hermannstadt un cadou nesperat, cu ceva timp înaintea venirii moșului cu același nume. Sincer, era teribil de greu, spre imposibil, să găsești puncte luminoase în jocul unei echipe cu șase înfrângeri la rând și cea mai păcătoasă apărare din ligă, mai ales în fața liderului la zi, fie el și surpriza „U” Cluj.
Iar statistica clujenilor trimitea fulgere către bieții sibieni, din orice unghi ai fi citit-o: pe Municipal aterizase cea mai bună echipă la jocurile din deplasare, dar și trupa cu cea mai bună apărare din țară, alături de gălățenii lui Dorinel. Ca să nu mai spunem de confruntările directe dintre cele două echipe, acolo unde oamenii din orașul chiriilor uriașe și al Untold-ului conduceau cu un liniștitor 9-2, aceștia nefiind niciodată învinși la Sibiu. Așa că, trăgând linie și adunând, părea că suporterii sibieni veniți în această seară la stadion aveau să stea în frig pentru încă un eșec.
S-au întors blestemele
Pe muzica Peluzei Șepcilor Roșii, cel mai bun om al alb-negrilor- aflată în sărbătoarea celor 105 ani de „U”, împliniți chiar astăzi, cele două echipe călcau iarba cu gânduri diferite: jucătorii lui Sabău trebuiau să muncească pentru a nu fi egalați de vecinii de la CFR, în timp ce oastea lui Măldărășanu căuta multvisata revenire, după atâtea pedale date în gol, ceea ce ar fi adus un pic de vigoare echipei, dar și ceva urale din partea suporterilor necăjiți.
Ce-i drept, primul care și-a luat porția de urale a fost chiar Ianis Stoica, cel care, după ce a fost premiat pentru depășirea sutei de meciuri pe prima scenă, și-a auzit vrute și nevrute de la peluza oaspete, acolo unde nu a fost uitată plecarea sa, nu tocmai elegantă, de la Cluj. Iar răspunsul lui Ianis de Sibiu a venit la nici două minute după aceste urări: Codrea îl calcă în careu pe Murgia, după ce mingea mai trecuse de controlul lui Stoica și Chițu. Penalty fluierat promt, iar la fel de hotărât a îngropat și Ianis Stoica mingea în poarta adversă.
Început neașteptat, la fel cum neașteptată este și desfășurarea următoarelor faze de joc. Sibienii fac un pressing extrem de elastic și plin de viață, cu tripleta Stoica-Chițu-Murgia în rol de tartori ai apărării clujene, semn că Măldărășanu nu vrea să vadă prea multe mingi prin preajma porții lui Căbuz. Ar fi și culmea, având în vedere că antrenează cea mai slabă apărare a campionatului, una care a produs multe lovituri de pedeapsă și gafe de generic. Și, apropo de apărare, din minutul 9, Hermannstadt-ul a rămas și fără Valerică Găman, accidentat, acesta predându-i sarcinile lui Tiberiu Căpușă.
În cealaltă parte de teren, lucrurile nu stăteau deloc bine și părea că Sabău nu își recunoaște echipa. Nici îndemnele la presiune ale acestuia și nici încurajările peluzei, nu aduceau mai mult ritm liderului. Părea că aceștia nu vor să se miște din locul în care fuseseră puși, iar cei 105 ani ai clubului atârnau pe umerii fiecărui om din teren. Mingea a ajuns destul de târziu și pe la portarul Căbuz, semn că pericolul putea fi ținut în frâu, ba mai mult, gazdele au mai amenințat poarta lui Gertmonas prin Balaure și Stoica, doar că fără succes.
Momentul cheie – norocul
Nu a fost un meci în care clujenii să nu poată marca, chiar dacă au jucat pe vârfuri, iar nervii au pus stăpânire de multe ori pe Nistor și compania. Doar că, de data asta, norocul s-a schimbat pentru echipa lui Măldărășanu, cea care jucase binișor în mai multe etape, dar fără să bage mingea în poartă și având parte de niște momente hilare în apărare. În această seară -și nu au fost puține ocazii- majoritatea fazelor lui „U” Cluj, în afară de gol, s-au încheiat pozitiv pentru Hermannstadt, chiar dacă greșelile au adus pericol în fața porții. Fix așa s-a întâmplat și pe finalul primei reprize, atunci când Oaidă și Blănuță au avut două raiduri consecutive la poarta lui Căbuz, dar încercările acestora au fost stopate de fundași sau au mers pe lângă poartă.
Peluza petrece, dar în teren dictează Hermannstadt
Sabău a mutat la pauză, Vadim Rață și Ovidiu Popescu fiind trimiși în locul lui Oaidă și Codrea. Dar primii care lovesc sunt tot sibienii, atunci când Balaure, pe-o contră, îl face pe Gertmonas să scoată mingea de la colțul scurt.
Dincolo, clujenii încercă în zona fundașilor centrali, acolo unde apărarea adversă e destul de moale, doar că Thiam nu sare mai sus decât mingea, iar replica perfectă vine în minutul 62: mingea e condusă bine în flancul stâng, iar din careu, după pasa lui Chițu, Ianis Stoica arată încă o dată cine e norocosul serii: 2-0, iar Măldărășanu vrea să țină jocul strâns cu Buș și Biceanu.
Iar Buș era să fie cel care închide masa la 3-0, în minutul 73. Apărarea Clujului se mișcă în reluare, iar atacantul Sibiului e 1 vs. 1 cu Gertmonas, doar că trage la brațele lituanianului, iar scorul rămâne unul periculos. La poarta cealaltă s-a consumat un moment greu pentru Căbuz, atunci când lovitura liberă din marginea careului, executată de Thiam, s-a transformat într-o grămadă spontană demnă de turneul celor șase națiuni. De undeva din careu vine și un șut spre poartă, doar că portarul originar din Avrig a avut un reflex superb, chiar în fața peluzei pline a oaspeților.
Pe energia unei victorii din ce în ce mai apropiate, dar și mânați de încurajările fanilor sibieni – care au început să scandeze chiar și numele CFR-ului 🙂- tot jucătorii de la Hermannstadt puteau să bage mingea în plasă, numai că Murgia a trimis, din întoarcere, pe lângă poartă, serviciul dat de Antwi, ajuns la marginea careului advers.
Finalul a fost al oaspeților, mai precis al lui Miranyan, trimis și el la luptă de Sabău. Prima încercare a armeanului a venit în minutul 84, atunci când a rămas cu mingea în posesie, după un duel în mijlocul careului. Acesta a prins un șut cu șiretul, doar că norocul nu se putea întoarce la final împotriva sibienilor. Mingea a trecut puțin pe lângă poarta lui Căbuz, suficient cât să nu reseteze meciul. Iar când nu a mai contat, la ultima fază a meciului, apărarea Hermannstadt-ului și-a permis un număr de magie, care a dus mingea la același Miranyan, acesta băgând-o în poartă, dar punctele erau deja în altă parte.
Rezultat extrem de bun, venit în urma unei prestații consistente și hotărâte a Hermannstadt-ului, condimentată cu o replică a unui lider care pare că pierde din turație atunci când e în lumina reflectoarelor. Totuși, am aflat la final, din gura lui Ianis Stoica, faptul că și patronii echipei s-au mișcat bine cu banii în această perioadă, semn că plățile la timp, chiar dacă nu aduc mereu fericirea, pot să fie un bun „dopping” pentru onoarea jucătorilor.
