CSU Sibiu a învins-o pe CSM Galați, cu scorul de 94-82, ajungând la un bilanț de 6 victorii și 13 înfrângeri. Mateo Colak a reușit să înscrie 30 de puncte, secondat de Jalon Pipkins cu 26.
Din 4 noiembrie 2024 nu mai câștigase CSU Sibiu în Sala „Transilvania”. Între timp, am sărbătorit Crăciunul, am trecut în noul an, Donald Trump a mai luat America la o tură de MAGA, iar România a încercat să își aleagă un nou președinte până a rămas cu cel vechi. Cam atâtea lucruri mărețe a trăit țara noastră de când Sibiul nu a mai văzut o victorie a galben-albaștrilor pe teren propriu.
După atâtea plecări și frământări, CSU a devenit o echipă previzibilă, fapt adeverit și de declarațiile actualei conduceri. E groasă, oameni, buni, așa că anul acesta ne luăm la trântă cu retrogradarea. Un pic exagerat, aș crede, dar poate ajută să te pui la adăpost. Să nu avem iluzii, ca să nu avem deziluzii, așa-i, domnule Ienei?
Așa că Galațiul nu avea cum să fie privit de sus, pentru că nu aveai cu ce să îi sperii pe oamenii lui Nini. Nici măcar noul venit Ahmad Rand nu putea să fie atât de bun încât să rupă norii după câteva antrenamente. Totuși, schimbarea s-a simțit încă de la intrarea în sală, dar aici nu vorbim de joc, ci de public. Mai mulți și mai energici, suporterii pare că au înțeles mesajul pentru unitate sau vor să arate că nu jucătorii erau problema. Ce-i drept, mai jos de atât e doar retrogradarea, iar acolo nu vrea nimeni să se gândească.
După patru minute și jumătate în care gălățenii au fost milimetric în fața adversarului, vulturii au întors roata la 10-9. Pipkins aduce aminte de Hardy, cu un dunk care electrizează sala, iar Rinkevicius apelează pentru prima dată la cel mai nou transfer. RANDez-vous-ul cu Ahmad începe cum trebuie, iar americanul rupe și el coșul cu un slam.
Oaspeții aleg să se apere agresiv, doar că și penalizările vin pe bandă. Ciotlăuș face două greșeli, Kovacevic două, în timp ce Pipkins mai pune două puncte din înaltul cerului. Deși a fost mai rușinos de la trei puncte pe început de sfert, Colak dă drumul la tirul de afară, iar două rachete lovesc și ele ținta adversă. Îi răspunde, în același stil, Kuxhausen, făcând ca primul sfert să se încheie la 27-21, cu 13 puncte în dreptul lui Pipkins și 10 pentru Colak.
Două, trei indicații și reîncepe jocul, cu CSU Sibiu crescând talia, Rand și Gross fiind Gulliverii lui Tomas Rinkevicius. După două minute, tabela arăta 29-28, doar că Pipkins e greu de oprit, iar Florin Nini își cheamă la bancă elevii după patru puncte oferite în dar de american.
Zetos e mai aproape de final decât colegii săi, cu trei greșeli personale, dar cine are timp de regrete? Pentru că ultima fază a primei reprize aduce încă un moment de spectacol: Adamovic recuperează o minge chiar în fața băncii adverse și o aruncă pe spate, poate, poate o prinde cineva. Jalon Pipkins e omul cu intercepția, iar calea până la coș e mai liberă decât Bucureștiul într-o zi de week-end. 3, 2, 1 și încă un dunk aduce o pauză mai veselă pentru fani.
După pauză, Tomas Rinkevicius alege să înceapă cu Elias Drăgan, cel care pare să fie cel care profită cel mai mult de situația actuală, cu șanse bune să fie un jucător pe care se va conta mai mult în viitor.
Dunărenii vin la două puncte după o triplă, procedeu la care sunt în topul ligii naționale, în timp ce galben-albaștrii răspund cu o fază á la Euroligă: Pipkins recuperează în propria jumătate, iar mingea pleacă țintă spre Filip Adamovic, care o are pentru două puncte. Altruismul îl lovește le bosniac, care o lasă în spate la Alex Gross, cel care pune cireașa pe un tort din ce în ce mai dulce.
Lupta e încinsă, iar fiecare echipă punctează că la box, doar că aici atingerile mai dure nu sunt chiar de bine. Zetos și Pipkins au patru greșeli în dreptul lor, în timp ce dincolo găsim vreo patru băieți care sunt la două faulturi distanță de ieșirea din joc. Până una alta, Colak mai pune trei puncte pe tabelă, iar ultima rundă avea să înceapă de la 74-64.
Sfertul patru a fost mai mult o luptă fără cap și fără coadă pentru ambele echipe, lucru ce a fost bun pentru formația în avantaj. Chiar dacă Zetos a făcut și a cincea greșeală, Elias Drăgan s-a achitat de sarcini cu brio, chiar dacă aș crede că a exagerat cu niște pătrunderi încheiate sub adversarii săi mult mai bine făcuți.
Tensiunea din final a fost dată mai mult de arbitraj, unul nesigur și care a pierdut din vedere destule faulturi de ambele părți, dar nimeni nu va ține minte decât câștigătoarea. S-a terminat 94-82, cu nu mai puțin de 74 de puncte înscrise de trei baschetbaliști: Mateo Colak (30), Jalon Pipkins (26) și Alex Gross (18).
„Așa vă vrem mereu!”, au strigat suporterii la final și aș crede că același lucru l-ar vrea și jucătorii de la oamenii din tribună. Pentru că astăzi, sala a contat, fiind mai puține locuri goale decât de obicei. Urmează Timișoara, iar acolo va fi deja altă poveste, pentru că vorbim de o echipă mult mai eficientă decât adversarul de azi.
