3424 spectatori. Este asistența ultimei partide ”acasă”, pe stadionul Municipal, a lui FC Hermannstadt, într-o zi de duminică, ora 14:30.
Ca în Premier League, unde stadioanele sunt arhipline pentru că, spun mulți, majoritatea meciurilor se joacă sâmbăta și duminica, la orele amiezii. Nu luni și marți la ore apropiate de miezul nopții, cum se obișnuiește în Superliga noastră. Sau, pentru cei care au prins cea mai romantică perioadă a fotbalului românesc, anii ’60-70, e ora la care miile de spectatori de pe stadionul ”Șoimii” erau deja la Bolta Rece pentru a desluși jocul favoriților. Era ”lege” atunci, FC Șoimii juca duminica, la 11:00.
3424 de spectatori. Mulți, puțini? O spun direct, foarte puțini. FC Hermannstadt a încheiat sezonul trecut cu o medie de 5192 spectatori. Una acceptabilă chiar dacă a depășit doar 4 echipe: Sepsi, FC U Craiova, Botoșani și Farul, ultima pentru că stadionul din Ovidiu are o capacitate de doar 4545 de locuri. De partea cealaltă, FCSB a avut, în medie, 19857 spectatori la meciurile considerate acasă, Rapid – 12597, CS U Craiova puțin peste 11700, U. Cluj – 8163, Petrolul, Oțelul, UTA, Dinamo și CFR – 7000 fiecare, plus/minus.
5200 e o medie bună pentru Hermannstadt dar mult sub estimările celor nemulțumiți în anii reconstrucției ”Municipalului” de capacitatea mică, spuneau ei, suficientă spuneam eu încă de atunci. După doar 2 ani de la inaugurare, cele 12363 de locuri ale arenei sibiene se dovedesc mult prea multe pentru fanii sibieni.
În acest sezon, după 26 de etape, Hermannstadt are o medie de 4242 spectatori. În scădere cu 1000 față de anul trecut și cu aproape 2000 față de acum doi ani.
De ce doar 3424, etapa trecută, cu Petrolul? Pentru o duminică însorită de februarie, luna cea mai puțin ofertantă în privința altor tipuri de evenimente (concedii, nunți, grătare, festivaluri, etc), nunărul de spectatori e unul mic. Adăugăm perioada excelentă (doar o înfrângere în ultimele 13 meciuri) traversată de echipă, plus miza meciului – șanse reale la play-off, și calculele spun că numărul fanilor ar trebui să fie în creștere. De ce se întâmplă invers?
Trei motive:
1. Natural
Nu generalizez, e un fapt. Toate echipele românești au un procent uriaș de suporteri de rezultat. Orice oraș care se întoarce în prima ligă după mai multe sezoane de pauză are stadionul plin în primele luni apoi interesul scade până la cel puțin jumătate din capacitatea arenei.
FCSB joacă cu 50 000 de fani în Europa League dar în aceeași perioadă (ianuarie, februarie) are doar 5000 (!) în tribune la meciurile cu Sepsi și FC Hermannstadt disputate pe același stadion, Arena Națională.
Cea mai iubită echipa a Banatului, Poli Timișoara a stabilit adevărate recorduri în primii ani de la reînființarea clubului: 6000 de spectatori cu Ripensia în liga a IV-a, 7000 de spectatori cu FC Hunedoara în liga a III-a, 12 000 de spectatori cu UTA în liga a II-a. După câțiva ani de mediocritate în liga secundă, timișorenii au ajuns la o medie de 1000 de spectatori/meci.
La primul meci Hermannstadt – FCSB de la inaugurarea noului stadion Municipal a fost sold-out, dar în toamna acestui sezon același adversar a mai atras doar 8200 de fani iar jocul cu Dinamo doar 6500 în condițiile în care 2000 au fost oaspeții. E tot mai clar, natural sibienii s-au obișnuit cu „binele” și nu mai sunt tentați să umple „Municipalul”.
2. Lipsa rivalităților și a asumării conducerii clubului a unui obiectiv îndrăzneț sau care să-i facă pe fani să viseze
Publicul sibian e unul lipsit de orgoliu și pentru că nu a avut și nu are o rivalitate cu un adversar zonal sau din capitală. Până și mult contestata „contră” cu frații de județ de la Mediaș s-a stins în ultimii 10 pentru că cele două orașe nu s-au mai prea întâlnit iar vechile derby-uri din Divizia B a anilor ’70-’80, cu Brașov, Hunedoara sau Vâlcea s-au anulat definitiv după falimentarea echipelor fanion.
Sibiul a petrecut puțini ani în prima ligă iar asta a făcut ca orice prezență rară în „Sub Arini” a celor de la Steaua, Dinamo sau Rapid să fie mai degrabă o sărbătoare decât un motiv de înfocate a fanilor.
De ce pasiunea atinge cote maxime la Craiova, Ploiești, Pitești, Timișoara, Arad sau Cluj atunci când „granzii” Capitalei au meciuri acolo? Pentru că sunt ani buni de dispute în care aceste echipe s-au bătut de la egal la egal cu bucureștenii și nu de fiecare dată dreptatea de pe tabelă era aceeași cu cea din teren.
În anii ’80 sibienii visau Divizia A la fiecare început de sezon, în anii ’90 se luau la „trântă” cu Steaua, Dinamo și Craiova. Azi nu există un obiectiv, un crez, un vis. La Sibiu e prea multă liniște. Sigur, într-o societate civilizată e de bine. Echipa și-a consolidat locul în Superligă, a risipit de mult emoțiile retrogradării dar nici nu-și propune mai mult. Nici măcar la nivel declarativ, să-și motiveze fanii, să le gâdile orgoliul.
3. Sibiul e singurul mare oraș care nu și-a recuperat brandul. Suntem într-o categorie aparte alături de orașe ca Tr. Severin, Alexandria sau Slobozia.
Închiriat sau recuperat la licitație, alăturat unor inițiale ca CSM, ASU, CSA sau Suporter Club, brandul consacrat, culorile și sigla au fost baza pe care s-au reconstruit TOATE marile cluburi falimentate în ultima decadă mai ales. UTA, U. Cluj, Universitatea Craiova, FC Argeș, Farul, Rapid, Petrolul, Politehnica Timișoara, CSM Reșița, Corvinul, Gloria Bistrița, Ceahlăul, Unirea Alba Iulia, Chindia, Steagu Roșu Brașov, FC Bihor, Olimpia, toate sunt cluburi care au falimentat dar care au luptat pentru brand. Poate că firma nu garantează o prezență pe stadion peste medie dar 100%, în momentele de răscruce ale clubului, se activează o susținere unitară uriașă formată din foști jucători, suporteri, sportivi ai celorlalte ramuri pe care le are un club mare, copiii din centrele de copii și juniori sau chiar scena politică.
O firmă oferă identitate nu doar clubului ci și orașului. Identitatea te face să spui: „una-i Poli pe Pământ”, cum cântă timișorenii, „suntem toți găzari, suntem anti-București”, cum strigă ploieștenii, „suntem cei mai buni dintre români”, cum se fălesc oltenii lui Oblemenco, sau „ăsta e Rapidul din Giulești, iubește-l și-ai să-nnebunești”, cum răsună tobele sub Grant. La Sibiu, motto-ul neoficial din ultimii ani e „mă duc pe stadion să văd un meci” sau „să ne bucurăm că avem o echipă de Superligă”, două expresii din care lipsește numele echipei, evitat și în încurajările spectatorilor.
Asistența meciurilor de pe teren propriu ale lui FC Hermannstadt în acest sezon:
et. 26: Hermannstadt – Petrolul, 3444 spectatori
et. 24: Hermannstadt – UTA 3000 spectatori
et. 21: Hermannstadt – Farul, 2500 spectatori
et. 19: Hermannstadt – Oțelul, 1481 spectatori
et. 17: Hermannstadt – U. Cluj, 3350 spectatori
et. 14: Hermannstadt – Dinamo, 6511 spectatori
et. 12: Hermannstadt – Sepsi, 3500 spectatori
et. 10: Hermannstadt – CFR Cluj, 6634 spectatori
et. 8: Hermannstadt – Poli Iași, 3500 spectatori
et. 7: Hermannstadt – FCSB, 8278 spectatori (62% din capacitate)
et. 5: Hermannstadt – FC Botoșani, 3430 spectatori
et. 3: Hermannstadt – Slobozia, 3514 spectatori
et. 1: Hermannstadt – CS U. Craiova, 6000 spectatori
Suporterii fideli au rămas alături de echipă
În sezonul anterior, FC Hermannstadt a vândut 2067 de abonamente pentru sezonul regular plus alte câteva sute în play-out. Anul acesta și-au cumpărat abonamente 1400 de fani iar clubul estimează că va vinde alte câteva sute și în play-out sau chiar mai multe dacă echipa va prinde play-off-ul.
GALERIE FOTO
