În cadrul campaniei „Generația care face diferența-viitorii campioni ai sportului”, ne-am propus să îi ascultăm pe cei care se ocupă de pregătirea tinerilor sportivi, pentru a afla cum decurge viața acestora în antrenorat, dar și diversele povești pe care le-au trăit de-alungul carierei lor.
Interviul de astăzi ni-l aduce în față pe Theo Botă, șeful centrului de copii și juniori ai clubului Tigrii Team, antrenor pentru copiii născuți în 2016, dar și fost fotbalist la FCSB.
„Când a trebuit să iau decizia de a mă lasă de fotbal, nu aveam nimic.”
-Salut, Theo! Cat e oboseală si cât e bucurie în munca la copii si juniori?
Theo Botă: Salut. În momentul în care faci ceea ce-ți place, oboseala există, dar nu se simte. Mai ales atunci când e vorba de copii. Acești copii îți oferă energie, te învață să te bucuri de lucrurile mărunte, te fac să vezi lucrurile prin ochii lor. În momentul în care copiii vin și pleacă zâmbind de la antrenamente, poți spune că ești un antrenor câștigat.
-A fost greu pentru tine să faci trecerea de la tânăr fotbalist, retras devreme, la cea de antrenor?
Theo Botă: A fost o perioadă extrem de grea pentru mine, deoarece atunci când a trebuit să iau decizia de a mă lasă de fotbal, nu aveam nimic. Dar cu sprijinul familiei, am reușit să trec peste această perioadă, am terminat Facultatea de Educație Fizică și Sport de la București (UNEFS) și am hotărât să încerc să devin antrenor. Fotbalul mi-a oferit momente de neuitat, iar eu nu vreau să-i rămân dator. M-am apucat de antrenorat deoarece îmi place fotbalul, iar cu trecerea timpului am început să iubesc ceea ce fac. Acest sport înseamnă totul pentru mine și simt că-i pot ajuta pe copii să facă pașii corecți spre îndeplinirea visurilor.
-Pe lângă dorința de a ajunge fotbalist, pe care mă gândesc că o are fiecare junior, spune-mi, te rog, de ce ai mers tu la fotbal și de ce vin acum copiii pe care îi antrenezi?
Theo Botă: Sincer, eu am mers la fotbal datorită mamei mele, care-mi spunea mereu că am prea multă energie și că trebuie să mi-o consum undeva. Asa că m-a trimis pe stadion, la Brezoi. La început nu mi-am dorit să ajung fotbalist, nu acela era scopul meu. Îmi placea colectivul, îmi placea că-mi petreceam timp cu prietenii din spatele blocului într-un fel mai organizat, îmi plăceau ideea de antrenament și competiția, mereu voiam sa fiu cel mai bun. Cu trecerea timpului, dorința de a ajunge fotbalist creștea de la antrenament la antrenament, iar mulțumită părinților pentru care am un respect enorm și le mulțumesc din suflet pentru modul în care m-au crescut, am înțeles că fără muncă ești din ce în ce mai departe de visul tău. Așa că am muncit zi de zi, până când visul meu a devenit realitate.
Dacă ar trebui sa vorbesc strict de copiii pe care îi antrenez, aș spune că vin la antrenament pentru că le face placere, pentru că învață lucruri noi și împreună am reușit să creăm un colectiv în care fiecare copil se simte apreciat. Totodată, au înțeles că sportul înseamnă sănătate, iar nu în ultimul rând, vin la antrenament să muncească pentru visul lor.
„Am hotărât să fac un regulament pe care părinții trebuie să-l respecte.”
-Aș fi curios ce își doresc părinții de la copiii pe care îi aduc la antrenamentele voastre și ce vor de la tine, ca antrenor.
Theo Botă: Din păcate, multi părinți pun o presiune atât de mare pe copii încât aceștia nu o pot duce. Din fericire, am niște părinți minunați, pe care, după multe ședințe, i-am făcut să înțeleagă anumite aspecte legate de vârsta la care se află copiii lor și că presiunea nu este deloc benefică. Părinții se uită și se bucură de meciuri, de antrenamente, de fiecare moment și îi susțin neconditionat. Pe această cale vreau să le și mulțumesc! Nu m-am întrebat nicodată ce vor părinții de la mine, dar știu că fac tot ce ține de mine pentru ca micuții lor să se dezvolte din toate punctele de vedere, atât pe plan fotbalistic, cât și pe plan social.
-Există și părinți care pun presiune, care cred că știu mai mult decât antrenorul, care dau indicații de pe margine, etc. Cum te raportezi tu, ca antrenor, la un astfel de comportament?
Theo Botă: Mă bucur să spun ca AU EXISTAT astfel de „antrenori din spatele gardului’’, cum îmi place mie să-i numesc, deoarece în momentul acesta am sub control această situație. Cum am spus mai sus, îmi place să am o comunicare deschisă cu părinții. De aceea, în momentul în care am devenit antrenor, am constatat aceste lucruri pe care părinții le făceau și am hotărât să fac un regulament pe care părinții trebuie să-l respecte. Încet, încet, situația a fost din ce în ce mai bună, iar acum pot spune că atât eu, cât și părinții, ne bucurăm de jocul acestor copii minunati, îi lăsăm să ia singuri decizii și suntem alături de ei la finalul meciului indiferent de rezultat.
-Acum 10 ani, într-un interviu în Pro Sport, ai declarat că idolii tăi sunt Neymar si Balotelli. S-a mai schimbat ceva de atunci? I-ai vedea pe cei doi fotbalisti niște exemple pentru tinerii fotbaliști?
Theo Botă: Da, s-au schimbat foarte multe de atunci. În acel interviu am numit mai mulți fotbaliști, printre care Neymar si Balotelli. Eram fascinat de tehnica lui Neymar, iar Balotelli, în acea perioadă, era un superfotbalist. Din păcate, Neymar a fost mai mereu accidentat, iar Balotelli nu era cel mai disciplinat jucător, de aceea s-a stins destul de repede. Fiecare copil are idoli din perioada lui, acum sunt Yamal, Halland, etc. Este un lucru bun că acești copii să aibă idoli, deoarece vor încerca mereu să ajungă la nivelul lor. De multe ori, văd asta în momentul în care dau gol, copiind anumite „bucurii” pe care le văd la idolii lor.
„Adevărații învingători sunt cei care știu să gestioneze foarte bine momentele mai puțin fericite, învață din ce nu a fost ok și revin mai puternici.”
-Povesteste-mi despre perioada FCSB: cum a fost sa fii dorit de Reghecamph, să te antrenezi cu fotbaliști din prima ligă și să debutezi alături de ei. În afară de accidentări, crezi că a fost și altceva care te-a impiedicat să te impui?
Theo Botă: În momentul în care am aflat că trebuie să merg să semnez cu FCSB, practic, în acel moment, visam cu ochii deschiși. Era un vis devenit realitate, dar și o mare responsabilitate. Imediat ce am fost cumpărat de către cei de la FCSB, am fost împrumutat șase luni la Gloria Buzău, în liga a doua. În perioada aceea am prins și turneul final cu echipa U19. După împrumut, am revenit la FCSB. Am avut ocazia să mă antrenez cu foarte mulți jucători pe care-i vedeam doar la televizor, iar pentru mine era ceva nemaipomenit. M-au integrat foarte repede și dacă bine-mi aduc aminte, în primul amical contra celor de la Domnești am și reusit să marchez l, câștigând cu 1-0 . Am marcat și în cantonamentul din Olanda, într-un meci care s-a terminat tot 1-0. După care am debutat in Liga 1 contra celor de la Politehnica Iași, pe National Arena.
-Într-un interviu acordat recent, ai declarat că accidentările te-au făcut să nu mai poți face față din punct de vedere mental, de asta te-ai și retras. La clubul vostru cum vă ocupați de pregătirea mentală a jucătorilor voștri?
Theo Botă: Clubul nostru este, în acest moment, dedicat copiilor și juniorilor. Considerăm ca fiind foarte importantă, pe lângă formarea sportivă a viitorilor fotbaliști, și pregătirea mentală a acestora. Antrenorii noștri au obiectivul de a educa și forma într-un mod unitar viitorii fotbaliști. Am ales de fiecare dată să oferim șanse egale copiilor, fără a conta rezultatul meciurilor disputate. Astfel, țintim succesul pe termen lung pentru mai mulți copii, în detrimentul victoriilor mici pe termen scurt, obținute cu un număr limitat de copii.
În plus, îl avem alături de noi și pe colegul meu Ciprian Iliescu, mental coach, care poate ajuta, prin discuții individuale cu copiii, la gestionarea emoțiilor și crearea mentalității de învingător. Adevărații învingători sunt cei care știu să gestioneze foarte bine momentele mai puțin fericite, învață din ce nu a fost ok și revin mai puternici.
-Cum se perfectioneaza Theo Botă ca antrenor și unde vrea să ajungă în această carieră, realist vorbind?
Theo Botă: În momentul de față dețin Licența C, urmând să mă înscriu cât de curând la Licența B. Dețin și un certificat de analist video si scouting. De asemenea, particip la cursuri organizate de Academia FRF, iar în perioada 16-17 aprilie o să fiu prezent la un summit al antrenorilor, “Youth Coaching Summer”, la București. Nu vreau să mă grăbesc, vreau să o iau pas cu pas și, cel mai important, vreau ca informațiile pe care le ofer copiilor să fie unele de calitate și veridice. Pentru asta trebuie să mă perfecționez eu, pentru a fi mai bun, atât pentru mine, cât și pentru ei!
-De ce să ne aducem copiii la Tigrii Team?
Theo Botă: Încă de la începutul activității, Tigrii Team a încercat și pot spune că a reușit să creeze o adevărată „familie”, formată din antrenori, conducători, părinți și copii. Îi așteptăm cu brațele deschise în marea noastră familie a pe copiii care își doresc să învețe fotbal prin distracție, pentru că au șansa de a juca la sfârșit de săptămână în cadrul competițiilor organizate de AJF Sibiu și beneficiază de una dintre cele mai moderne și bine dotate baze de antrenament din Sibiu, Baza CFR.
Un alt atuu al Tigrilor reprezintă comunicarea continuă și deschisă între copii, antrenori, părinți și conducerea clubului. Cuvintele nu cred că sunt suficiente pentru a exprima sentimentele minunate pe care le trăiești când faci parte din marea familie a tigrilor.
În cadrul aceleiași campanii, puteți citi și interviul pe care ni l-a acordat Ciprian Iliescu, antrenor, dar și director sportiv la clubul Tigrii Team.
