Cu sezoane care devin din ce în ce mai lungi odată cu trecerea anilor și din ce în ce mai obositoare pentru jucători, FIFA s-a gândit că ar fi o idee minunată să restructureze Mondialul Cluburilor și să adauge meciuri și echipe în plus — spun ei, pentru a-l face mai interesant și mai atractiv. Din formula standard, în care participau câștigătoarele celor mai prestigioase competiții intercluburi de pe fiecare continent, într-un turneu cu 7 echipe pornind din sferturi, începând cu anul acesta, Infantino & Co. au propus un format cu opt grupe a câte patru echipe.
Acest Campionat Mondial al Cluburilor are drept gazdă Statele Unite ale Americii și este văzut ca un „trailer” pentru Cupa Mondială din 2026, care va avea loc tot acolo. Doar că cultura soccer-ului nu este chiar atât de bine înrădăcinată în ADN-ul americanilor, iar cei de la FIFA s-au lovit de un scenariu neplăcut peste ocean, cu câteva zile înainte de startul turneului. Interesul pentru această competiție nu a fost prea mare din partea suporterilor, iar o parte considerabilă din bilete au rămas nevândute.
Cu cinci zile înainte de meciul de debut dintre Inter Miami și Al Ahly, din capacitatea de peste 65.000 de locuri, se vânduseră doar 20.000 de bilete, astfel că organizatorii au fost nevoiți să ia o decizie radicală și să reducă prețul biletelor. Dacă după tragerea la sorți din decembrie prețul era în jur de 350 de dolari, cu doar câteva zile înainte de meci, acesta a ajuns la 55 de dolari. Strategia a dat roade în cele din urmă — la ora meciului, peste 60.000 de spectatori erau prezenți în tribune
La meciul dintre Chelsea și Los Angeles Galaxy, imaginea din tribune era însă dezolantă: scaune goale, spectatori răsfirați și o atmosferă care lipsea cu desăvârșire. Nu e tocmai plăcut să vezi un astfel de decor la ceva ce fusese anunțat drept „cel mai mare spectacol din istoria fotbalului de club” de către conducerea FIFA. Doar 22.137 de spectatori au fost prezenți, lăsând peste 70% din arenă goală. Acest tablou arată, în ansamblu, că prin alegerea acestei locații, pentru FIFA au fost mai importante sumele uriașe din vânzarea drepturilor TV și a spațiului publicitar către fondul suveran de investiții al viitoarei gazde a Cupei Mondiale — tot Statele Unite ale Americii.
Fotbalistic vorbind, se întâmplă în mare parte ceea ce ne așteptam: echipele europene domină și își arată superioritatea față de celelalte participante. Dacă Dinamo Zagreb a încasat nouă goluri de la Bayern în faza grupelor Ligii Campionilor, cele zece goluri primite de amatorii de la Auckland City în meciul cu bavarezii par chiar puține.
Pe undeva, și aceasta e frumusețea competiției — că le oferă unor astfel de jucători oportunitatea de a-și îndeplini visul: să joace împotriva celor mai bune echipe din lume. Toți jucătorii de la Auckland City au, pe lângă fotbal, și alte locuri de muncă: profesori, agenți imobiliari sau agenți de vânzări. Iar cei care nu au reușit să ajungă la competiție au lipsit din cauză că nu și-au putut lua concediu. Ca să înțelegem mai bine prin ce orbite ale fotbalului se învârt neozeelandezii, aceștia sunt clasați pe locul 5074 în clasamentul cluburilor din lume — undeva la nivelul echipelor din liga a șasea din Spania.
Au apărut și câteva surprize, însă cea mai mare a fost chiar aseară, pe Hard Rock Stadium, unde Real Madrid a remizat 1-1 cu campioana Arabiei Saudite, Al Hilal, având multe momente în care spaniolii păreau surprinși de fotbalul prestat de echipa lui Simone Inzaghi. Cu multe „implanturi” din fotbalul mare în primul 11, Al Hilal a jucat, în mare parte, de la egal la egal cu Realul, care — în afară de Mbappé — a avut toți titularii de bază. Debut bun pentru Inzaghi, care, putem spune, își justifică momentan salariul de 25 de milioane de euro pe an. O altă surpriză, de proporții mai mici, a fost egalul Benficăi cu Boca Juniors, după ce argentinienii au condus cu 2-0. Benfica pornea favorită, după un sezon bun în Champions League, încheiat în optimi, însă, împinși de la spate de o galerie impresionantă, cei de la Boca au reușit să arate un fotbal foarte bun în fața portughezilor.
E ceva frumos, a cărui utilitate însă nu am găsit-o. Turneul se încheie pe 13 iulie, iar jucătorii vor avea foarte puțină vacanță până când vor trebui să se reunească cu echipele lor pentru pregătirea noului sezon. Toate acestea după un sezon început în august anul trecut, cu vacanță puțină, spre deloc. Real Madrid are deja 63 de meciuri jucate până acum. E vorba, bineînțeles, de echipele mari, care cel mai probabil vor ajunge în fazele finale ale competiției. Pentru cele mici, e ceva interesant — o experiență unică, în care au ocazia să întâlnească echipe și jucători pe care altfel i-ar vedea doar la televizor. Dar oare se gândește cineva și la jucătorii echipelor mari?
