În luna ianuarie a acestui an, o tragedie uriașă a zguduit lumea suporterilor din România, Grecia dar și întreaga Europă. 7 suporteri ai echipei PAOK Salonic au murit într-un accident cumplit atunci când microbuzul în care se aflau s-a ciocnit violent de un tir pe contrasens. Doar 2 fani au supraviețuit miraculos. Grecii traversau județul Timiș în drum spre Franța.
Îndelung mediatizat, cazul a împărțit opinia publică în două, nu puțini fiind cei care s-au grăbit să-i judece și să-i eticheteze negativ pe tinerii greci, mai ales după ce o anchetă preliminară a indicat că șoferul ar fi consumat substanțe interzise.
Dincolo de „moraliștii de serviciu”, există și o Românie reală, umană, care se diferențiază prin atitudine și acțiune. Iar în acele zile cumplite, Drukeria – asociația suporterilor lui Poli Timișoara, a fost oaza de normalitate și decență dintr-o societate confuză și blocată în propriile eșecuri.
În luna februarie, Drukeria a publicat pe pagina oficială un interviu acordat platformei PAOK Today.
„În ultimele zile am primit zeci de solicitări din partea mass-media din Grecia și din România pentru declarații și interviuri pe tema implicării noastre de săptămâna trecută. Am ales să răspundem doar la foarte puține dintre ele, pentru că nu ne-am dorit nicio clipă să lăsăm impresia că vrem să ne construim imagine sau să ne agățăm în vreun fel de tragedia suporterilor greci.
Astăzi (n.a. 1 februarie) a venit o rugăminte din partea PAOK Today, aceea de a transmite un mesaj și de a vorbi despre ceea ce s-a întâmplat pentru comunitatea lor, care a dorit să audă direct poziția noastră și modul în care am înțeles și gestionat aceste zile dificile.
Am acceptat acest dialog din respect pentru victime, pentru familiile lor și pentru întreaga comunitate PAOK. Am profitat de ocazie pentru a explica, prin vocea președintelui Sebastian Novović, acțiunile noastre din aceste zile și rațiunile din spatele lor. Traducerea în română a interviului poate fi citită mai jos:
𝟭. 𝗜𝗻 𝗽𝗿𝗶𝗺𝘂𝗹 𝗿𝗮𝗻𝗱, 𝗮𝘀 𝗱𝗼𝗿𝗶 𝘀𝗮 𝗻𝗲 𝘀𝗽𝘂𝗻𝗲𝘁𝗶 𝗰𝗮𝘁𝗲𝘃𝗮 𝗰𝘂𝘃𝗶𝗻𝘁𝗲 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝗴𝗿𝘂𝗽𝘂𝗹 𝘀𝗶 𝗼𝗿𝗴𝗮𝗻𝗶𝘇𝗮𝘁𝗶𝗮 𝘃𝗼𝗮𝘀𝘁𝗿𝗮 𝗱𝗲 𝘀𝘂𝗽𝗼𝗿𝘁𝗲𝗿𝗶. 𝗦𝘂𝗽𝗼𝗿𝘁𝗲𝗿𝗶𝗶 𝗹𝘂𝗶 𝗣𝗔𝗢𝗞 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗳𝗮𝗶𝗺𝗼𝘀𝗶 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗳𝗮𝗽𝘁𝘂𝗹 𝗰𝗮 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗽𝗿𝗲𝘇𝗲𝗻𝘁𝗶 𝗽𝗲 𝗼𝗿𝗶𝗰𝗲 𝘀𝘁𝗮𝗱𝗶𝗼𝗻, 𝗼𝗿𝗶𝘂𝗻𝗱𝗲 𝗮𝗿 𝗷𝘂𝗰𝗮 𝗲𝗰𝗵𝗶𝗽𝗮. 𝗖𝗮𝗿𝗲 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝘁𝗿𝗮𝗱𝗶𝘁𝗶𝗮 𝘀𝗶 𝗰𝘂𝗹𝘁𝘂𝗿𝗮 𝘃𝗼𝗮𝘀𝘁𝗿𝗮 𝗱𝗲 𝘀𝘂𝗽𝗼𝗿𝘁𝗲𝗿𝗶?
Un salut cald întregii comunități PAOK și tuturor grecilor. Numele meu este Sebastian Novović și sunt președintele Asociației Suporterilor Timișoreni Druckeria. În trecut, am fost și liderul Peluzei Sud Timișoara, grupul ultras al Politehnicii Timișoara, timp de aproape opt ani.
Politehnica Timișoara este un club tradițional al României, fondat în 1921, iar orașul are o istorie lungă și solidă în ceea ce privește cultura suporterilor organizați. Primul club oficial de suporteri a apărut în anii ’70, iar în 1995 s-a format aici primul nucleu modern al mișcării ultras din România: Commando Viola Ultra Curva Sud (CVUCS). În 2012, clubul nostru a fost împins în faliment în urma unor manevre financiare ale fostului patron. Atunci, suporterii au decis să își asume responsabilitatea și să își ia soarta în propriile mâini. Împreună cu Universitatea Politehnica, am repornit clubul de la nivel amator, din liga a V-a. Din acel moment, am gestionat totul singuri: finanțele, administrația, activitatea de zi cu zi și academia de copii și juniori. Pas cu pas, prin promovări consecutive, am reconstruit Politehnica până în liga a II-a. La acel moment, am devenit primul club deținut de suporteri din România și unul dintre primele cluburi „phoenix” reale din țară, inspirate de modele precum FC United of Manchester sau Austria Salzburg.
𝟮. 𝗔𝘁𝗶 𝗮𝘃𝘂𝘁 𝘃𝗿𝗲𝗼𝗱𝗮𝘁𝗮 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗮𝗰𝘁𝗲 𝗰𝘂 𝘀𝘂𝗽𝗼𝗿𝘁𝗲𝗿𝗶𝗶 𝗹𝘂𝗶 𝗣𝗔𝗢𝗞 𝗶𝗻 𝘁𝗿𝗲𝗰𝘂𝘁?
Nu am avut contacte directe cu suporterii lui PAOK în trecut, însă există foarte multe legături personale între suporterii Politehnicii și cei ai lui Partizan, deoarece în Timișoara există o comunitate sârbă numeroasă. Prin aceste legături, știm multe despre prieteniile voastre și despre cultura suporterilor din Salonic și din Grecia, în general.
𝟯. 𝗖𝗮𝗻𝗱 𝗮𝘁𝗶 𝗮𝗳𝗹𝗮𝘁 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝗮𝗰𝗰𝗶𝗱𝗲𝗻𝘁𝘂𝗹 𝗿𝘂𝘁𝗶𝗲𝗿? 𝗖𝘂𝗺 𝗮𝘂 𝗳𝗼𝘀𝘁 𝗽𝗿𝗶𝗺𝗲𝗹𝗲 𝗺𝗶𝗻𝘂𝘁𝗲? 𝗖𝗮𝗻𝗱 𝘃-𝗮𝘁𝗶 𝗱𝗮𝘁 𝘀𝗲𝗮𝗺𝗮 𝗰𝗮 𝘃𝗶𝗰𝘁𝗶𝗺𝗲𝗹𝗲 𝗲𝗿𝗮𝘂 𝘀𝘂𝗽𝗼𝗿𝘁𝗲𝗿𝗶, 𝗹𝗮 𝗳𝗲𝗹 𝗰𝗮 𝘃𝗼𝗶? 𝗖𝗮𝗿𝗲 𝗮𝘂 𝗳𝗼𝘀𝘁 𝗽𝗿𝗶𝗺𝗲𝗹𝗲 𝗴𝗮𝗻𝗱𝘂𝗿𝗶?
Am aflat despre accident la doar câteva momente după ce s-a produs, când imaginile surprinse de o cameră de bord au început să circule pe rețelele sociale. În acel moment nu era deloc clar cine fusese implicat. Nu existau informații în presă care să indice că ar fi vorba despre suporteri. Citind comentariile, am observat un mesaj al unei persoane care spunea că a fost martor la accident și menționa că „erau suporteri greci care mergeau spre Franța”. Știind că PAOK juca la Lyon, l-am contactat pe Uroš, un prieten apropiat din comunitatea suporterilor lui Partizan, i-am trimis imaginile și l-am întrebat dacă știe ceva. El și-a contactat imediat prietenii de la PAOK, dar în acel moment nimeni nu avea confirmări.
La scurt timp au început să apară tot mai multe informații pe rețelele sociale, urmate apoi de primele confirmări oficiale. Atunci totul a devenit real. Am discutat imediat situația într-unul dintre grupurile noastre interne de WhatsApp și, în câteva minute, am publicat primul mesaj public despre tragedie și despre sprijinul pe care îl oferim, inclusiv ajutor financiar pentru victime. Am fost cu toții în stare de șoc, mai ales pentru că accidentul s-a produs la doar aproximativ 50 de kilometri de Timișoara. Din primul moment am știut că trebuie să acționăm și să facem tot ce putem pentru a ajuta oamenii aflați în nevoie.
𝟰. 𝗖𝗲 𝗮𝗰𝘁𝗶𝘂𝗻𝗶 𝗮𝘁𝗶 𝗼𝗿𝗴𝗮𝗻𝗶𝘇𝗮𝘁 𝗱𝗶𝗻 𝗽𝗮𝗿𝘁𝗲𝗮 𝘃𝗼𝗮𝘀𝘁𝗿𝗮?
La început, nu ne-am imaginat că accidentul va avea un asemenea impact public. Primele noastre gânduri au fost foarte practice și foarte omenești. Știam că familiile vor avea costuri mari pentru repatriere, că suporterii răniți vor avea nevoie de perioade lungi de tratament și recuperare și că vor apărea multe cheltuieli neprevăzute. Cel mai firesc pas a fost să începem o strângere de fonduri, lucru pe care l-am mai făcut de multe ori. Comunitatea noastră reacționează foarte rapid și responsabil atunci când apare o nevoie umanitară urgentă, iar de această dată reacția a fost imediată.
În paralel, am contactat autoritățile locale și le-am cerut sprijinul și implicarea totală în gestionarea situației. Am fost, de asemenea, în contact direct cu medicii de la Spitalul Județean, inclusiv cu reprezentanți ai Unității de Primiri Urgențe și ai secției ATI. Scopul nostru a fost să ne asigurăm că suporterii răniți beneficiază de cea mai bună îngrijire medicală posibilă și că se face tot ce este necesar. Profit de ocazie pentru a le mulțumi public cadrelor medicale, care au făcut tot ce a fost omenește posibil!
Un alt aspect important a fost comunicarea cu familiile din Grecia. În primele ore a fost multă confuzie, iar familiile nu știau exact cine este internat. Am primit numeroase apeluri și mesaje prin care ni se cereau numele celor aflați în spital. Prin contacte personale și canale informale de comunicare am reușit să confirmăm identitatea suporterilor răniți și să transmitem informațiile mai departe cât mai rapid, pentru ca familiile să nu rămână în incertitudine mai mult decât era necesar. Ne-am pregătit și pentru eventualitatea în care ar fi fost nevoie de donare de sânge. Toți suporterii PAOK care se întorseseră cu autocarele au dorit să doneze imediat, însă le-am explicat că legislația din România impune anumite condiții. Pentru noi, însă, acest lucru nu a fost o problemă: de ani de zile promovăm donarea de sânge și suntem parteneri ai Centrului de Transfuzie. Chiar înainte de a se confirma dacă este nevoie, zeci de suporteri poliști erau pregătiți să vină a doua zi să doneze. Din fericire, în cele din urmă, acest lucru nu a fost necesar.
𝟱. 𝗖𝗲 𝗮𝘁𝗶 𝘃𝗮𝘇𝘂𝘁 𝗰𝗮𝗻𝗱 𝗮𝘁𝗶 𝗮𝗷𝘂𝗻𝘀 𝗹𝗮 𝘀𝗽𝗶𝘁𝗮𝗹 𝘀𝗮𝘂 𝗹𝗮 𝗹𝗼𝗰𝘂𝗹 𝗮𝗰𝗰𝗶𝗱𝗲𝗻𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶? 𝗔 𝗳𝗼𝘀𝘁 𝗼 𝗮𝗱𝗲𝘃𝗮𝗿𝗮𝘁𝗮 𝘁𝗿𝗮𝗴𝗲𝗱𝗶𝗲.
Am petrecut întreaga după-amiază și seară din ziua accidentului la spital, așteptând sosirea autocarelor cu suporterii PAOK și fiind pregătiți să oferim orice fel de sprijin era necesar. În același timp, am încercat să îi ajutăm pe suporterii răniți care erau deja internați. Am ținut legătura permanent cu prietena unuia dintre membrii Peluzei Sud, care lucra în acea zi în Unitatea de Primiri Urgențe. Prin intermediul ei am aflat de ce este nevoie. Când am înțeles că suporterii răniți nu aveau haine, am adus imediat îmbrăcăminte la spital. A doua zi, seara, am organizat o vizită la locul accidentului. Am considerat că este un gest creștinesc și firesc să amplasăm acolo o cruce de lemn provizorie și să organizăm un mic memorial. Am strâns eșarfele, tricourile și obiectele personale lăsate de suporterii voștri și le-am așezat într-un mod mai demn, nu lăsate împrăștiate pe jos.
𝟲. 𝗜𝗻 𝗮𝗰𝗲𝗹𝗲 𝗺𝗼𝗺𝗲𝗻𝘁𝗲 𝘁𝗿𝗮𝗴𝗶𝗰𝗲, 𝗮𝘁𝗶 𝗮𝗰𝘁𝗶𝗼𝗻𝗮𝘁 𝗰𝗮 𝗻𝗶𝘀𝘁𝗲 𝗲𝗿𝗼𝗶 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗻𝗼𝗶. 𝗖𝗶𝗻𝗲 𝗮𝗹𝘁𝗰𝗶𝗻𝗲𝘃𝗮 𝘀-𝗮 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗼𝗿𝘁𝗮𝘁 𝗹𝗮 𝗳𝗲𝗹?
La fel ca oamenii care ajută în situații de urgență, nu ne-am gândit nicio clipă la noi ca la niște eroi. Ideea asta nici nu ne-a trecut prin minte. Suntem oameni normali, care cred în ajutorul oferit celorlalți, iar în acel moment a fost pur și simplu firesc să acționăm. Ceea ce ne-a impresionat cu adevărat a fost mobilizarea întregului oraș Timișoara. Medici, asistente, paramedici, polițiști, autorități locale și oameni obișnuiți au venit împreună fără ezitare. Fiecare a încercat să ajute așa cum a putut, iar acest lucru a creat un sentiment foarte puternic de unitate. Oamenii de aici iubesc cu adevărat Grecia. Mulți dintre noi ne petrecem vacanțele de vară în țara voastră și există o legătură emoțională profundă. Din acest motiv, tragedia a fost resimțită ca fiind foarte aproape de casă pentru mulți dintre noi.
𝟳. 𝗖𝗮𝗿𝗲 𝗮 𝗳𝗼𝘀𝘁 𝗮𝘁𝗺𝗼𝘀𝗳𝗲𝗿𝗮 𝗶𝗻 𝗼𝗿𝗮𝘀? 𝗖𝗲 𝗺𝗼𝗺𝗲𝗻𝘁 𝗻𝘂 𝘃𝗲𝘁𝗶 𝘂𝗶𝘁𝗮 𝗻𝗶𝗰𝗶𝗼𝗱𝗮𝘁𝗮?
A existat un sentiment real de comuniune și empatie. Am primit poate sute de mesaje și apeluri de la oameni care voiau să ajute, fie prin donații de bani, fie prin donare de sânge. Mulți au oferit și cazare gratuită pentru familiile victimelor, pe toată durata șederii lor în Timișoara. Un moment care m-a impresionat profund a fost mesajul primit de la un om pe care nu îl cunoșteam. Mi-a spus că are un apartament cu trei camere chiar lângă spital și că îl pune la dispoziție gratuit, pentru oricât timp va fi nevoie de către cei implicați.
𝟴. 𝗖𝗲 𝗺𝗲𝘀𝗮𝗷 𝗮𝘁𝗶 𝗱𝗼𝗿𝗶 𝘀𝗮 𝘁𝗿𝗮𝗻𝘀𝗺𝗶𝘁𝗲𝘁𝗶 𝗼𝗮𝗺𝗲𝗻𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗱𝗶𝗻 𝗰𝗼𝗺𝘂𝗻𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗣𝗔𝗢𝗞?
Doresc să transmit cele mai sincere condoleanțe întregii comunități PAOK. Îmi pare nespus de rău pentru pierderea voastră. Dumnezeu să-i odihnească pe cei care au trecut la cele veșnice și să le dea putere familiilor și celor răniți.
Ne punem în locul vostru. De-a lungul anilor, și noi am pierdut membri ai comunității noastre în circumstanțe tragice și știm cât de adâncă este această durere. Înțelegem suferința și doliul prin care treceți. Am fost profund mișcați de tot ceea ce am văzut pe Toumba și în Salonic după tragedie. Modul în care cei de la PAOK au stat uniți, ca o mare familie, ne-a impresionat puternic. Să știți că nu sunteți singuri. Gândurile și inimile noastre sunt alături de voi. Fiți tari!
𝟵. 𝗦𝘂𝗽𝗼𝗿𝘁𝗲𝗿𝗶𝗶 𝗣𝗔𝗢𝗞 𝗻𝗲-𝗮𝘂 𝘀𝗽𝘂𝘀 𝗰𝗮 𝗣𝗔𝗢𝗞 𝗮𝗿𝗲 𝗮𝗰𝘂𝗺 𝘂𝗻 𝗻𝗼𝘂 𝗽𝗿𝗶𝗲𝘁𝗲𝗻. 𝗖𝗿𝗲𝗱𝗲𝘁𝗶 𝗰𝗮 𝘀𝗲 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗰𝗿𝗲𝗮 𝗼 𝗽𝗿𝗶𝗲𝘁𝗲𝗻𝗶𝗲 𝗽𝘂𝘁𝗲𝗿𝗻𝗶𝗰𝗮?
Astfel de lucruri nu pot fi forțate, ele trebuie să vină natural. În ceea ce privește cultura suporterilor, PAOK are deja frății de lungă durată, iar și noi avem ale noastre, cu Rapid București și Borussia Mönchengladbach. Aceste relații s-au construit în ani, prin experiențe comune. Totuși, ceea ce s-a întâmplat aici depășește fotbalul și identitățile de suporteri. Tragedia aceasta și tot ce a urmat au creat ceva mai profund. Cred cu sinceritate că s-a format o legătură puternică între orașele Timișoara și Salonic și între comunitățile lor, la nivel uman. Cum se va dezvolta acest lucru în timp, rămâne de văzut.
𝟭𝟬. 𝗘𝘅𝗶𝘀𝘁𝗮 𝗼𝗮𝗺𝗲𝗻𝗶 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗶𝗶 𝗯𝗹𝗮𝗺𝗲𝗮𝘇𝗮 𝗽𝗲 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁𝗶 𝘀𝘂𝗽𝗼𝗿𝘁𝗲𝗿𝗶 𝘀𝗶 𝘀𝗽𝘂𝗻 𝗰𝗮 𝗻𝘂 𝗮𝗿 𝘁𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶 𝗼𝗻𝗼𝗿𝗮𝘁𝗶. 𝗖𝗲 𝗮𝘁𝗶 𝗱𝗼𝗿𝗶 𝘀𝗮 𝘀𝗽𝘂𝗻𝗲𝘁𝗶 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁 𝗹𝘂𝗰𝗿𝘂?
Există și în România oameni care gândesc la fel și le pot înțelege punctul de vedere, chiar dacă nu îl accept și nu îl împărtășesc. Fiecare are dreptul la o opinie. Dar noi nu suntem judecători morali. Fiecare plătește pentru greșelile sale, iar eu cred că acești băieți au plătit deja mult mai mult decât ar fi trebuit vreodată. Doar cei fără de păcat ar trebui să ridice piatra și să o arunce.
𝟭𝟭. 𝗩-𝗮𝘁𝗶 𝗰𝗼𝗻𝗳𝗿𝘂𝗻𝘁𝗮𝘁 𝘀𝗶 𝘃𝗼𝗶 𝗰𝘂 𝗼𝗮𝗺𝗲𝗻𝗶 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗻𝘂 𝘃𝗮 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝗲𝗴 𝗱𝗿𝗮𝗴𝗼𝘀𝘁𝗲𝗮 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗲𝗰𝗵𝗶𝗽𝗮?
De cele mai multe ori, suporterii sunt neînțeleși. Mulți oameni nu înțeleg pe deplin pasiunea noastră, mai ales atunci când aceasta se manifestă în forme intense. Din păcate, mass-media contribuie adesea la această imagine negativă. Accentul cade aproape exclusiv pe senzațional și pe momentele negative, în timp ce lucrurile bune făcute de grupurile de suporteri sunt rar prezentate. Și totuși, în multe situații, suporterii sunt cei care intervin și ajută atunci când alții nu o fac. Uneori reușim chiar să facem mai mult, mai repede și cu mai multă implicare decât instituțiile sau autoritățile. Asta nu ne face oameni mai buni, ci arată doar că fenomenul suporterilor este mult mai complex și mai uman decât stereotipul prezentat adesea la televizor.
𝟭𝟮. 𝗣𝗼𝘁 𝗮𝘀𝘁𝗳𝗲𝗹 𝗱𝗲 𝘁𝗿𝗮𝗴𝗲𝗱𝗶𝗶 𝘀ă 𝗳𝗶𝗲 𝗼 𝗼𝗽𝗼𝗿𝘁𝘂𝗻𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗮 𝗹𝗮𝘀𝗮 𝗼𝘀𝘁𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗱𝗲𝗼𝗽𝗮𝗿𝘁𝗲 𝘀𝗶 𝗮 𝗰𝗿𝗲𝗮 𝗺𝗮𝗶 𝗺𝘂𝗹𝘁𝗲 𝗹𝗲𝗴𝗮𝘁𝘂𝗿𝗶, 𝗻𝘂 𝘂𝗿𝗮?
În fiecare zi găsim sau creăm motive să ne dezbinăm și să ne certăm. Se întâmplă constant, în fotbal și în societate, în general. De aceea cred că este important, din când în când, să găsim lucruri care să ne unească, nu să ne separe. Momente ca acesta ne reamintesc că, dincolo de orice altceva, suntem oameni înainte de toate.
