OPINIE | Sibiul și-a recuperat un brand istoric fotbalistic: FC Inter Sibiu. Urmează Șoimii?

A fost nevoie să treacă un sfert de secol pentru ca Sibiul să facă primii pași spre a-și recupera identitatea fotbalistică pierdută în falimentul anilor ’90. De ce atât de mult timp? De ce toate marile orașe au făcut eforturi, uriașe uneori, pentru brandul reprezentativ, dar Sibiul a ”preferat” să inventeze noi identități, ignorând ani la rândul vocea suporterilor? Dar oare a existat o voce a suporterilor?

3 martie 2026 – o dată care va intra în istoria pozitivă a Sibiului după ce clubul fondat în anul 2020 sub denumirea AFC Inter Stars 2020 Sibiu a informat oficial că a obținut dreptul de a folosi numele ”FC Inter Sibiu” precum și emblema și palmaresul clubului fondat în 1950 sub denumirea de Independența.

Ziua de marți a creat iureș printre mulți fani ai fotbalului sibian dar și rumoare printre alții pentru că, în ultimii 25 de ani, suporterii au devenit mai confuzi și mai scindați ca niciodată. Cum s-a ajuns aici?

Derulăm în anul 2000. FC Inter Sibiu, în Divizia B atunci, intra în faliment după ce autoritățile locale au anunțat că nu mai pot susține fotbalul. Era începutul unei perioade crunte pentru fotbalul românesc pentru că în următorul deceniu și jumătate, 90% din cluburile legendare ale României aveau să se desființeze. Interul a fost primul mare club aflat în această situație, iar șocul s-a amplificat anul următor, în 2001, când s-a retras definitiv și FC Șoimii Sibiu, echipă ce urma să aniverseze peste puțin timp 90 de ani de la înființare (1913).

Au urmat alte nume sonore: Corvinul (2004), ASA Târgu Mureș (2005), CSM Reșița (2008), Progresul București (2009), pentru ca lista să fie îngroșată după 2010 de aproape toate marile cluburi ale României: Universitatea Craiova, Poli Timișoara, UTA Arad, U. Cluj, FC Argeș, Rapid, FC Brașov, Jiul Petroșani, Petrolul, Poli Iași, Oțelul Galați, Farul, Delta Tulcea, Unirea Alba Iulia, Ceahlăul Piatra Neamț, FCM Bacău, FC Vaslui, Foresta Suceava, Sportul Studențesc, CSM Râmnicu Vâlcea, Gloria Bistrița, Gloria Buzău, FC Bihor…

A urmat un fenomen interesant și neașteptat pentru FRF și LPF, autorități locale și instanțele judecătorești. Ultrașii marilor cluburi n-au acceptat dispariția echipelor favorite iar presiunea exercitată de societatea civilă sub toate formele (proteste, marșuri, donații, consultări) a generat un rezultat ireal: toate marile orașe și-au reconstruit identitatea, recuperând vechile denumiri, într-o formă sau alta.

Mai puțin la Sibiu. Orașul nostru și-a propus, indirect, să devină un studiu de caz aparte: nimeni nu a încercat reînscrierea cluburilor de tradiție.

La 3 ani de la desființarea Interului și a Șoimilor, sibienii acceptau cu ușurință și chiar cu entuziasm un nou club, e drept cu nume neutru, FC Sibiu, dar cu culori nefirești orașului, roșu și albastru. Imediat după desfințarea acestuia, fanii îmbrățișează relativ rapid noua CSU Voința Sibiu, deși ultrașii reorganizați din 2009, respectiv 2010, în Peluza Sud, refuză în primă fază numele și culorile (alb-verde). Se scandează doar numele orașului iar bannerele de brigadă și steagurilor sunt în non-culori. Fanii se atașează apoi de echipă, formată din mulți jucători locali sau din regiune, și se creează un mic fenomen.

Dispariția Voinței în 2012 și înființarea lui FC Hermannstadt după 3 ani nu-i împiedică, din nou, pe cei mai mulți dintre sibieni să schimbe eșarfele cu unele alb-roșii de această dată. Este apogeul ”ignoranței” suporterului sibian, care pare complet ”decuplat” de procesul fanilor altor cluburi din țară care își urmează cu fanatism extrem cluburile ”mamă”. Chiar dacă nucleul fanilor Voinței se încăpățânau să ducă noua veche tradiție mai departe, acțiunea lor nu ia amploare.

Acceptarea de către sibieni a numelui și culorilor lui FC Hermannstadt rămâne, pentru mine, o nebuloasă. Îmi e imposibil să-mi imaginez ultrașii Universității Cluj acceptând o ipotetică nouă echipă FC Kolozsvár, timișorenii pe FC Temeswar sau oltenii pe AS Doljul sau Craiu Iovan Craiova, deși ultimele două au fost cândva echipe fanion în Bănie.

Momentul în care fanii au luat-o pe drumuri diferite 

Anul 2015 (al înființării lui Hermannstadt) a fost ultimul, cred eu, când trebuia făcut pasul recuperării unui brand istoric sibian care să unească, totodată, toți suporterii. Explic mai târziu de ce Interul de azi n-o mai poate face și, probabil, nicio altă echipă.

În toată această perioadă, nu au existat acțiuni serioase ale societății civile sibiene în privința brandurilor FC Inter, respectiv FC Șoimii. Mai mult, în contrast, din nou, față de restul țării, majoritatea sibienilor considerau că aceste echipe trebuie să rămână istorie.

De ce a fost Sibiul „altfel”:

• contextul istoric: finalul anilor ’90, începutul anilor ’00, când s-au desființat Inter și Șoimii, nu a reprezentat nici pe departe o perioadă de maturitate a suporterilor din România. Din contră, cele mai multe galerii erau controlate de cluburi sau de autorități iar noțiuni precum independență sau identitate erau la început. Mult mai târziu, după un deceniu, noile generații de ultrași, inclusiv la Sibiu, și-au creat o nouă identitate, s-au separat de club, au format Ligi ale suporterilor, au căutat să facă parte din societatea civilă, să ia atitudine, să protesteze sau să se implice în cauze umanitare. Pe scurt, pentru Inter și Șoimii nu a avut cine să protesteze. Un asterisc aici, au fost două situații, culmea, în perioada comunistă, când suporterii au acționat. Mai întâi în 1970, apoi în 1973 (a doua cu sucees), sibienii cereau oficial, în scris, revenirea la numele istoric Șoimii după ce comuniștii rebotezaseră echipa fanion în anii ’60 în Clubul Sportiv Muncitoresc Sibiu. A doua cumpănă a fost în 1986 când o parte a galeriei Șoimilor și-a urmat echipa în Divizia C, în exil pe ”Compa”, deși majoritatea sibienilor au îmbrățișat-o rapid pe noua FC Inter, proaspăt promovată în ”B”;
• ruptura între generații. Tot la capitolul suporteri trebuie spus că au existat constant perioade mari în care Sibiul a rămas complet fără fotbal la nivel național, ani de zile (2001-2003, 2006-2008, 2013-2016) timp în care entuziasmul fanilor se desumfla, generațiile pierdeau legătura între ele, orice ”revoltă” o înăbușea timpul…

• necunoașterea istoriei. Cei care au înființat FC Sibiu, CSU Voința și FC Hermannstadt (nimic de reproșat administrativ) nu au fost oameni de fotbal. Și implicit nu cunoșteau sau nu se identificau cu poveștile de legendă ale fotbalului sibian.
• orgolii personale; în aer a plutit, parcă repetitiv, un dicton: „Echipa mea, identitatea mea, nu vreau să fiu asociat cu cei de dinaintea mea”.
• evoluția rezultatelor: toate cele trei echipe, FC Sibiu, Voința și Hermannstadt, au avut rezultate incredibile, ultimele două promovând consecutiv din Liga 4 în Liga 1. Asta a creat emulație și a atras suporterii ca un magnet, făcând rapid uitate fostele echipe.
• lipsa performanțelor în ultima sută de ani (puține sezoane în prima ligă pentru Șoimii și Inter) și a duelurilor directe cu ”granzii” Capitalei (Steaua, Rapid, Dinamo) care să-i înrăiască (pozitiv vorbind) pe sibieni i-a transformat treptat în fani ai echipelor bucureștene și implicit în spectatori neutri ai echipelor locale.

După 26 de ani, FC Inter Sibiu s-a întors în fotbalul românesc. Mult prea târziu pentru ultrașii sibieni care ar fi putut fi o forță similară unor peluze ca ale lui UTA sau ”U” Cluj, dacă unul din cele două cluburi fanion ale Sibiului nu s-ar fi desființat. Între timp, orașul are două peluze scindate definitiv (Sud – susține Voința și Nord- Hermannstadt) care nu vor mai susține vreodată alte cluburi, iar nucleul de bază care a susținut Interul și FC Sibiu, retras după desființarea ultimei, grupul din Valea Aurie, are o… vârstă, pentru a mai reorganiza o susținere masivă.

Contextul suporterilor activi din Sibiu e atât de măcinat de criza identitară a cluburilor desființate și înființate în ultimii 25 de ani încât e definitiv compromis.

Se reaprind speranțele și pentru Șoimii?

Și dacă am stabilit că toată lumea și-a făcut moftul, a mai rămas o felie sau o falie de suporteri nereprezentați. Șoimii Sibiu are o masă critică deloc de neglijat care se coagulează în jurul echipei de Old-Boys. Foști jucători, suporteri, pasionați de istorie, nostalgici sau curioși – pot spera într-o revenire a echipei de suflet a acestui oraș? Mai ales că, aparent, FC Șoimii nu a falimentat niciodată ci doar a fost retrasă din campionat din lipsă de finanțare.

Dacă Interul din Sibiu n-a fost dovedit în instanță de Interul din Milano, cine-ar putea vreodată contesta numele unui club de legendă provenit din Vânătoarea de șoimi, un sport popular la începutul secolului trecut în jurul Sibiului? Sibiul trebuie să recupereze și brandul de suflet al multor generații de suporteri: FC Șoimii.

foto copertă: Ovidiu Matiu