Are 35 de ani, s-a născut la Galați, iar din 2013 s-a stabilit la Sibiu. Este arbitru asistent AJF Sibiu, face parte din lotul pentru Liga a III-a și țintește Liga a II-a. În timpul liber citește cărți și aleargă la maratoane și ultramaratoane. Adrian Prodan s-a clasat primul la Ultramaratonul de la Galați, la cursa de individual 24 de ore. Mai precis, Prodan a încheiat cursa în 23 de ore și 56 de minute.
Cochetează cu arbitrajul de la 17-18 ani când s-a ”reorientat după ce mi-am dat seama că nu posed calitățile și abilitățile necesare pentru a deveni fotbalist”. La 21 de ani a obținut oficial carnetul de arbitraj iar după 8 ani a promovat la Liga a III-a. Dar pentru că pe ”tușă” arbitrul nu-și ”consumă” suficient pofta de alergat, Adrian s-a lăsat provocat de competiții de tip maraton și ultramaraton. Pentru asta, bifează câte 75-100 de km săptămânal de alergare.
Ce presupune să alergi o zi întreagă fără oprire, cât efort și câtă pregătire e necesară, dar și cum se completează cele două pasiuni, arbitrajul și alergarea, sunt întrebări la care Adrian Prodan a răspuns în cadrul unui interviu acordat Sportului Sibian, după trofeul suprem câștigat la începutul lunii în orașul de la malul Dunării.
Sportul Sibian: Cum a fost la Galați, fiind orașul tău natal, cum te-ai pregătit pentru cursă și cum te-ai motivat de-a lungul ei pentru a obține un asemenea rezultat?
Adrian Prodan: Să alerg acasă a fost puțin mai special decât la alte competiții, deoarece pe parcursul celor 24 de ore am avut ocazia de a mă intersecta pe traseu cu foarte multe persoane cunoscute, care m-au încurajat, și mi-au dat boost-ul acela de energie de care aveam uneori nevoie pentru e depăși unele momente mai dificile din cursă.
Nu pot spune că m-am pregătit special pentru acest concurs; eu constant fac în medie 5 antrenamente pe săptămână. Pentru Ultramaraton 24H doar am crescut volumul alergărilor, de la 25-30 km pe săptămână, până la 75-100 km pe săptămână.
Ca și motivație folosesc un principiu banal, dar extrem de eficient, în sensul că, indiferent de competiție, pornesc de la „START” cu gândul că concurez doar împotriva mea, și trebuie să fac tot ceea ce îmi stă în puteri pentru a mă autodepăși. Dacă la „FINISH” se întâmplă să prind podiumul, este ca un bonus.
Care e pe primul loc, alergarea sau arbitrajul?
Nu pot să fac un clasament; ambele activități mi-au adus în aceeași măsură atât satisfacții cât și dezamăgiri. Pentru mine este simplu: atunci când nu arbitrez, alerg, și când nu alerg, arbitrez.
Cât de des alergi la astfel de competiții? Cum ai început și cum ai făcut pasul spre ultramaraton? Cât de departe vrei să ajungi?
În ultimii 3-4 ani de când am descoperit acest format de competiții m-am rezumat doar la două astfel de curse pe an, deoarece uzura, atât fizică cât și psihică, este extremă, și recuperarea este esențială în alergare.
Am început să alerg în urmă cu aproximativ 12-13 ani, am crescut treptat numărul de km abordați în competiții, de la curse de 5 – 10 km, până la Semimaraton și ulterior Maraton, astfel că trecerea la Ultramaraton a fost firească.
Ca și obiectiv, așa cum am amintit și anterior, îmi doresc să mă autodepășesc constant; de la cursă la cursă să alerg din ce în ce mai mulți km pe parcursul celor 6/12/24 de ore ale cursei.
Ce înseamnă un ultramaraton pentru tine? Cum depășești momentele dificile?
Ultramaratonul pentru mine reprezintă testul suprem al voinței, determinării și autocontrolului.
Voință, pentru că este singurul element care te face să mai pui un pas în față celuilalt, și să continui în același mod până la final.
Determinare, deoarece într-o cursă de Ultramaraton poți experimenta durere, extenuare, deshidratare, caniculă, vânt, ploaie torențială sau chiar ninsoare, și trebuie să treci peste toate având în minte doar obiectivul pe care ți l-ai trasat tu la început.
Autocontrol, pentru că trebuie să ajungi să îți cunoști și să îți controlezi perfect corpul, pentru a menține un ritm optim de alergare pentru toată durata cursei.
În arbitraj, toată lumea observă superficial doar deciziile extreme dintr-un joc, mai ales greșelile. Dar cât de mult aleargă un arbitru și ce fel de pregătire e necesară pentru a fi în cea mai bună formă într-un meci?
Ca în oricare alt sport, în arbitraj, cele 90 de minute ale unui joc nu reprezintă decât vârful aisbergului. Fără o pregătire fizică bine structurată și continuă nu poți să ai pretenția ca în timpul jocului sa fii capabil să gestionezi eficient toate fazele care pot apărea, iar de cele mai multe ori greșelile apar pe fondul unei pregătiri insuficiente, atât fizice dar și teoretice.
Ca arbitru asistent, nu alergi foarte mult pe parcursul unui joc, dar trebuie să fii capabil să dezvolți o viteză de reacție bună și o schimbare rapidă a direcției de deplasare, deoarece, în multe situații, trebuie (dar nu este posibil) să fii la fel de rapid ca și mingea.
După cei 150 de km de la Galați, cei 42 de km ai Maratonului din Sibiu par o joacă. La ce probă vei participa în acest an și la ce rezultat să ne așteptăm?
Următoarea competiție la care voi participa, pentru care am și început pregătirile, va fi Campionatul Național de Ultramaraton 12 Ore, care va avea loc la Timișoara în weekendul 24-25 Mai. Ca și rezultat așteptat, în primul rând îmi doresc să îmi depășesc rezultatul obținut anul trecut (102 km), iar dacă la final distanța parcursă îmi va asigura și o prezență pe podium, ar încununa munca depusă în ultimele luni.
Până atunci însă mă voi dedica 100% și pregătirii meciurilor de fotbal la care voi fi delegat de către AJF și CCA.
Și nu în ultimul rând, mă voi pregăti temeinic pentru examenul de promovare la Liga 2.
fotografii: Pagina personală de Facebook Prodan Adrian
