Aproape două luni ne mai despart de momentul în care Măldărășanu va bifa cel de-al patrulea an la Sibiu. O cifră aproape fantasmagorică, dacă e să ne uităm la media tehnicienilor din Liga 1 pe banca unei echipe în ultimii ani. Patru ani în care Măldărășanu a reușit să devină unul dintre sibieni și să rămână, cu siguranță, în istoria clubului pentru ceea ce a realizat în mandatul său. Însă, în viața fiecărui om, etapele nu se continuă la infinit, iar la un moment dat trebuie făcut un pas înainte pe scara profesională. Poate e cazul și lui Măldă, însă, până vom afla concret, astăzi vom pune în lumină atuurile acestuia în perioada petrecută până acum la Hermannstadt, indicatori utili ce l-ar putea recomanda mai sus. De văzut dacă la Rapid sau către altă variantă.
1. A răsplătit încrederea oferită
Nu departe de luna septembrie a anului trecut, pentru Hermannstadt avea să înceapă o perioadă de coșmar, care părea că nu se mai termină. Începută la Arad, când Sibiul făcea doar egal, după ce în meciul precedent avusese un recital acasă cu Iașul, până pe 9 noiembrie, pe „Oblemenco”, Hermannstadt a trecut printr-un moment negru, cu opt meciuri consecutive fără victorie în campionat și șase înfrângeri la rând. Raportat la cazurile anterioare, 95% dintre conducătorii echipelor din România l-ar fi demis poate chiar mai devreme de punctul final al acestei pase proaste, sătui de lipsa de rezultate. Chiar în acel moment, însă, la conducerea Sibiului a venit Daniel Niculae, cel care i-a oferit încredere lui Măldărășanu și a continuat pe mâna lui, iar timpul a demonstrat că a fost o decizie înțeleaptă și că Măldărășanu și-a dovedit valoarea.
2. Rezultatele obținute
Încă din primul sezon la cârma Sibiului, Măldărășanu și-a pus amprenta semnificativ: promovarea în Liga 1. O promovare cu atât mai importantă, având în vedere că a venit imediat după sezonul în care aceștia retrogradaseră și știm bine cât de mult cântărește o retrogradare pentru un club din România și ce consecințe poate avea. Un sezon de Liga a II-a gestionat exemplar, la capătul căruia Hermannstadt a lăsat în urmă echipe cu bugete mult mai mari, precum U Cluj sau Steaua. În primul sezon după promovare, șocul primei ligi nu l-a afectat aproape deloc și a reușit să termine pe un onorabil loc 11. Performanța cu adevărat specială a venit în acest sezon, când a reușit să se califice în finala Cupei României, după ce a învins Rapidul, care pornea ca favorită, într-un meci în care elevii lui Șumudică aproape că n-au existat. A doua finală de Cupă de la înființarea clubului, iar Măldărășanu are ocazia să câștige primul trofeu din istoria acestuia. Pe lângă asta, Sibiul mai are șansa să câștige și play-out-ul, fiind în acest moment la doar un punct de ocupanta primului loc.
3. Colaborarea cu tinerii și jucătorii români
Știm cu toții că Sibiul se va înscrie la potul de 2 milioane de euro oferit de Federație prin regula 5+6, care urmărește utilizarea jucătorilor români, iar performanța lui Măldărășanu e cu atât mai de apreciat, având în vedere că, în întreg lotul Sibiului, sunt doar șase străini. E o lecție de management dată echipelor din România, care se îngroapă în aducerea de străini mediocri ce nu ridică nivelul jocului, ba chiar dimpotrivă, de cele mai multe ori. Materialul de lucru predominant la Sibiu este românesc, iar „plombele” din străinătate chiar aduc un plus de valoare echipei — vezi cazul Tiago Goncalves. Pe lângă acest aspect, Măldă a știut să valorifice și regula under-ului, considerată la multe echipe din Superliga un punct slab. Ianis Stoica are în acest sezon cele mai bune cifre din întreaga sa carieră, iar Măldă l-a transformat într-un adevărat punct forte al Sibiului, lucru care i se datorează în întregime.
De văzut care va fi traseul lui Măldă la finalul acestui sezon, dar un lucru este sigur: impactul său la Sibiu a fost și este de necontestat, iar acesta va fi amintit mereu cu plăcere de fanii sibieni.
Tu crezi că va pleca la final de sezon?
