Singurii care aveau ceva de pierdut în această seară erau cei de la U-BT, în timp ce la Sibiu o victorie ar fi fost ceva la care puteai să speri, dar oamenii ar fi putut să își facă griji pentru judecata unui om care are atâta optimism. Dar povestea acestui derby al Ardealului e atât de frumoasă, încât trecem direct la ea.
Alex Gross a pus-o în coș și toată sala a erupt! Vă era dor? Că mie unuia da. Iar parchetul a preluat curentul sălii imediat: faulturi, comentarii, dinți scrâșniți și priviri urâcioase. Singura temere: arbitrajul. Cel reprezentat de niște domni fără anvergură, delegați cumva normal, la un meci între o echipă mare și una, să-i spunem, în căutări.
Două minute și blestemul accidentărilor îi caută din nou pe cei de la CSU: Alex Gross cade rău și abia calcă la ieșirea de pe parchet, părăsind sala împreună cu echipa medicală. Ahmad Rand îi ia locul, iar viața continuă, cu Colak și Adamovic găsind plasa „from downtown”. E 15-9, dar faulturile ușoare încep să se adune, iar un balaur de talia Clujului nu are nevoie de prea multe rugăminți ca să rezolve meciul.
O jumătate de sfert a fost de ajuns ca atmosfera să fie una de Sud America: Rinkevicius protestează la masa oficială, Silvășan vine și el în marcaj, iar cei doi antrenori se pun pe ceartă cocoșește, despărțiți de arbitri și restul colegilor. Moment presărat cu un schimb de replici între cele două galerii, numai bun pentru un derby împotriva corectitudinii politice. Game ON!
Clujul preia conducerea, 15-19, și testul acum începe, când trebuie să alergi după un bolid cu ce găsești prin curte. Dar CSU rezistă și ține aproape, cu tot cu un „out” nedat la Mejeris și un fault pe aruncarea lui Colak, nefluierat, deși l-ar fi văzut și Stevie Wonder. Jucătorii clujeni îmbină baschetul cu protestele la adresa arbitrilor, semn că își dau seama că e mai greu decât ar fi crezut, dar finalul primului sfert e coafat de arbitraj, cu parteneriatul lui Tomas Rinkevicius: Mo Pratt îi suflă o minge adversarului, dar arbitrul vede un fault. La pachet vine și o sancțiune tehnică pentru comentarii, iar povestea primului sfert are un rezultat: 24-26.
Partea a doua începe cu CSU Sibiu plimbând mingea frumos: pasă-pasă-pasă-pasă, doar că mingea ratează coșul sau sare din el. Până la un moment dat, când 8 puncte consecutive dau volumul tare în sală și îl obligă pe Mihai Silvășan să-și pregătească discursul motivațional, la scorul de 34-28. Dar nici măcar Silvă nu e Houdini, iar dunkul lui Rand, bine intrat în joc, ii stinge lumina românului wannabe, Zach Hankins. Triplă schimbare la Cluj -au și de unde- dar Colak mai pune două în coș, după ce a recuperat în propria jumătate mingea vândută de Pipkins în fața lui Mokoka. Iar ce urmează sunt momente fabuloase de joc, de care suporterii sibieni, și așa cătrăniți, aveau nevoie: Rand îi stinge lumina sub panou lui Mejeris, mingea ajungând la Filip Adamovic, care îi dă boltă. Tot ce urcă mai și coboară, vorba unui fizician amator, iar Pipkins îndeasă mingea în coș, finalizând un alley-oop de generic. Totul arată bine pentru Sibiu, de la libere și până la defensivă, iar pauza avea să fie urmată de o luptă grozavă. Până atunci, primele 20 de minute s-au încheiat 54-43, cu staff-ul clujean flancându-i pe oamenii cu fluiere.
Cel mai important era începutul, iar CSU a intrat binișor în runda a treia, cu toate ratările, dar și cu niște faulturi văzute doar de cei trei oficiali. Deloc ciudat, dacă stăm să ne gândim că oamenii în costume de la Cluj au stat în pauză mai mult la povești cu arbitrii și comisarul Sefer. Noroc că nici oaspeții nu au fost mai preciși, tentativele lor de triple sfârșind lângă coș, în timp ce apărarea care a ajuns în sferturi de Euro Cup nu le putea face față lui Pipkins sau Zetos.
Cum, necum, cele 11 puncte de la pauză se fac doar cinci, iar Rinkevicius e nevoit să ceară timp de odihnă, după tripla lui DJ Seeley și coșul lui „Petrică” Richard, venit după o recuperare din mâinile lui Zetos. Lucrurile nu continuă mai bine și mingea nu mai vrea să intre în coș, în timp ce punctele încep să curgă la panoul gazdelor. Chiar și așa, tabela arată 67-67, cu mai puțin de un minut înaintea ultimului sfert. Până la final, cu tensiunea la maximum, ambele echipe mai pun câte două puncte și treaba e clară: e derby pe bune și ultimul sfert va decide cine va încheia duminica râzând.
„Ambele aruncări ratate” anunță crainicul sălii, după liberele lui Pipkins, dar Rand șterge tristețea cu un dunk, după ce tot el îl apărase bine pe Mejeris sub celălalt panou. Oboseala începe să se vadă pe fețe vulturilor, adversarul rămânând cu destule poziții deschise de la distanță, dar fără să se distanțeze decisiv. Totuși, scorul e 71-75, iar Rinkevicius sună adunarea la bancă. Iar după o perioadă în care drumurile spre coș păreau închise, CSU Sibiu a primit liber la circulație: 78-77, după coșul de afară al lui Pratt și două puncte ale lui Rand.
Richard e liber la trei puncte, Richard aruncă, mingea iese din coș. La celălalt coș, Rand dă un dunk peste Hankins, doar că trei puncte ale clujenilor, venite imediat, țin tensiunea sus. Pratt e on fire -bun moment și-a ales- iar dulcea victorie se simte deja. Spectatorii sunt în picioare, în timp ce banca clujeană este, in corpore, jos. Între timp, Simpson dinamitează finalul, cu 48 de secunde înainte de final, cele trei puncte aducând meciul la o posesie, 86-83, dar cu atacul în dreptul galben-albaștrilor.
Totul e sub control, iar ultimele puncte sunt doar cireașa de pe tortul lui Pratt, cel care a marcat 21 de puncte, a recuperat nouă mingi și a ratat o singură liberă, pentru un 88-83 nesperat.
La final, bucuria e a suporterilor, iar cuvintele nu o pot îmbrăca îndeajuns de bine. Iar aceștia au ce să felicite: CSU Sibiu a recuperat cu 17! mingi mai multe decât adversarul, fiind mai bună la procentajele aruncărilor de două și trei puncte. Și asta în condițiile în care a pierdut cu opt mingi mai multe decât oaspeții.
Cât despre calcule și următoarele meciuri…e timp, astăzi toată lumea are dreptul să se bucure MASIV!
