Cu „Transilvania” destul de depopulată, din motive multe și știute, CSU Sibiu întâlnea Dinamo, o echipă în formă. Cu mult potențial, dar fără a fi deloc în grafic cu realizările, „câinii” aveau totuși aerul dat de patru victorii consecutive. Și, după o îmbrățișare pe fugă între antrenorul Rinkevicius și ex-jucătorul său, Nandor Kuti, mingea a zburat din mâinile arbitrului Grigoraș.
Primul atac a dat de înțeles că lupta cea mare se va da sub panou, Ahmad Rand blocându-i accesul lui Taylor, la prima încercare a meciului. După câteva ratări de încălzire și un dialog tandru între arbitrul Podar și binecunoscutul Alexandru Iacobescu, Jalon Pipkins a pornit tabela, cu o triplă care a plutit cuminte spre coș. Continuarea a venit pe mâna lui Colak, cu același procedeu, după un alley-oop finalizat cu coș de Taylor, la celălalt panou.
JP’s Show
Jumătatea primului sfert a produs și primul time-out la banca alb-roșiilor, la un avans de patru puncte pentru gazde, scor 14-10, cu JP (7 puncte), Mateo Colak (7 puncte) și Mustapic (5 puncte) având concursul lor pentru Mister-ul acestui meci. „Oooooo!” răsună sala și motivul e unul bun, la fel ca un coș marcat: Ahmad Rand tocmai i-a pus un capac de ți-e mai mare dragul lui Marelja. Doar că, dacă îmi permiteți, karma are locul ei pe foaia de joc, iar dinamovistul a revenit cu trei puncte care țineau în frâu demarajul sibian. Și poate tot karma a făcut ca Nandor Kuti să fie cel al cărui lay-up a schimbat liderul la 14-15.
Deși nu v-ați fi așteptat, treaba făcută în stil american poate să dea și rezultate, cel puțin la Sibiu. Pratt a întins covorul roșu pentru Pipkins și tot el a închis balul, cu o triplă care a dat tonul la cântec în tribune. Concluzia primului sfert: 30-17, cu 18 puncte pentru Pipkins și cu un Dinamo la care cei mai activi oameni au fost cei din staff.
Partea a doua a început cu același Iacobescu, în stilul consacrat la școala Asesoftului, contestând un fault, spre oftica celor care voiau să treacă rapid meciul de baschet și să ajungă la semifinala Hermannstadt-ului. De partea cealaltă, vlaga se pierde odată cu ieșirea lui Pipkins, dar pare că miercurea este o zi bună pentru aruncări de afară. Filip Adamovic își trece o reușită de trei puncte în dreptul său, pe care o completează cu încă două „boabe”, la următorul atac, ducând situația la 35-21 și încă o ședință la banca adversarului.
Doamnelor și domnilor, Alexandru Iacobescu!
Dinamoviștii pare că au venit cu alte obiective la Sibiu, numai baschet nu, Ancrum punând mingea lângă coș, fără prea multă opoziție defensivă. Sibiul e deja la șapte coșuri reușite de afară, ultimul fiind semnat Elias Drăgan, iar trenul galben-albastru prinde viteză: 40-23.
E cod roșu de spectacol, iar Dinamo are răspuns: nu pe parchet, acolo unde Frenkamp și ai săi sunt fără busolă, ci de pe bancă, acolo unde Iacobescu își continuă ieșirile în decor. Ce-i drept, după un fault pe aruncare destul de vizibil, acesta a început să protesteze către arbitrul Narcis Dan. Sensibil la discuții, Laurențiu Grigoraș îi oferă un „tehnic” oficialului dinamovist, cel care sprintează mai decis decât Asafa Powell către omul cu fluierul, oprindu-se cu acesta piept în piept. Altădată prieteni, ar zice cârcotașii, cei doi bărbați ai baschetului, au vociferat (Iacobescu) și au ascultat (Grigoraș), pentru ca la final arbitrul să ridice doi pumni în aer… la figurat, desigur, semnalând descalificarea lui Iacobescu.
Pauza mare a adus doar o diferență și mai mare, scor 55-36, cu Pipkins, Adamovic și Colak adunând 42 de puncte. Teoretic, meci rezolvat de la pauză cu ajutorul aruncărilor de la distanță, șapte la număr, în condițiile în care oaspeții au avut zece recuperări ofensive, dar au și pierdut cu trei mingi mai puține decât adversarul. Dar mai erau două sferturi de trecut…
În căutarea sutei
Aparent, Dinamo avea un singur obiectiv: să nu ia suta la fel ca în decembrie, tot împotriva lui CSU. Singura problema pentru gazde puteau fi greșelile personale ale lui Colak (3) și Zetos (3), dar nici așa nu părea că dinamoviștii au drum lin spre „remontada”. Iar după pauză a fost „RAND-ul” lui Ahmad să marcheze, americanul punând o triplă în coș, dar și fiind capăt de linie la un alley-oop.
Pe undeva normal, gazdele vor spectacol și toată lumea vrea să marcheze, dar încercările complicate au că răspuns ratări, spre enervarea lui Tomas Rinkevicius. Dincolo, deși cu un joc slab, Dinamo se apropie până spre opt puncte și aveam alt meci după pauză. Ultimele secunde ale sfertului trei au adus un coș de trei puncte al lui Filip Adamovic, dar și un avans din două cifre, înaintea rundei decisive: 73-62.
Final neașteptat, rezultat dorit
Tabela nu bate cu statisticile oficiale, dar partea bună e că scorul e ce trebuie pentru CSU. În teren, cele două echipe se întrec în bâlbe, iar deciziile arbitrilor produc huiduieli și nemulțumiri. Frenkamp o aduce pe Dinamo la șapte lungimi, după două „libere”, iar ultimele șapte minute vor fi lungi pentru suporterii din Sala „Transilvania”. Același Frenkamp are ocazia să își apropie echipa la două puncte și să dea foc finalului, însă cele trei puncte nu intră. Chiar și așa, ultimele patru minute se joacă de la 84-78, cu fiecare jucător al lui Dinamo având puncte marcate.
După câteva decizii neinspirate de ambele părți, Colak pare să spună „Gata, până aici!”, iar rezolvarea vine din spatele semicercului, tabela arătând 91-80, în timp ce jucătorul Sibiului se bucură sub coșul propriu. Dinamo răspunde, cel puțin vrea, dar e greu să ai claritate după ce ți-ai regăsit forma abia pe la jumătatea sfertului trei. Și chiar dacă oaspeții au ținut garda sus până la final, aceștia nu au reușit să ajungă la al cincilea succes consecutiv.
S-a terminat 94-89 pentru CSU Sibiu și chiar nu a mai contat mingea pierdută în final, pe propria repunere. Urmează închiderea sezonului, la Ploiești, iar de acolo…e timp pentru calcule și concluzii.
