În viața cotidiană a Sibiului ultimilor 20 de ani își are un loc al lui Dragoș Năstase. Se identifică cu fotbalul sibian și mediul școlilor de șoferi pentru că an de an a fost acolo, a visat, a încercat, a sprijinit, a inovat, s-a implicat, a creat. Zi de zi, an după an. În 2024 îl regăsim în postura de lider la fotbal și în bussines-ul școlilor de șoferi. Conduce de pe bancă Păltiniș Rășinari, campioana de toamnă a Ligii a IV-a, cu șanse reale de promovare, și Școala de Șoferi Prima, școala cu cea mai mare promovabilitate la examenul practic.
Într-o zi de decembrie cu grade puține, am povestit cu Dragoș despre el și bussines-ul lui, despre fotbalul local și echipa lui.
Cum ai început fotbalul?
Am jucat fotbal la juniori, am și două prezențe la Liga a III-a. Fotbalul a fost pasiune pentru mine încă de mic copil. Din păcate, eu am făcut o prostie foarte mare, am renunțat mult prea ușor la fotbal. Îmi pare rău acum, m-am axat pe lucurile tinereții. Eu asta le-aș recomanda tinerilor: să nu renunțe niciodată! Ok, nu sunt echipe unde să mergi mai sus… poate te duci la Liga a IV-a, apare o altă oportunitate și poți progresa. Să nu renunțe niciodată la sport și la ideea de a face antrenament în fiecare zi sau măcar de 3-4 ori pe săptămână. Îi înțeleg pe tinerii de azi, sunt doar două echipe în Sibiu dar văd că s-a creat o emulație și la Șelimbăr cu academia, la fel la Hermannstadt. Trebuie să aibă încredere în ei. Eu n-am avut-o în perioada aia și am renunțat destul de ușor. Nu neapărat că aș fi ajuns foarte sus dar fotbalul îți dă foarte multă energie și plăcere. Eu, dacă am probleme cu firma și mă duc la fotbal, uit de tot. Ești cu prietenii, cu echipa, bei o bere după, faci un grătar, socializezi, ești într-un grup, te ajută enorm, sportul în general. Fotbalul, parcă mai are ceva în plus, că e creat pentru noi, bărbații.
Când a venit perioada Voința, aveam 31 de ani, mă îngrășasem foarte tare și în 2 ani am slăbit 28 de kg. Dar am fost constant, eram zi de zi cu ei la antrenament, în cantonament în Antalya de două ori. Zi de zi, zi de zi. Am ajuns la greutatea optimă a unui fotbalist, aveam 77 de kg. Mi-a fost greu la început, vomitam la fiecare antrenament dar nu mă lăsam, mi-am zis ”Nu mă las!”, pentru că am pierdut atunci, am zis să nu mă las acum. Am fost și legitimat, dacă aveam puțină șansă puteam să debutez.
Mă uit peste tot și văd copii care merg la antrenament. Important e ca și antrenorii să-i încurajeze. Pentru că am întâlnit cazuri în care antrenorii sunt setați doar pe victorie, victorie, victorie. E foarte dureros să cerți un copil de 10 ani că n-a câștigat. Sper să să schimbe asta. Noi talente am avut și vom avea mereu. Problema este că nu mai știm să lucrăm în echipă. Trebuie schimbată mentalitatea, trebuie ca toate academiile din România să fie coordonate între ele, să aibă programe comune. Sunt covins că putem face lucruri mai bune. E o mare bucurie că ne-am calificat la EURO.
Când ai început să te implici în fotbal?
Am început cu Atletic Sibiu, pe care am patronat-o doi ani, și de atunci implicarea mea în fotbal a fost mai elaborată. A fost foarte greu pentru mine, în primul an am reușit să creem o echipă destul de bună, din păcate nu am avut finanțare din alte părți, cum e acum. Atunci, primăriile nu știau ce înseamnă să dai bani pentru fotbal. Erau anii 2006-2007, atunci s-a desființat și FC Sibiu, Atletic rămăsese singura echipă de Liga a III-a din Sibiu. Am cerut sprijinul autorităților, primarului de atunci, n-am primit. N-am primit nici măcar stadionul, îmi doream vinerea să joc pe ”Municipal” pentru a atrage sponsori. Eram singur și costurile în doi ani de zile s-au ridicat în perioada aia undeva la 200 000 euro, costuri foarte, foarte mari. N-am mai reușit să susțin echipa și am reușit să o dau la Iara, aproape de Câmpia Turzii.
A urmat o perioadă când m-am implicat la categoriile copii și juniori, am ajutat pe cine am putut. A venit perioada Voința, una foarte frumoasă, mă și antrenam cu ei, ajutam cu tot ce puteam continuând să susțin fotbalul și sportul în general peste tot pe unde am putut.
După desființarea Voinței m-am dus la Rășinari unde am și jucat și am rămas să antrenez până în prezent.
Cum ai ajuns la Rășinari?
Era Gore (n.a. Nicolae Grigore, fost căpitan CSU Voința) atunci antrenor la Rășinari, m-a întrebat dacă vreau să joc. M-am dus, am jucat iar după plecarea lui Gore Adi Iliuț mi-a propus postul de antrenor și am rămas acolo. Am reușit să creez un grup foarte frumos încă de la început. Cel mai bun rezultat a fost în 2018, am câștigat campionatul și am jucat barajul. Am ratat promovarea din cauza regulii golului marcat în deplasare, care era atunci, am pierdut 2-0 la ei, am câștigat 3-1 la noi.
Se puteam mai mult atunci?
Sigur, ne-am dorit foarte mult. Tot timpul am avut sprijinul Primăriei care ar fi fost alături de noi și în Liga a III-a. Domnul Bucur, un om extraordinar, Adi Iliuț, președintele clubului dedicat 100%. Am avut sprijinul lor, ne-au spus: ”facem tot posibilul să vă sprijinim”, și pentru ei era o performanță, o comună din județul Sibiu să aibă echipă în Liga a III-a. Anul următor am câștigat iar locul 1 pe teren dar am pierdut la comisie pentru un jucător care ”avea și n-avea” niște cartonașe. În fiecare an ne-am bătut la primele locuri dar n-am putut menține mereu pasul cu echipe care aveau bugete mari: FC Hermannstadt, Avrigul într-un an, Interul, Mediașul, dar anul acesta suntem din nou pe primul loc și ne dorim barajul. Avem, din nou, sprijinul Primăriei dacă promovăm.
Dacă promovăm, îmi doresc foarte mult să joc cu foarte mulți tineri. E o problemă, toate școlile de fotbal spun că jucătorii lor n-au unde să joace. Eu asta aș vrea, să dăm șansa tinerilor din județul Sibiu să joace în Liga a III-a, un campionat semiprofesionst, să creez o emulație în jurul clubului. Dar mai întâi să promovăm, mai sunt multe etape avem doar 1 punct…
Ce s-a întâmplat la Agnita?
Am fost foarte suparat pe ei. Am condus 1-0, am avut două trei ocazii pentru 2-0, 3-0, dar le-am irosit și am primit toate trei golurile din greșeli personale.
Crezi că mai poate pierde și Voința puncte?
Fiecare echipă se poate încurca. Sunt meciurile cu Avrigul, în martie nu se știe cum vor fi terenurile, anul trecut au fost moi, după foarte multe ploi. Depinde ce se întâmplă și în iarnă, o să facem două trei transferuri. Nu mă uit la alte echipe, mă uit la a mea și la ce trebuie să facem.
Vor fi meciuri de verificare în ianuarie, februarie, pe sintetic pentru că doar așa putem juca. La noi urmează să facem o decupertare a suprefeței de joc. Terenul a fost foarte bun anul ăsta, ne-a ajutat și vremea. Dar vom decoperta o parte din el și vom aduce gazon dintr-o zonă a Rășinariului unde avem noi iar până în primăvară nu mai intrăm pe el.
Stadionul e omologat pentru Liga 3?
Este omologat. Dacă promovăm va rămâne un teren doar pentru joc și maxim un antrenament. Vom continua să mai găsim un teren în Rășinari pentru antrenamente sau în Sibiu. Asta e o problemă națională, lipsa bazelor sportive. Văd copiii pe unde se antrenează sau ce probleme sunt la echipele mari, la Șelimbăr, la Hermannstadt cu terenurile de antrenament.
De ce nu se fac terenuri?
Eu cred că Primăriile din jurul Sibiului ar trebui să acceseze fonduri europene. Hermannstadt, de exemplu, s-ar putea duce la Rășinari, Avrig, oriunde într-o comună dacă ar fi un teren extraordinar de bun. Și Hermannstadt, și Șelimbăr ar crea o emulație în comunele astea, toată lumea ar rezona cu ele, ar fi mai aproape de el, le-ar vedea ca echipe reprezentative. Și cu copiii, ok, îi duci dintr-o parte în alta, dar îi duci pe terenuri bune, se poate rezolva cu transportul. Copilul trebuie să se învețe oricum cu o deplasare, un cantonament. Astea sunt soluții. În Sibiu, poate că nu se mai pot face… s-a făcut la Obor, l-au făcut de iarbă. Dacă se fac două antrenamente pe zi și rezistă aș fi foarte bucuros dar un teren de iarbă foarte greu îl întreți. Nu se pot face 10 ședințe pe zi cum se fac la ”Pietricica” sau la ”Cutiuță”. Niciodată. Dacă mai sunt și meciuri în week-end pe el. Am văzut că au făcut un complex multifuncțional, eu aș fi făcut acolo două terenuri, unul de iarbă pentru meciuri, și unul mare, multifuncțional dar mare, sintetic, de o calitate foarte bună. Pe acela puteai să lași și handbal, volei, dar să poți să îl ai și mare pentru fotbal. Și atunci veneai cu un suflu nou. Schimbai și la ”Municipal” sinteticul care acum e foarte, foarte rău, foarte tare, cu unul calitativ și deja aveai 3 terenuri extraordinare și pentru copii. Și vestiarele, trebuiau făcute vestiare la ”Municipal”. Copilul trebuie să învețe de mic ce înseamnă un vestiar, colegul de vestiar, totul trebuie să fie etapizat.
Primăria poartă discuții pe aceste teme cu oameni din fotbal?
N-am fost niciodată în contact. Cât am fost eu în contact, în 2007, am văzut… au stat cu mine de vorbă de două ori și n-am primit nici măcar stadionul Municipal. Cred că ar trebui să fie un departament pe sport, nu numai pe fotbal, oameni puși, unul, două, trei persoane care asta să facă zi de zi, să vadă ce nevoi au toate sporturile. Dar un departament creat nu doar să fie, ci cu oameni cărora să le placă asta, La fel, Consiliul Județean, să facă ședințe cu toți primarii, să le pună în vedere variante cu fonduri europene. Au făcut terenul de la Șura Mare, foarte bun, gazonat. Au fost Zilele Șurii Mari, au pus scena pe teren. Eu când am auzit… ”Doamne ferește”.
Ce lipsește în mod concret ca lucrurile să meargă în direcția asta? ”Cineva” hotărât, implicat, influent?
Da. Un om care să aibă și energia necesară, nu cineva pus acolo doar de dragul de a-l pune și oamenii să meargă la el. El ar trebui să vină, să-i atragă, să-i unească pe toți.
Cum vezi investițiile în stadionul Municipal, în baza Obor? Sunt făcute pentru a… mai închide niște guri sau crezi că există un proiect, o viziune în sensul ăsta?
Nu pot spune asta pentru că la anul vor fi alegeri și nu știu cineva va veni și ce viziune va avea. E clar că toate sunt lucruri bune, și stadionul, pentru Sibiu e ceva extraordinar. A creat o emulație în jurul echipei și a orașului fantastică. A venit naționala mică să joace aici, sperăm să o vedem și pe cea mare. Stadionul e superb, cu mici îmbunătățiri care s-ar fi putut face. Eu aș fi făcut un gazon hibrid. Rezistă mai mult, puteai lăsa Șelimbărul, o echipă care reprezintă Sibiul. S-ar fi rezolvat și problema terenului de antrenament.
Investiția de la Obor, extraordinară. Terenul mare, foarte frumos, baza în sine e foarte frumoasă. Dacă s-ar mai crea una, două atunci am putea spune că e un nou început pentru sportul în Sibiu. Există soluții, se pot face schimburi de terenuri cum au făcut la Șelimbăr între ULBS și Armată. Mă gândesc că Armata are multe terenuri iar poligoanele lor s-ar putea muta în alte părți. La ieșirea spre Poplaca, ar fi niște terenuri extraordinare.
Vreau să te întreb și de Cupa Prima, o competiție devenită deja tradiție.
Din păcate, în acest an nu o vom organiza din motive tehnice dar așa e, am ajuns la a 13-a ediție, o competiție organizată din perioada Voinței. E un proiect foarte frumos la care țin, sunt foarte dezamăgit că anul ăsta n-am reușit să-l fac dar vin cu promisiunea că la anul va fi ceva mult peste.
Cupa Prima am organizat-o singur, cu 1-2 sponsori. N-am cerut buget de la Primărie. Am adus foarte mulți jucători din Liga 1, Stanciu, Grozav, Stanciu, un eveniment imens care se desfășura pe parcursul unei zile întregi și care continua cu banchetul de după. Probabil că pentru la anul voi cere și eu finanțare de la Primărie.
Cum ai intrat in mediul de bussines? Când a apărut Școala de Șoferi Prima?
Școala de șoferi am deschis-o în 2003, alături de fratele meu. Mi s-a părut mie un bussines bun în momentul acela, eram aproapiat de zona asta a școlilor de șoferi, eram întrebat des ”unde să fac școala?”, și mi-a venit o idee. Avem acum 20 de ani de activitate.
Te vedeai încă de atunci așa departe?
Da, ne vedeam pentru că am pornit alături de fratele meu, am mers în formula asta până în 2014. Mi-am propus mereu să fac lucrurile cât mai profesionist cu Școala și cred că am reușit să aduc profesionalism în zona asta. Din păcate, s-au schimbat foarte multe lucruri. Sunt multe școli de șoferi… apar ca ciupercile după ploaie. Nu au continuitate în ceea ce presupune săli de legislație, birouri. Legea nu e încă ce trebuie pe zona asta, îmi doresc să se modifice, pentru că sunt probleme.
Oamenii trebuie să înțeleagă. Noi îi învățăm pe treacă un examen, noi nu-i învățăm să fie șoferi. Și să le dăm, nici măcar A, B, C-ul, să le dăm A-ul, din ceea ce înseamnă condusul. 49% este procentul de promovare la examene din prima, un elev din doi. Un elev dacă pică la examenul practic trebuie să meargă înapoi la școală, să plătească încă 3 ședințe, o nouă programare, care la noi, la Sibiu, sunt OK, la o lună și jumătate, sunt alte județe mai problematice. Orice elev trebuie să știe că poate verifica școlile de șoferi pe site-ul DPRCIV sau pe top școli auto. Consult, văd acolo gradul de promovare, mă duc în locul unde știu că îmi iau permisul aproape din prima și îmi reduc costurile. Asta recomand, nu neapărat că elevii trebuie să vină la noi, noi avem rezultatele cele mai bune și mă mândresc cu asta, dar recomand tuturor să fie foarte atenți când își aleg o școală care să nu-mi genereze costuri suplimentare. Pentru că de la anul se vor mai scumpi școlile, costurile în Sibiu sunt reduse, vorbim de categorii C, C+E sau D, care sunt legate de o meserie, costă 3500-4000 lei, sunt prețuri decente în condițiile în care numai asigurarea la camion este 14 000 lei/an, la autobuz, 7600 lei/an, plus reparații.
Am încercat mereu să creez condiții, cred că sunt primul care am adus un camion de generație foarte, foarte bună, în 2006-2007, am adus un autocar în 2009, la fel. Am venit cu un suflu nou. Și acum, am schimbat din nou parcul, cred că e printre cele mai bune. Pentru elevi, la fel, sala de legislație e extraordinară, sediul e într-o zonă bună pentru tot Sibiul, avem poligon pentru categoria A. Cursurile de legislație sunt de 3 ori pe zi pentru a acoperi un program flexibil, avem toate astea pentru a face o școală bună.
Cum a reușit Școala de Șoferi Prima să mențină promovabilitatea la cel mai mare procent, 49%?
Noi dăm teste de ieșire din școală, puține școli din Sibiu fac asta. Nu-și ia testul de ieșire, nu-l trimitem la examen. Îi spunem să mai vină încă o dată, și încă o dată, de mai multe ori la legislație. De exemplu, la categoria B, e un minim de 24 de ore de leglislație, noi le spunem să depășească acele ședințe. Foarte mulți învață matematic chestionarele dar nu le aprofundează. La fel, instructorilor le cer să vorbească cu elevii. Sunt emoțiile de la examenul practic, mulți clachează când văd un polițist lângă ei. Noi vorbim cu ei, le explicăm ”lângă tine e tot un om”, îi încurajăm.
Eu am fost primul care a montat camere pe mașinile de școală în 2007, sistemul funcționa cu niște carduri, era mai greu, dar au fost foarte bune pentru că puteam monitoriza atât instructorul cât și elevul.
Un mesaj pentru noul an?
Legat de fotbal, să fim bine din toate punctele de vedere, mă bucur foarte mult pentru performanțele Șelimbărului și ale lui Hermannstadt, la Rășinari 2024 vreau să vină cu o promovare de care să ne bucurăm împreună cu toată comunitatea, jucătorii și prietenii. La firmă, sper ca lucrurile să se reglementeze în acest mediu al școlilor de șoferi și să ne ținem de ele. Îmi doresc lucruri mai frumoase și mai bune pentru firmă. Iar România să facă o figură foarte frumoasă la EURO, să trecem de grupe și să ajungem măcar în semifinale 🙂
MATERIAL EXTRAS DIN REVISTA SPORTUL SIBIAN – CLICK AICI PENTRU A O DESCĂRCA
