După îndelungi rugăminți -virtuale, fizice, telepatice sau cum s-a priceput fiecare- a venit, doamnelor și domnilor, mult sperata conferință de presă din partea CSU Sibiu. Din partea Universității 《Lucian Blaga》 și a CSU Sibiu, deoarece de anul acesta baschetul nostru a primit loc în catalogul universitar, tocmai pentru a bemeficia și de un cec de la Ministerul Educației.
Până aici totul bine și poate erau ceva suporteri care s-ar fi așteptat ca această adunare oficială să vină cu mesaje de pace și prietenie, dar și cu gânduri bune, mai ales pentru suporterii care în aceste săptămâni plătesc între 400 și 550 de lei pentru a se abona la un sezon de noi isprăvi ale galben-albaștrilor.
Din motive de inevitabil concediu, nu am putut fi prezent fizic la această conferință de presă neanunțată public :), dar asta m-a ajutat, grație colegilor din presă care au pus la dispoziție transmisiunea, să pot să urmăresc de mai multe ori ce s-a spus de la prezidiu și să articulez o părere cât mai nuanțată despre ce au vrut să spună autorii.
Vă mulțumim pentru înțelegere!
De la mic la mare sau de la universitar până la căpitan de echipă, toată conferința de presă a îngroșat o singură idee principală: vă rugăm să ne susțineți și să ne înțelegeți! Bineînțeles că nimeni nu dorea ca suporterii să închidă un ochi la cupele și medaliile „ce va să vină”, ci era doar o metaforă elegantă, universitară, legată de posibilitatea foarte posibilă (!) ca jocul favoriților noștri să nu producă foarte multe bucurii. Ce n-am reușit eu să aud, în direct și nici în reluare, au fost „De Ce”-ul și „Până Când”-ul care sunt legate de acest sezon ce se va juca pe avarii.
De ce s-a ajuns aici?
Nu am înțeles nici de la domnul Sorin Radu, rectorul ULBS & viitorul tutore al acestui proiect, dar nici de la doamna Mihaela Herciu, președintele consiliului de administrație, universitar cu cunoștințe profunde în domeniul economic, dar și pasionată de baschet, de ce este necesar să existe acest an de suferință. Are clubul datorii? Nu a fost manageriat cumsecade? Nu s-a primit răspuns bun legat de o posibilă finanțare privată din partea antreprenorilor pe care ULBS i-a convocat, acum ceva timp, la discuții? Adică, noi vă susținem, vă înțelegem, dar ce ați făcut?
Am auzit despre un audit făcut înainte de preluare, dar credeți dvs. că este suficient?
Cât durează?
Ce din nou nu s-a spus, stimați fani, a fost termenul până la care această situație se va derula prin fața ochilor dumneavoastră. Știu, dragostea este necondiționată și veșnică, dar cred că ar fi fost util și corect în această relație club-suporteri să fie scos la iveală și planul care va duce undeva, aproape că nici nu contează unde. Doamna Herciu a vorbit despre reconstrucție și o viitoare bază sănătoasă, domnul Radu ne-a adus aminte despre sportul ca liant social, dar și despre cum „CSU Sibiu este inima orașului”, iar domnul Horațiu Floca ne-a amintit că și-ar dori ca oficialii clubului să fie mai vizibili în comunitate, dar și că CSU Sibiu este și despre șah și karate kyokushyn. Dar nimeni, nimeni nu a avut gratitudinea să ne prezinte planul construcției viitoare. Care sunt obiectivele? La ce să se aștepte fanii? Este de durată această reconstrucție? Va putea CSU Sibiu să se mai lupte vreodată pentru trofee?
Vorba lui Moromete: „Niculae, unde mergem noi, domnule?”
Atenție, urmează păreri subiective!
Om mai trăi și om mai vedea, vorba bătrânilor, dar până atunci vă prezint concluziile mele, pe persoană fizică:
- Singurul care poate folosi scuza lotului subțire este Tomas Rinkevicius! Am tot auzit, de-alungul sezonului, dar și în această conferință de presă, argumentul-scuză legat de puterea financiară mai mare pe care o dețin multe cluburi din Liga Națională. În conferința de presă s-a folosit cuvântul coloși, am mai auzit în trecut varianta CSM-urilor care absorb la sume cu nemiluita, numai la CSU Sibiu bate vântul a pagubă și nu e noroc de bani. Totul pare un dat al ghinionului, pentru că noi facem toate lucrurile ca la carte din punct de vedere administrativ. Ajungem și la partea aceasta, mai spre final, dar până atunci vă las cu o părere: doar antrenorul se poate plânge de resursele financiare de la echipă și de jucătorii care au fost aduși pe măsura bugetului, pentru că în fișa postului său nu intră și obligația de a face lobby pentru viitorii sponsori. Sigur, nici el -iar Tomas a tot făcut-o- nu poate folosi scuza jucătorilor mai slab cotați pentru toate înfrângerile, pentru că de pe bancă pot veni și indicații mai neinspirate. Dar după antrenor e obligatoriu să se pună punct și să se treacă la întrebări și explicații. Iar trei dintre întrebări vin chiar acum: Cum de în Sibiu, oraș cu zonă industrială dezvoltată și antreprenoriat pe măsură, nu se reușește atragerea de mai mulți sponsori? De ce sezonul în care CSU Sibiu a cucerit medalia de bronz nu a atras mai mulți sponsori la club? Cum reușesc celelalte cluburi să atragă sponsori mari (ex: case de pariuri), dar noi nu?
- Doamna Mihaela Herciu și domnul Sorin Radu nu mi-au lăsat impresia că sunt conectați la realitatea baschetului care ar trebui să aducă performanță, dar și să producă profit de pe urma trofeelor, biletelor, abonamentelor, materialelor dedicate clubului, etc. Discursul dumnealor mi-a adus aminte de orele de Educație Civică din gimnaziu, atunci când ni se spunea că toți oamenii sunt egali, că autoritățile ne protejează pe toți, iar societatea este un curcubeu sub care putem viețui, cu toții!, fericiți. Cei doi universitari au avut un discurs generalist, despre cum or să facă și or să dreagă, dar fără să aflăm și prin ce mijloace. În același timp, aceștia s-au referit de multe ori la CSU Sibiu ca la un club care face propagandă mișcării, la care pot să mai apară și juniori, la care nu venim cu presiune, totul într-o retorică relaxată. Ca suporter, le amintesc că aici vorbim despre Liga Națională de Baschet Masculin, nu de orele de Educație Fizică, iar totul, că ne place sau nu, se discută în termeni de bani, rezultate și performanțe.
- Sunt sigur că Horațiu Floca, directorul CSU Sibiu, are cele mai bune intenții și iubește baschetul. Dar în conferința de ieri prestația sa mi s-a părut una foarte bună doar din punct de vedere defensiv. De acord, e deranjant să tot citești și să auzi comentarii legate de modul de administrare a clubului sau să îți începi dimineața cu reproșurile pe care le scriu fanii pe pagina de socializare, dar în această conferință aveam nevoie de un Horațiu Floca vorbăreț, pregătit cu cifre și argumente și care să fie arhitectul noului plan pentru echipă. Din păcate, oamenii nu vor avea încredere într-un om care vorbește mai puțin de cinci minute când „țara arde”, dar apoi boxează cu presa când întrebările nu îi sunt pe plac. Să îmi fie cu iertare, dar discursul domniei sale mi se pare „furat” de la politicienii actuali, care se plâng de soarta țării pe care o conduc și de greaua moștenire, deși tot ei au condus poporul până aici. Pe cartea de muncă a domnului Floca apar 28 de ani de CSU Sibiu, între care 7 ani la conducere. Oare când vom auzi că se va citi și din capitolul „reproșuri personale”?
De urat am mai ura, dar cred că fiecare suporter sau jurnalist e liber să aibă păreri și să combată așa cum îi dorește inima, cu consecințele de rigoare. Așa cum bine spunea și unul dintre fani, cred că această conferință de presă se vrea folosită ca scuză pentru potopul ce poate veni în acest sezon care stă să înceapă. Din păcate pentru cei care iubesc baschetul, ieri au putut auzi clar ce performanțe s-au reușit, poate mai clar scuzele și circumstanțele atenuante, dar s-a dat cu ceață atunci când a venit rândul obiectivelor din acest sezon sau a planului de redresare a echipei. Totul într-o atmosferă relaxată și prietenoasă, deși toată lumea cerea înțelegere și aducea în discuție problemele financiare.
Vă las cu o imagine din vremea în care CSU Sibiu avea mai mulți sponsori. Kevin Hardy (ce vremuri!) venea la ușa fanului sărbătorit cu un tort pregătit de un anumit sponsor. Nu cred că energicul american va mai bate la ușa Sibiului, dar amintiți-vă că noi, românii, avem deserturi și pentru momentele mai puțin faste, pe care nu și le dorește NIMENI la CSU Sibiu.
