Interviu realizat pentru numărul 1 al Revistei Sportul Sibian la 8 ianuarie 2024
Se împlinesc în 2024 20 de ani de activitate a celui mai important club de juniori din Sibiu, după Revoluție. O poveste frumoasă a orașului la care au luat parte mii de copii talentați, întotdeauna elitele fiecărei generații.
Naratorul ei e Caius Băra cel care a făcut din Interstar Sibiu povestea vieții lui așa cum a schițat-o încă de pe băncile liceului. După două decenii, clubul își urmează cursul firesc iar Caius e „mai plin de energie și mai copt” decât era în 2004 când fonda prima școală de fotbal din Sibiu. În acest an, va finaliza prima bază sportivă de fotbal privată din județ, a căror lucrări au debutat în 2019. Un interviu în care descoperim cum s-a născut proiectul Interstar, care a fost impactul în comunitatea sibiană, colaborarea cu Hermannstadt, Inter și Șelimbăr dar și ruptura dintre fotbalul juvenil și cel de seniori, pe plan local.
Ce te leagă de fotbal în perioada copilăriei?
Am fost junior la FC Inter Sibiu între 1990 și 1998. M-am dus apoi la Universitatea Sibiu, alături de care am promovat atunci în Liga a III-a și, în același timp, am urmat cursurile Facultății de Sport din Sibiu, Colegiu pe atunci, transformat ulterior în Facultate. În acel an, în care am promovat Universitatea, era un context aparte: clubul nu avea juniori. Cum e și acum în Liga a IV-a, aveau doar o echipă de juniori dar pentru Liga a III-a erau obligatorii 3 echipe de juniori. Am promovat în iunie iar în iulie trebuia să înceapă Campionatul de juniori, a fost atunci o ediție pilot, să înceapă mai repede campionatele. Prin 15 iulie, am hotărât să merg și în direcția asta, făceam muncă dublă, jucător și antrenor la echipă. Nu pot spune că am fost un mare fotbalist dar am fost foarte pasionat. Probabil, dacă aș fi continuat doar pe fotbal, îmi îmbunătățeam calitățile fizice, tehnice.
Dar visul meu era legat de antrenorat. Încă din clasa a noua, a zecea, mi-aduc aminte cu plăcere de chestia asta. Am un fost coleg de liceu al cărui copil e acum la Interstar și îmi spune deseori când povestim și mă tachinează, eram colegi de bancă: „Îți mai amintești, la matematică, Română sau ce ore aveam, tu schițai cum arată un club de fotbal, o școală de fotbal”, și le spune și celorlalți: „Voi știți ce făcea el în ore?”. Ăsta era visul meu, încă de atunci, să fac o școală de fotbal. Scriam echipa ideală, de la Buffon la ceilalți, eram fan Parma atunci și Tomas Brolin, idolul meu. De acolo a plecat totul, voiam să fac o școală de fotbal. Mi-a plăcut atât de mult încât înainte să împlinesc 20 de ani am devenit antrenor. Iar la 20 de ani antrenam o echipă de liga a III-a, eram cursant al Facultății iar oamenii de acolo au avut încredere în mine.
Juniorii i-am strâns atunci în două săptămâni. Erau mai slăbuți, mai modești dar i-am legitimat, i-am pus în teren… primul joc l-am pierdut cu 12-0. În primele 10 minute era deja 6-0 dar au lansat-o mai moale, probabil se putea termina și 30-0, așa eram la început. Ne-am dus un an de zile așa, apoi treptat am mai luat câte un copil, am făcut selecții pe la școli, nr. 13, 18 astea erau de bază în cartier, în Terezian.
Care era peisajul junioratului în Sibiu atunci?
Numărul 1 era FC Inter Sibiu, Școala Sportivă a doua, Șoimii a treia, apoi Universitatea Sibiu. Era o concurență mare atunci între aceste cluburi. Primul meu rezultat bun a fost cu generația ’84, eu fiind din ’79 născut, eram foarte apropiat ca vârstă de jucători. Erau echipe puternice, Gaz Metan, Școala Sportivă Sibiu și Inter Sibiu, am reușit să le bat pe toate trei.
Am lucrat 5 ani la Universitatea Sibiu unde am avut peste 150 de copii. Când s-a desființat Universitatea și alte cluburi, toate erau pe desființare atunci, eu aveam planul meu din liceu. M-am decis și in 2004 am înființat clubul Interstar Sibiu. Eu am creat conceptul de școală de fotbal în Sibiu, în țară mai erau câteva dar foarte puține.
Ai avut încă de atunci un plan pe o perioadă atât de lungă?
Da. Eu mi-am spus, până-nchid ochii clubul nu va dispărea. După primii doi ani, în 2006, terminasem cu o grupă de juniori și am început să îi cam batem pe toți prin țară. Generația ’87, cea mai bună probabil, cu performanțe mari. La U19 îi băteam pe toți în țară, Bistrița, centru puternic, Pitești, Dinamo, Steaua… Am terminat locul 5 în acel an. Finala s-a jucat între Brașov și Dinamo, i-am bătut pe Dinamo în acea iarnă, în niște jocuri, și pe Brașov, în seria în care am fost cu ei, și acasă și în deplasare. Dovadă că au plecat atunci niște jucători foarte buni.
Am știut, clar, că vom avea o ascensiune. E felul meu să fiu consecvent și… încăpățânat. Dacă îmi propun un obiectiv trebuie să-l ating. De obicei, îmi propun lucruri mărețe, am ținte mari. Și anul trecut, când am câștigat Cupa României, mulți ziceau că sunt nebun. Le-am spus și copiilor, vom câștiga, vom fi sus de tot. Și am fost.
Un „nebun” pragmatic…
De 20 de ani, de când există clubul, eu colaborez cu aceeași oameni. Nu am dat niciodată un antrenor afară, au fost câțiva colaboratori care au plecat. Am încredere deplină în oamenii cu care lucrez și îi testez foarte mult dacă pot face față presiunilor din fotbal.
Cum a apărut baza sportivă de la Bungard, primul teren privat de fotbal construit după ’89 în județul Sibiu?
Am investit foarte mulți bani acolo, din colaborările mele și ale clubului, cu firme care ne-au sprijinit.
Ați avut o perioadă lungă „cartierul general” la baza „Mecanica”…
Am preluat acolo în 2005, cu contract, care s-a menținut până în 2018. Așa a fost „trendul” atunci, toată lumea, pe orice spațiu, voia să construiască. Eu nu m-am supărat atunci. Nea Ghiță nu mai e printre noi azi, eu zic așa: pentru mine e un om care ne-a întins o mână, l-am respectat și îl respect, orice decizie ar fi luat atunci nu m-ar fi afectat. Am luat-o de la început, ne-am făcut baza noastră. Ne-am strâns mâna și am plecat mai departe. Ne-am pus atunci ambiția să ne facem baza noastră sportivă. Am început lucrările în 2019, iar în acest an o vom definitiva. Acum e realizată în proporție de 80%. Mai avem de construit o tribună, vestiarele și un teren mic, suntetic. E primul teren de fotbal construit după Revoluție din bani privați. Sunt convins că vor urma și alții în viitorul apropiat, se vor mai investi bani în terenuri de sport.
Totuși, Sibiul ar mai avea nevoie de cel puțin 3-4 terenuri, un minim necesar. Ce lipsește în Sibiului să vedem mai multă preocupare în acest sens?
Ar fi nevoie, într-adevăr… Eu sunt foarte mulțumit de doamna primar pentru sprijinul pe care-l oferă sportului și fotbalului în mod special. Din păcate, sunt unii în jurul Primăriei care mai trag frana de mână, și ar fi bine s-o lase jos pentru că avem nevoie de proiecte noi, pentru copii în mod special. Repet, nu Primăria e vinovată ci oamenii din jurul Primăriei, chiar vreau să specific. Primăria ar vrea, există deschidere, am discutat și cu doamna primar, dar probabil că sunt alții din jur, cu alte interese, care încearcă mereu să blocheze.
Din ce motive?
Cum spuneam și mai înainte. Sunt mult mai profitabile alte afaceri. Terenurile sunt exploatate în scop imobiliar și mai puțin sportiv. Aici nu poate face Primăria nimic, dacă proprietarul unui teren își construiește bloc pe terenul lui.
Dar terenurile Primăriei?
Sunt foarte puține. Nu cred că ar putea spune Primăria acum: avem un teren și nu vrem să facem. Au făcut baza asta de la Obor. Au avut terenul, recuperat în instanță. În 2000 a început procesul dintre Primărie și Independența SA, s-a finalizat prin 2018-19. A durat vreo 20 de ani până când și-a recuperat Primăria terenul. Și imediat s-a apucat de treabă. Primăria a avut terenul de la „Cutiuță”, l-a făcut. A avut Stadionul, l-a făcut. Nu se poate spune că n-a avut intenție. Că nu au alte terenuri… nu au, Sibiul e înghesuit puțin, nu e un oraș întins.
O soluție trebuie să fie totuși, Sibiul să evolueze și în direcția asta, a infrastructurii sportive.
Sibianul e și puțin comod. Dacă s-ar putea, ar vrea să se antreneze în centru. Noi avem 6 km din centrul Sibiului până la baza de la Bungard. Comparativ cu Clujul sau Bucureștiul, distanță e mult mai mică.
20 de ani de Interstar în 2024. Care sunt cele mai mari satisfacții personale și profesionale?
Sportiv, suntem campioni naționali cu grupa 2008, câștigătorii Cupei României, anul trecut, la U16, foarte multe turnee, campionate județene, câștigate la toate categoriile. La nivel național, la fel, avem câștigate seriile la toate categoriile, de asemenea, cele mai bune turnee din țară, de la Academia Hagi, Tg. Mureș, Brașov, București, le-am câștigat pe toate. Sunt foarte mulți jucători care au promovat, se putea categoric și mai bine, dar, din păcate, la Sibiu, și pe vremea Interului, și acum, sibianul e îndepărtat. Asta e cea mai mare dezamăgire a mea, că în loc să-i atragem pe sibieni de partea Sibiului, și prin intermediul lor și spectatorii la meciuri, am adus tot feluri de jucători, de la FC Sibiu, apoi la Voința, toate echipele au adus jucători care n-au nimic în comun cu orașul. Și-acum sunt jucători care doar au fost plimbați pe aici. Cu acei bani țineam o echipă întreagă de juniori. De multe ori se spune că nu sunt bani, dar pentru un jucător care joacă 50 de minute într-un sezon, din care 40 de minute în Cupa României, și care câștigă 80 000 euro, se găsesc bani. Într-o zi, când voi fi mai supărat, o să-i enumăr pe toți, cât s-a cheltuit pe fiecare, câte minute a jucat. Dar când e să facem ceva pentru juniori, nu sunt bani. Pentru sibieni, nu avem bani, pentru alții, întotdeauna.
Clubul Interstar a stat la baza formării cluburilor din ultimii 15 ani în Sibiu.
Asta e o altă satisfacție majoră a mea. FC Hermannstadt, actualul FC Inter Sibiu, chiar ACS Mediaș, știu de ce spun asta și știu și alții, sunt cluburi născute din Interstar. Să nu se uite că în 2015, FC Hermannstadt a pornit din copiii Interstarului și clubul nostru a fost baza nașterii și formării a ceea ce înseamnă Hermannstadt-ul de azi. Pentru mine e o satisfacție enormă.
Ai fi putut avea un cuvânt de spus mai important în menținerea fotbaliștilor sibieni la aceste echipe sau de la un anumit punct ai ales să nu te mai implici?
Eu m-am oprit întotdeauna în momentul în care am văzut că lucrurile se duc în altă direcție. În momentul în care drumurile nu merg în favoarea sibienilor, copilului sibian care își rupe oasele pe terenurile din Sibiu, atunci mă despart de orice echipă. Cât timp lucrurile merg spre interesul copiilor din Sibiu, eu voi fi prezent. Eu nu m-am despărțit de nicio echipă din motive financiare sau de infrastructură. Tuturor ne e greu în Sibiu. De la mare la mic, Sibiul are o infrastructură mediocră. Dar când începem să discutăm despre cum să aducem un jucător și pe sibian să-l lăsăm deoparte, pentru mine e clar, ne despărțim. Se întâmplă asta pentru că interesul principal e banul și atunci când știi că poți câștiga mai repede niște bani, cu eforturi mai mici… Pentru unii e normal. Unii trebuie să facă bani din fotbal și alții trebuie să aibă grijă de fotbal. Dau un exemplu, o fermă de animale, nu mai creștem purcelușii, aduce caserolele ambalate. Dar nu-i ce trebuie. Să crești un copil trebuie să ai grijă de el ani de zile, să-l antrenezi, să-i legi șireturile…
Putem avea un club de seniori format din sibieni? E interesant, am avut conducători ai cluburilor doar sibieni, n-au fost patroni veniți din alte părți cum a fost Iancu la Timișoara sau Walter la Cluj…
E vorba aia, mama conducătorilor din fotbalul românesc e aceeași, cu riscul să-i supăr. Sunt făcuți pentru asemenea lucruri, nu pentru a crește, a dezvolta. Indiferent care conducător. La juniori avem aceleași discuții, cu colegii de la Alma, cu colegii de la Tg. Mureș, Brașov… totul se lovește la seniori. Foarte puțini conducători ai echipelor de seniori au coborât privirea spre copii. Toți vor jucători gata formați și se dovedește apoi că nu sunt gata formați, când îi dau afară. Dar clubul rămâne cu mai puțini bani în conturi și riscuri de faliment. Câte echipe sunt stabile în fotbalul românesc? FCSB, poate CFR, Universitatea Craiova, Rapidul acum cu Șucu. Un astfel de conducător ar fi bun. Dar și Dan Șucu, știu asta pentru că l-am cunoscut, vine în fotbal ca părinte al unui copil care joacă fotbal. Și a înțeles fenomenul. Dacă își pune un conducător cu nume, sigur nu se mai uită în Academia Rapid. Trebuie să te uiți la ce ai tu al tău. Ca într-o familie. Nu dăm exemple copilului pe altul care e mai deștept ca el. Uită-te la copilul tău, încearcă să-l dezvolți pe el, mândrește-te cu ce crești, nu cu ce cumperi.
E o variantă un CSM condus de Primărie? Care să-și propună o creștere naturală cu jucători locali, nu o evoluție rapidă, artificială.
Se tot vorbește de un astfel de club, sunt foarte multe discuții. Dar eu sunt sceptic. Dacă va fi pus un conducător „născut de aceeași mamă”, cum spun eu, tot nu rezolvăm nimic. Asta mi s-a dovedit cu toate cluburile din țară. Pot da exemple multe cluburi care aparțineau de Primărie, au adus un conducător din Liga 1, Liga 2, și i-au făcut praf. Foarte greu se înțelege o chestie. Fotbalul pentru copii și juniori înseamnă suflet. Dacă nu ai deschidere către copii, n-ai nicio șansă. Să ai înclinare spre copil să-l ștergi la nas, să-i legi șiretul, să-l înveți să mănânce, astea sunt primordiale. La fotbal nu facem doar instruire. În primul rând facem educație. Apoi instruirea fotbalistică. Da, dacă ar fi un conducător cu sufletul doamnei primar. Dacă ar fi ea dispusă să pună suflet într-un astfel de proiect, atunci da. Altfel, iar ar veni un conducător aplecat tot spre interese și-atunci doar mai secăm Primăria de niște bani. Pentru ce? Un astfel de proiect trebuie făcut cu suflet.
Clubul Interstar a lansat mulți jucători extrem de talentați. Să enumerăm câțiva.
Oroian e unul dintre ei. Sigur e medieșean 100% dar e un produs al clubului nostru în colaborare cu Florin Brătianu. Cu generația 2001 am devenit vicecampioni naționali, cu jucători foarte buni iar Oroian a rămas foarte sus. O generație pe care am avut comună, 3 ani am lucrat împreună, pentru numele de Interstar. Nu a jucat nicio secundă la Gaz Metan, a fost format primii ani la Școala de fotbal Marius Baciu, apoi 3 ani la Interstar și de la noi a plecat la Arsenal Londra. Ei l-au dat mai departe la academia lor din Europa Centrală, academia lor regională, în Slovacia, de unde s-a lansat în fotbalul mare.
Pe lângă el, au fost foarte mulți jucători din 2001. Loren Niță, a fost în lotul lui Hermannstadt, jucător de lot național. Încet, încet, l-au îndepărtat… aceeași conducători, îndepărtăm sibianul… N-ai voie. Mă repet, voi protesta, mă voi manifesta întotdeauna împotriva la astfel de practici.
Despre proiectul Voința ce părere ai? Au doar sibieni în echipă, vor continua și în Liga a III-a cu sibieni?
Nu vreau să vorbesc despre acel proiect. Sunt chestii politice și mie astea nu-mi plac. Știu, dar nu vreau să vorbesc.
Interul? La fel, o echipă de sibieni, cum o vezi mai departe?
Interul a fost conceput de Doru Birț și noi l-am sprijinit, îl sprijinim și acum, avem o relație bună de colaborare. Eu îl voi sprijini întotdeauna pentru că alături de el am început proiectul Hermannstadt. Mie îmi pare rău că nu m-am implicat atunci în structura de conducere. Și sigur acum nu se mai lucra împotriva sibianului.
Putem vedea mai mulți sibieni în echipa Șelimbărului?
Da. Colaborăm cu ei. Am început foarte bine colaborarea, e un drum ok pentru generația de copii născuți în 2006. Sunt foarte multe lucruri de pus la punct și acolo dar cred că se dorește asta. La fel, de la Șelimbăr voi plecat doar atunci când fotbaliștii locali nu vor mai fi pe primul plan. Nu din rațiuni financiare, nu din alte motive. Sau că vine vreo criză. Eu sunt de 20 de ani tot în criză. Mie nu mi-a rezolvat nimeni problemele, eu le-am rezolvat. Nu poți să nu ți cont de sibian.
Interstarul rămâne însă proiectul de suflet la care nu vei renunța
De la Interstar nu voi pleca niciodată decât atunci când va vrea Dumnezeu să plec, pentru că, în primul rând, lucrăm cu sibieni. Doar cu sibieni. E foarte clar că Sibiul are talente suficiente, doar să știm să le punem acolo unde trebuie, în echipele mari. Sunt povești de adormit autoritățile că nu sunt pregătiți.
Cum spun nostalgicii, „nu mai sunt tinerii cum erau odată”. Ce le spui acestora?
Din contră, sunt mai inteligenți acum, mai informați. Trebuie noi să îi preîntâmpinăm, să fim cu un pas spre ei. Nu-mi place să vorbesc despre performanța de anul trecut (n.r. câștigarea Cupei Elitelor în 2023), mulți spun că de ce nu mă laud mai mult cu rezultatele. Nu mi-a plăcut niciodată, nu am ce să demonstrez nimănui, ci mie însumi. Că dacă vrei, se poate. Am făcut eforturi foarte mari, cu niște copii senzaționali care au înțeles că trebuie să facem totul împreună. Am bătut toate academiile din țară. De la cea mai bună, Farul, la FCSB, Universitatea Craiova, CFR Cluj, FC Argeș, Chindia, Rapid. Deci nu a fost ceva întâmplător. E o generație de copii foarte buni. Dar trebuie să fim ajutați. Degeaba facem dacă alții pun barieră. „Mama conducătorilor din Liga 1” e prezentă mereu. Trebuie un moment zero și la Sibiu. Dar trebuie să te și asculte cineva. Eu sunt în măsură, după 20 de ani, să spun lucrurile astea, cu exemple, argumente și competență. Îl aplaudăm pe Baba și strigăm Medina. Noi putem aplauda și jucătorii noștri. Ne place Mino Sota tuturor, suntem toți fani, și eu sunt fan, îmi place foarte mult de Mino, pentru seriozitatea lui. Dar noi avem jucătorii noștri care au seriozitatea asta. Asta se cultivă și local. El vine cu cultura japoneză. Să nu uităm că și noi avem cultura asta, în Sibiu. Sibianul e loial, e corect, e cinstit, sunt calități care se cultivă la Sibiu. Poți pune sibianul acolo. Construiește în jurul lui. Trebuie un moment zero și în fotbalul din Sibiu, să ne întâlnim toți la o masă.
