Ion Gheorghe – o legendă de neuitat în fotbalul sibian

În materialul de astăzi vom onora cariera unui fost mare jucător al celor de la Șoimii Sibiu, Ion Gheorghe, reușind în rândurile de mai jos să prezentăm detalii despre povestea frumoasă a dânsului din fotbal.

A ajuns la fotbal datorită mamei sale. Ea i-a dus, pe el și pe fratele său, la Nitramonia Făgăraș. I-a dus la stadion și a vorbit cu antrenorul de acolo. El avea 7 ani, iar fratele său avea 8 ani. I-a spus antrenorului să-i ia și pe ei doi, pentru că nu avea ce să facă cu ei acasă. Antrenorul s-a uitat la el, s-a uitat la fratele său – care era mai solid, mai puternic – pe când el era mai firav, ca „Popeye marinarul”. Antrenorul i-a zis mamei că pe fratele său îl ia, dar că nu știe ce să facă cu el, că nu are ce face cu acesta. Până la urmă, antrenorul l-a acceptat și așa a ajuns la stadion, la Nitramonia Făgăraș. Era o echipă din Divizia B, o echipă bună pe atunci. Mulți copii veneau atunci să joace fotbal. S-au perindat mulți jucători buni pe acolo: fostul internațional Ghiță Albu, care participase la Campionatul Mondial, și Bujor Bălcăcean, printre alții. A avut ce să învețe de la ei. Sursa: Mesagerul de Sibiu.

A evoluat la următoarele echipe de-a lungul carierei: Nitramonia Făgăraș, Steagu Roșu Brașov, ICIM Brașov, Tractorul Brașov, Steaua, Gloria Bistrița, FC Bihor și Șoimii Sibiu.”

A avut o experiență scurtă și la Dinamo. A stat o lună acolo. Erau fotbaliști adevărați în acea perioadă precum Cheran, Sătmăreanu II, Dinu, Augustin, Ion Marin, Lucescu, Dudu Georgescu, iar în poartă era Eftimescu – o echipă foarte bună pe care a prins-o. Foarte bună! A mers în deplasări, a fost în cantonament la Vila Furnica din Predeal, a ajuns și la Constanța, unde au jucat un meci amical. A împărțit camera cu Mircea Lucescu, la inițiativa lui  Nelu Nunweiller. La Constanța au câștigat cu 1-0, iar el a marcat golul. A debutat cu gol, chiar dacă a fost vorba doar despre un meci amical. Problema era, însă, că nu simțea nimic pentru Dinamo. Nu era dinamovist. După ce s-au întors la București, a luat trenul și s-a întors acasă, la Făgăraș, conform celor de la Mesagerul de Sibiu.

Apoi, a rămas acasă și a continuat să joace la Făgăraș, până într-o zi când s-a trezit la poarta casei cu doi mari fotbaliști ai echipei Steaua București. Era vorba despre Victor Dumitrescu, marele fundaș stânga al echipei naționale și al Stelei, și despre Bujor Hălmăgeanu. Aceștia au venit direct la el acasă. L-au luat din curte și i-au spus mamei sale că, în trei zile, trebuie să fie cu valiza pregătită la stadionul Ghencea. La Ghencea a fost cazat în camera 38, lucru pe care îl ținea minte și acum. A împărțit camera cu Marcel Răducanu. Timp de patru ani a fost coleg cu el: la cupe, campionate, în lotul de tineret, în lotul olimpic, fiind chiar propus pentru un meci împotriva Elveției, se poate nota în sursa  Mesagerul de Sibiu, apărut în 2023.

A jucat la Steaua până în anul 1982. A plecat pentru că nu mai rezista. Fiind fost coleg de cameră cu Marcel Răducanu, fusese luat în vizor de Securitate și nu mai era lăsat să iasă din țară. Avea voie să meargă doar în deplasări din țări precum Bulgaria, Polonia, Ungaria sau Iugoslavia, însă dacă era vorba despre o altă destinație, nu i se acorda viză. În acel moment a dat din nou peste Nelu Nunweiller, care venise de la Bistrița și i-a spus să vină la el. La Bistrița era Jan Pădureanu. A semnat acolo pentru un an, iar după acea perioadă a plecat la Oradea, la FC Bihor, informații preluate din Mesagerul de Sibiu.

Ulterior, a plecat la Oradea, venind de la Bistrița. Președintele clubului de acolo era Romică Pașcu, iar antrenor era Attila Kuhn, fostul mare fotbalist. A stat un an la Oradea, iar apoi, în 1985, a venit la Sibiu, la echipa Șoimii.

A jucat la Șoimii Sibiu până în momentul în care echipa a retrogradat. În acel an, Inter-ul a promovat chiar când Șoimii retrograda. Echipa sa se deplasase pe terenul celor de la IPAS de pe strada Henri Coandă, iar Inter-ul venise pe Stadionul Municipal. Au jucat în Divizia C, iar apoi au promovat din nou, cu nea Gicu Albotă ca antrenor. După aceea, a mai jucat un an sau doi la Șoimii, iar mai târziu a plecat la Minaur Zlatna. A fost frumos și acolo, pentru că erau angajați mineri. Aveau 15 puncte avans față de a doua echipă din zonă, Alba Iulia. Într-o ședință cu directorul Aron și cu Mălușel, președintele clubului, le era teamă că nu vor promova în Divizia B. După ce le-au expus situația, directorul a ridicat o singură problemă: „Măi, Ion Gheorghe, dacă nu intrăm în Divizia B, te bag în mină. Ai ceva de comentat?”. Iar el a răspuns: „Domn director, eu o să intru în mină când îi puneți feronerie la feronerie” – și au promovat. După aceea, s-a dus și la Făgăraș pentru un an de zile, unde a promovat din nou, cu Făgărașul, în 1990, conform sursei Mesagerul de Sibiu.

Cariera de fotbalist s-a încheiat la Făgăraș. La Nitramonia a început și tot la Nitramonia și-a încheiat cariera de fotbalist. Totuși, la Sibiu s-a stabilit cu totul.

Are o școală de fotbal care îi poartă numele și antrenează 40 de copii acolo. A înființat școala de fotbal în urmă cu 12 ani, în 2010. Spune că fiecare copil are șansa lui, în funcție de valoare. Din păcate, mulți se lasă. Aici, la nivel local, nu prea au unde să meargă. Dacă sunt valorosi, poate ajung la echipe precum Interstar, Hermannstadt sau Șelimbăr, dar, din păcate, este greu în zilele noastre să ajungi în lumea mare a fotbalului. Sursa: Mesagerul de Sibiu.

Tu ce mesaj i-ai transmite lui Ion Gheorghe dacă l-ai avea în față?