După meciul din această seară, pe lista meseriilor nedorite s-a mai trecut una: suporter al CSU Sibiu. E greu să simți cum favoriții tăi sunt făcuți una cu parchetul de către rivalul de-o viață și cred că și mai cu durere de inimă au fost cadrele oferite după pauza mare: neînțelegeri între jucători vorbite chiar pe parchet, o lipsă de busolă totală, plus un Tomas Rinkevicius care părea la un moment dat că abia se cunoaște cu băieții în maiouri galbene. Poate și de asta, la unul dintre time-out-urile sfertului patru, coach R. a stat tăcut lângă cercul format din staff și jucători, ascultând discursul căpitanului Dragoste.
Nu înfrângerea doare (era așteptată chiar și de optimiștii fără margini), cât modul în care ea a arătat la final. Mai ales că până la pauză jocul a fost dirijat de alb-negrii, dar cu un răspuns în regulă al sibienilor.
Dar să o luăm cu începutul…
A fost minunat să pășești în „Transilvania” și să auzi muzica de altădată a galeriei, care și-a tot pierdut, cu timpul, din soliști. Lume multă, efervescență și un contingent clujean pe măsură, astfel că s-a ajuns rapid și la „familiarele” schimburi de replici între suporteri.
Momentele de început au fost cu de toate: o parte a sălii a aplaudat prezentarea clujenilor, în timp ce alta huiduia defilarea oamenilor lui Silvășan. Concordia între cele două părți s-a produs rapid, atunci când arbitrul Grigoraș și-a auzit numele acompaniat de un „HUO!” general și sincer, după ce a picat la analiza prestațiilor, venită din partea fanilor sibieni.
În poză a încăput și o coregrafie pusă la cale de club, un elogiu cam prea exagerat la adresa performanței clujene în Eurocup. Zic exagerat deoarece cred că rivalitățile sunt sănătoase în baschet, iar un simplu rând de aplauze e mai elegant decât un covor roșu întins încă de la intrarea în oraș.
Cezarul și-a primit partea, iar favoriții tribunei au avut parte de reflectoare la intrare, aplauze zgomotoase și o ploaie de „papelitos” venită la primul fluier.
După momentele artistice au urmat și momentele mai puțin lipsite de poezie. Oaspeții au motoare mai bune și prind viteză mai rapid, astfel că după două minute și jumătate, în urma unui alley-oop dintre Jones și Guzman, Tomas Rinkevicius își trage pe margine elevii, pentru mici ajustări în joc.
Totul a părut bine înțeles pentru o scurtă perioadă, după care Dragoste ratează două aruncări simple consecutive, imitat de Uță și Threatt, iar clujenii sunt la 6-22, scoțând colții mereu în apărare.
Nimeni nu a putut opri meciul, dar de pe bancă a venit reacția corectă: Threatt rămâne și intră Pratt, Barro, Gavriloaia și Kuti, iar efectul este unul bun: 15-26 după primul sfert.
Și ce frumos ar fi fost să se joace doar sfertul doi…început intens, atunci când discuțiile s-au aprins la faultul lui Lăpuște asupra lui Kuti, iar următoarele 10 minute au arătat pasiune și dorință de a fi la nivelul provocării. După un and-one de la trei puncte al lui Pratt, cu libera ratată, dar cu o recuperare rapidă, Kuti aruncă de trei și dă foc sălii, astfel că Mihai Silvășan se revede cu elevii săi tim de un minut, la scorul de 23-28. Doar că la astfel de situații s-au văzut mușchii clujenilor, ci nu neapărat la jocul în sine. De fiecare dată când galben-albaștrii le-au dinamitat fundația, aceștia au pus imediat la loc avantajul, printr-un contraatac rapid s-au printr-un coș de la distanță. Astfel că monster dunk-ul lui Uță sau capacul lui Pratt la Cățe (!) au fost atenuate de coșurile rapide ale oaspeților.
Și a venit partea a doua…
Care ar trebui să primească recomandarea „acest program se urmărește cu mâinile la ochi și cu avizul cardilogului”. Că o fi fost valoarea adversarului, că rezervorul de energie s-o fi terminat sau pur și simplu tactica a fost una nefericită, dar a doua parte a fost una de aruncat cu un coș cu prosoape, nu doar cu unul. Pur și simplu haosul le-a luat mințile sibienilor și le-a ascuns bine, să nu cumva să își revină. Pase greșite, urmate de intercepții ale adversarilor, apărare greoaie, încercările lui Pratt de a rezolva singur, fără succes, din fața lui Mejeris și Mokoka, plus un strop de ghinion și o minge care nu părea să aibă loc în coș. Cam aceasta ar fi lista neagră, pe scurt. Săracul Rinkevicius a dat senzația că ia time-out-uri doar să îi mai ascundă pe ai lui din calea dezastrului, dar meciul nu se putea juca fără ei. Astfel că au trebuit să suporte faptul că fiecare om din lotul Clujului a marcat și suta nu s-a consemnat doar din politețe.
Vă las cu două imagini: jucătorii Sibiului discutând mereu în contradictoriu pe teren și un time-out din sfertul patru la care a vorbit Mirel Dragoste, antrenorul Rinkevicius asistând neputincios la ce se întâmplă.
Unii ar spune că valoarea adversarului și buzunarele pline ale acestuia erau imposibil de bătut, alții ar crede că mediocritatea e voință și e tactica principală la CSU. Important e să avem păreri, dar și mai important e să nu le avem doar la nervi și cu spatele la situație. Vom vedea ce urmează…
