Pentru câteva zile (12-16 octombrie), fotbalul județean va ieși din anonimatul local și va fi pus pe tapetul întregului continent. 30 de jurnaliști, fotografi sau simpli iubitori de fotbal din Anglia, Irlanda, Norvegia, Belgia și Germania vin în România pentru a gusta aromele fotbalul județean din județele Alba și Sibiu.
Totul face parte dintr-un concept numit ”Football in Heaven” creat în România de jurnalistul Emanuel Roșu și devenit deja un fenomen. Rețeta e simplă, se alege un județ, se caută stadioane pitorești, autentice pe care se vor viziona meciuri din campionate județene și fani din toată lumea sunt invitați să participe.
”Așa a apărut ‘Football in Heaven’. Champions League-ul de la sate. Oamenii vin, beau o bere, se împrietenesc, fac poze ca în Champions unor jucatori care în mod normal n-ar avea parte de așa ceva. Cea mai importantă e latura umană a poveștii. Sunt oameni din toată Europa care iau în serios ceea ce văd în ligile a 3-a, a 4-a sau a 5-a din România. Care cer foi de meci și întreabă ‘cine-i ăla cu numărul 10, că e foarte bun?’. Football in Heaven e despre spiritul fotbalului și e minunat”, rezumă Emi Roșu pe site-ul său esența FIH.
Recordul a fost la ediția din septembrie 2019, desfășurată în Prahova și Brașov, 55 de participanți din 10 țări, un ”record mondial pentru o excursie externă de fotbal”, spun sursele cercetate de Emanuel.
La Sibiu, ”Football in Heaven” va reveni duminică, 15 octombrie, pe stadioanele din Agnita și Șmig. Până atunci, Alba va fi gazdă de joi până sâmbătă cu arenele din Baia de Arieș, Metalurgistul Cugir, Zlatna, Săsciori și Șugag.
Dacă rețeta e simplă, nu la fel de ușor e să pui totul în practică. Cum a reușit Emanuel Roșu să unească oameni faini din toate colțurile lumii cărora să le ofere experiențe autentice, ne-am propus să aflăm direct de la el.
Fotbalul conectează oamenii și e o modalitate fantastică de a comunica și de a ne împrieteni, de a recompensa comunitățile și pe cei care țin fotbalul în viață în satul lor, fără să aibă mari pretenții
Adrian Brătoiu: Cum ți-a venit ideea unui astfel de proiect și cât de sigur ai fost că va avea succes?
Emanuel Roșu: Prin clasa a 4-a sau a 5-a mi-am cumpărat de la un anticariat „Fotbal de la A la Z”. Erau două volume, unul despre fotbalul din România, unul despre cel internațional. Manchester United pierduse vreo doi ani la rând prin semifinale / sferturi în Champions League, așa că mi-a venit o idee. Am luat din „Fotbal de la A la Z” adresa și le-am trimis o scrisoare. Planul meu era să-i consolez. Le-am scris un mesaj de încurajare, la care am adăugat o previziune, că o să vadă ei anul următor ce bine o să le meargă.
Mi-a plăcut mereu comuniunea și prietenia din jurul terenului, am iubit enorm tot ce ține de fotbal. Mi-am zis: „Lasă că mă fac eu mare și o să-i chem pe englezi să vadă fotbal în România”
Cineva din club mi-a răspuns, am primit atunci autografele tuturor jucătorilor și niște pliante, o revistă cu un preview al sezonului și alte câteva chestii promoționale. Am plâns de bucurie când mi-a zis mama că a venit poșta pentru mine, le verificam zilnic, pe toate părțile, nu-mi venea să cred că mi-au răspuns. Am încercat apoi să le mai scriu, în mintea mea deja eram prieteni. I-am zis lui Sir Alex să-i aducă pe băieți la mine, în Bucovina. Văzusem că mai vin turiști străini și mi-am zis că sigur, sigur o să fie cea mai tare experiență și pentru băieții de la Man. United. M-am dus cu plicul la poștă, mi l-a cântărit doamna de acolo, aveam 3 vederi în el. Le trimisesem și mănăstirile noastre, să vadă că nu-i păcălesc atunci când le spun că Suceava e cel mai frumos loc din lume. Din păcate, n-aveam suficienți bani să trimit toate vederile, așa că am lăsat doar una, până la urmă. Țin minte că plicul se cântărea și plăteai în funcție de gramaj. Poate din cauză că era doar o vedere înauntru nu i-am convins să vină. Glumesc, desigur.
Am crescut visând la stadioane mari și mici, la echipe de peste tot, mi-a plăcut mereu comuniunea și prietenia din jurul terenului, am iubit enorm tot ce ține de fotbal. Mi-am zis: „Lasă că mă fac eu mare și o să-i chem pe englezi să vadă fotbal în România”. Am tot stat pe canale de mIRC, pe forumuri, pe grupuri de Facebook, după ce am mai crescut, căutând să îmi completez pasiunea cu povești și oameni.
Într-un final, mi-am făcut curaj și am pornit „Football in Heaven”. Mă bucur mult și pentru amintirile pe care le producem celor care vin în România, dar în special pentru felul în care se simt cei implicați în fotbalul mic de la noi. Poate nu vor avea niciodată șansa unei mari arene, dar faptul că te urmăresc zeci de oameni veniți de la mii de kilometri distanță, cred că te face să te simți într-un fel. Fotbalul conectează oamenii și e o modalitate fantastică de a comunica și de a ne împrieteni, de a recompensa comunitățile și pe cei care țin fotbalul în viață în satul lor, fără să aibă mari pretenții. De aia există „Football in Heaven”, este pentru ei toți.
Nu avem niciun sponsor, totul se bazează pe eforturi proprii. Nu știu dacă va fi vreodată altfel pe partea asta.
A. B.: Ediția din octombrie va fi a șaptea, deja se creează o tradiție. Cum te raportezi în continuare la proiect? Va continua în acest format, te gândești să-l dezvolți în vreun fel?
E. R.: M-am gândit să-l export. Am vrut să combin, de exemplu, Constanța cu Bulgaria. Numai că e suficientă bătaie de cap și când organizezi în România, dar să mă mai bag și pe Bulgaria… Depinzi de foarte muți oameni, se pot întâmpla mereu o grămadă de chestii care nu sunt în controlul tău. Totul mănâncă timp și energie, asta e cea mai complicată și ciudată parte când organizezi astfel de excursii. Există oameni care cred că ai interese ascunse, că faci bani de pe urma lor sau că vrei să râzi de tribuna lor imperfectă sau mai știu eu ce. Și aici fix despre asta NU e vorba, totul se întâmplă pro bono, iar tribunele vechi, șubrede sau ruginite sunt chiar celebrate. Străinii pentru asta vin, să vadă lucruri autentice, care poate că la ei nu mai există sau sunt din ce în ce mai rare.
Mai sunt oameni care se retrag în ultima clipă, care îți dau bătăi de cap cu rezervările pentru autocar. Când se apropie evenimentul, zilnic apare câte ceva. Mereu spun că e posibil să fie ultima excursie, dar mă răzgândesc atunci când văd că mă întreabă unul și altul ce planuri am pentru următoarea.
Nu avem niciun sponsor, totul se bazează pe eforturi proprii. Nu știu dacă va fi vreodată altfel pe partea asta.
Ospitalitatea pe care o găsesc aici nu cred că poate rivaliza cu nimic. România e o țară absolut minunată și asta îmi doresc să comunicăm cât suntem împreună.
A. B.: Care e feed-back-ul participanților? Sunt suporteri care îndrăgesc și caută acest fotbal, al ligilor județene, dar ce i-a surprins cel mai mult vizavi de țară și apoi de stadioane?
E. R.: Le place enorm. Foarte, foarte mulți îmi spun că sunt cele mai frumoase excursii de groundhopping la care au participat vreodată. Locurile sunt incredibile, oamenii care îi primesc au o calitate fantastică, ospitalitatea pe care o găsesc aici nu cred că poate rivaliza cu nimic. România e o țară absolut minunată și asta îmi doresc să comunicăm cât suntem împreună. Faptul că în cele 6 excursii de până acum am avut peste 200 de participanți cred că înseamnă ceva. Nu e doar un număr, e o tribună de stadion rural plină și îndrăgostită de ceea ce poate să ofere România.
Sunt terenuri de fotbal care intră în orice top european și mondial, fiecare din motivele lui.
A. B.: A fost și pentru tine ceva nou în tot ce ai descoperit sau știai deja ce urma să le prezinți, să le oferi, în special, străinilor care participă la Football în Heaven?
E. R.: Sigur, am descoperit locuri în care n-aș fi ajuns altfel. Să-ți ofer un top 5, într-o ordine întâmplătoare: Leșu în Bistrița Năsăud, Sânsimion în Harghita, Iacobeni în Suceava, Zărnești în Brașov și Gura Râului în Sibiu. Bonus: stadionul din Bușteni, cu Crucea de pe Caraiman alături. Sunt terenuri de fotbal care intră în orice top european și mondial, fiecare din motivele lui. Toate sunt absolut senzaționale și le-aș recomanda tuturor suporterilor de fotbal din România să încerce experiențele pe care le oferă.
A. B.: Cum a interacționat proiectul cu „scena” și „actorii”, respectiv AJF-urile, cluburile, suporterii locali și cum ai ales județele în care s-au desfășurat edițiile precedente?
E. R.: Președinții de AJF ajută enorm, practic ei sunt motoarele reale, fără ei nu ar fi posibil să existe „Football in Heaven”. Cu excepția județului Hunedoara, unde m-am lovit de o opacitate pe care n-am putut s-o înțeleg, toți oamenii din AJF-uri au lucrat ireproșabil ca acțiunile astea să aibă loc. La fel s-a întâmplat și acum cu domnii Petropulos și Duma, de la Alba și de la Sibiu, care au făcut eforturi serioase ca totul să fie așa cum am schițat inițial. Apoi, cluburile sunt incredibile, chiar înțeleg și apreciază mesajul unei astfel de acțiuni. Președinții, jucătorii, chiar toți cei din cluburi au fost dincolo de orice așteptări. Revin la ospitalitate, nu cred că un asemenea proiect s-ar bucura de o recompensă mai mare din partea comunității oriunde altundeva. Nu am decât respect și recunoștință pentru felul cum înțeleg să se poarte și să arate ce sunt, de fapt, România și fotbalul real de la noi.
Județele le-am ales după ce am petrecut ore bune căutând cele mai bune destinații pe Maps și pe paginile de Facebook ale echipelor. După ce am atins cam toate obiectivele din Suceava, am vrut să mă mai mut pe hartă, să acopăr tot mai mult din România. Iar Sibiu și Alba au locuri minunate, pe care era păcat să nu le fi văzut. Ne-am simțit extraordinar data trecută la Sibiu și am ales să revenim.
La Sibiu a fost wow data trecută.
A. B.: A fost chiar atât de frumos la Sibiu pentru a-l alege din nou? Și de ce împreună cu Alba?
E. R.: La Sibiu a fost wow data trecută. Atunci, am văzut mai multe meciuri, acum vom petrece doar seara de sâmbătă și ziua de duminică în oraș și în împrejurimi. Celor care au venit le-a plăcut foarte, foarte mult zona. Am ales și Alba pentru că sunt și acolo multe echipe care merită vizitate. Ne dorim cât mai multe evenimente și locuri cât mai diverse, de asemenea.
A. B.: Mai este o săptămână până la ediția a șaptea. Care e programul, cum a decurs alegerea stadioanelor din Sibiu?
E. R.: Agnita era în plan și data trecută, dar ne-am complicat programul și n-am mai reușit atunci. Așa că eram datori! Cred că tribuna și look-ul industrial al zonei le va plăcea oamenilor. Iar la Șmig am mers după o documentare la care tu ai ajutat foarte mult, deci îți mulțumesc pentru asta. Locul pare special! Și mai sunt atâtea, așa că va trebui să ne întoarcem!
Joi vom începe cu meciurile la Baia de Arieș, în Alba, apoi vom vedea vineri Metalurgistul Cugir și Zlatna, iar sâmbătă Săsciori și Șugag. Duminica e rezervată pentru Sibiu.
A. B.: Câți participanți au confirmat și din ce țări vor fi?
E. R.: Avem 30 de participanți. Vin din Anglia, Irlanda, Norvegia, Belgia și Germania.
fotografii și video: facebook – Football in Heaven
