Mă gândesc că fiecare dintre dumneavoastră a avut parte măcar de o primă întâlnire în viață și e familiarizat(ă) cu acel sentiment de nerăbdare amestecată cu neliniște. Cam așa s-ar putea transpune trăirile fanilor de dinaintea primului meci al CSU Sibiu. Foarte multe fețe noi, în afară de Rinkevicius, Dragoste și soluția de urgență Threatt, astfel că depindea doar de băieții în galben să ne facă să vrem să îi mai vedem după prima noastră întâlnire.
Iar ei au ținut să ne impresioneze încă de la prima vedere, astfel că ne-au luat tare: Jay Threatt ne-a adus aminte de părțile sale bune din sezonul trecut și i-a „încălțat” rapid pe brașoveni cu două coșuri de trei puncte, apoi a pasat de sub coșul advers la Pipkins, care a participat și el la concursul de aruncări. În replică, Jevtovic a început să domine spațiul de sub panoul gazdelor, acolo unde Alex Gross încă era amabil cu adversarul său, dar măcar a răspuns cu puncte utile la celălalt panou. E 16-6 și suporterii pot exersa pentru meciurile următoare: „Jaaaaaloooon Piiiipppkkkkkinnssss!”, căci britanicul mai pune trei puncte pe tabelă și își trimite adversarii la ședința cu antrenorul Ionuț Bâscoveanu.
Dacă tot ne-a promis că tinerii locului vor avea loc pe parchet și nu doar pe bancă, Tomas Rinkevicius îl trimite la joc și pe Banciu, cu vreo trei minute înainte de finalul primului sfert. Partea și mai bună e că acesta a rămas în teren aproape jumătate de sfert și chiar dacă ulterior a mai intrat doar să se apere la un singur atac, pare că anul acesta va fi mai băgat în seamă de către antrenorul său.
Revenind la joc, nu m-aș fi așteptat ca echipa oaspete să arate așa de istovită în prima parte. A părut că toți jucătorii aveau 40 de ani, nu doar pivotul Ousmane Baro, iar lucrul care i-a încurcat cel mai mult a fost coșul, pentru că o grămadă de aruncări l-au ocolit de parcă mingea a plecat din mâna unor debutanți.
Așa a început și sfertul secund, cu Jewud Gray, unul dintre cei mai periculoși oameni ai Coronei, reușind să nu trimită până la coș o aruncare liberă. Dacă tot era ocazia, Mirel Dragoste și-a mai pus trei puncte la statistică, plus un „and one” la faza următoare, după ce Gross a confiscat o minge sub panoul propriu.
După ce Mateo Colak a primit un fault tehnic, pentru simulare, de parcă nu ne-am afla în orașul Festivalului Internațional de Teatru, oaspeții cer time-out pentru un motiv, zic eu, destul de serios: e 40-18 pentru CSU și mașina lor merge la vale, fără frâne. După timpul de odihnă, Jalon Pipkins mai reușește un coș de trei, până când adversarii săi se pregătesc să pună în aplicare planul stabilit.
Mai sunt trei minute până la pauza mare, iar Rinkevicius îl trimite în teren pe Zetos, dar nu durează mult până îl ceartă pentru că nu își găsește locul potrivit la un atac. Gazdele bagă mingea în coș, sibienii cer time-out, iar căpitanul Dragoste îi oferă și el lui Zetos porția de discuții. Numai așa debut oficial să nu ai….
Pe final, Bogdan Popa face rost de a treia greșeală personală și atât îi trebuie antrenorului lituanian al lui CSU Sibiu. Nervos, acesta le reconstituie arbitrilor din gesturi modul de a se apăra al elevului său și este nevoie chiar de intervenția directorului Horațiu Floca pentru a înțelege că nu e momentul de conflicte cu arbitri. Totul se încheie cu scuze, pace și prietenie, iar noi mai admirăm încă un coș de trei -au fost 10 în prima parte-din partea lui Mateo Colak. 49-25, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, dar încă mai avem de povestit.
Cum era de așteptat, cei de la Corona Brașov au ieșit de la vestiare cu gândul să mai facă ce s-o mai putea face, iar începutul a fost cum trebuie, cu trei coșuri de la distanță ale ex-vulturului Andrei Petică. CSU răspunde cu două puncte din (partea lui) Dragoste, dar și cu două faze la care Gross și Colak își bat mingea în picior pe faza de atac, astfel că se cere timp de odihnă la scorul de 51-36.
Jocul se reia, iar pivotul american pune două puncte pe tabelă, după o evitare superbă a adversarului de sub panou. Nu la fel de frumoasă este și aterizarea pe piciorul drept, care necesită preluarea jucătorului de către echipa medicală. Între timp, oaspeții marchează două puncte, dar de la masa oficială se apasă butoanele greșite, iar reușita se trece în dreptul Sibiului. Antrenorul Bâscoveanu are câte ceva de spus, plus o foaie de aruncat, gesturi apreciate de unul dintre arbitri cu fault tehnic. Sigur, acoperit de regulament, dar cred că reacția a fost umană și putea fi doar taxată verbal de către cineva cu fler.
Între timp, trecem printr-o perioadă fără prea multe reușite și cu multe aruncări irosite flagrant, dar CSU Sibiu își păstrează puterea de reacție cu încă trei puncte ale lui Colak și ultimul sfert pornește de la 59-41.
Cum era și normal cu o bancă fără prea multe soluții, CSU a început să se înmoaie, dar Corona nu a avut vâna și nici precizia necesare pentru a se urca peste adversar. Chiar dacă au venit mai aproape cu niște aruncări de afară, sibienii cerând time-out la scorul de 63-51, oaspeții nu au avut măcar un om în formă, care să conducă ofensiva. Jevtovic a mai mișcat, e adevărat, dar pasele către el au fost interceptate de câteva ori, plus că sub panou băieții lui Rinkevicius au reușit să creeze de multe ori o aglomerație mai ceva ca în autobuzul 1. Chiar dacă Mateo Colak și Bogdan Popa au fost la o greșeală de eliminare, vulturii au reușit să ducă lupta până la final, încurajați cu inimă de suporterii care au umplut un pic mai mult de jumătate de sală. Recuperările lui Mirel Dragoste, urmate și de puncte, dar și apărarea, câinească pe alocuri, a lui Stavros Schizas, au făcut ca adversarul să se apropie prea târziu. A bătut gongul, iar CSU Sibiu câștigă primul meci al sezonului cu 77-68.
Sunt siguri că pe unii i-ar fi ajutat un scor mai mare pentru discursuri triumfaliste, așa cum altora le-ar fi dat apă la moară o înfrângere. Lăsând la o parte adversarul neașteptat de previzibil, astăzi am văzut o echipă cu spirit a Sibiului, cu jucători care comunică și se încurajează. Vom vedea dacă se menține acest „team spirit” și la meciurile care vor începe mai rău sau la înfrângerile inevitabile. Din păcate, s-a văzut astăzi că Tomas Rinkevicius s-a bazat propriu-zis pe șapte jucători, având în vedere că Banciu și Zetos au prins împreună puțin peste cinci minute. Aș crede că adversarul s-a apropiat după pauză nu neapărat pentru că a găsit un plan tactic mai bun, ci pentru că galben-albaștrilor a început să li se golească rezervorul de energie. Elanul de început a fost de bun augur astăzi, dar e de urmărit ce forță va avea această echipă atunci când se vor acumula meciuri, deplasări, accidentări sau în față vor apărea adversari mai valoroși decât cei de astăzi.
Deocamdată, remarcații mei sunt luptătorul Stavros Schizas și shooter-ul Jalon Pipkins, plus Jay Threatt, pe care îl suspectez că de data aceasta încearcă să joace mai mult pentru echipă, decât pentru el. Dar e puțin material pentru analize mai profunde, așa că așteptăm meciul cu Mureșul, pentru alte discuții aprinse.
