Ce? Doar nu vă așteptați ca să vedeți numai victorii în Sala „Transilvania” ?! Era normal ca la un moment dat, atunci când nu mai începi meciul ca din pușcă, jucătorii adverși nu mai joacă de parcă s-au încălțat invers și se mai pune și ceața pe luneta aruncărilor de afară, să vină și o astfel de săpuneală, chiar dacă CSU Sibiu nu a întâlnit astăzi Oradea sau Clujul.
Per total, mi s-a părut că Timișoara a arătat cel mai mult a echipă de baschet dintre toate cele trei care au vizitat până acum casa vulturilor -cu toate ratările lor incredibile- iar asta le-a făcut pe gazde să ajungă în postura de a presta un joc asemănător cu o întrecere a egoiștilor, în care fiecare a încercat să obțină pe cont propriu ceea ce nu a reușit împreună cu oamenii cu care împarte vestiarul. Dar să pornim povestea partidei din această seară.
Unde sunt începuturile de altădată?
O nouă zi de luni și un nou motiv de muncă pentru CSU Sibiu și fanii acestei echipe. Sala pare din ce în ce mai mare pentru comunitatea galben-albastră, dar poate că un joc la sfârșit de săptămână ar face să fie coada mai lungă la bilete. La Sibiu ateriza SCM Timișoara, echipa lui Dragan Petricevic, mai mult român decât bosniac, la cât de mult a stat prin baschetul nostru. O echipă amărâtă dacă te iei după spusele tehnicianului său, care a reclamat că sala de la Buziaș le-a dat frisoane la propriu jucătorilor săi, dintr-un motiv atât de neaoș: lipsa geamurilor, care a făcut ca răceala să se înfigă în lotul timișorean înainte să o facă Pipkins sau Threatt.
După ce ne-am dat seama că timpul șuieră pe lângă noi și că mai ieri îi vedea. pe parchet pe secunzii Octavian Popa Calotă, Milos Pesic și Nenad Markovic, ne-am pregătit pentru încă o porție de baschet autohton. Iar punctele au început să curgă din primele minute: Lăpuște, Colak, Brodie și Gross sunt fericiții care deschid balul, după care jocul se calmează. Imediat, Jay Threatt bate mingea aproape de coș și pune două puncte pe tabelă după o rotație completă în aer. Bilinovac răspunde cu trei puncte -nici nu știam ce va urma!- iar Lăpuște completează zestrea echipei sale cu două puncte venite după o minge pierdută de gazde sub panou. E 8-15, iar Rinkevicius încearcă să dea trezirea cu un prim time-out.
Cât timp Rinkevicius se mai ceartă cu doamna arbitru Alexandra Stan (nu acea Alexandra Stan 😁), Bilinovac mai reușește o triplă, iar avantajul e de două cifre. Și ca să fie și mai și, se bagă în seamă și brigada de arbitri, în rol principal fiind istoricul Laurențiu Grigoraș. După îndelungi parlamentări pe tema unui presupus fault la Jay Threatt, mai ceva ca la un colocviu despre teleportare, ni se transmite prin fluier că decizia luată inițial a fost perfectă, nici nu se putea altfel. Ulterior, violeții mai reușesc două puncte prin „slamul” lui Threatt, iar sibienii apelează la Danny Agbelese.
Într-un final vine și un coș de trei marca Bogdan Popa, iar primul sfert se termină echilibrat, scor 15-20, cu tot cu o încercare nerealistă a căpitanului Dragoste.
Round two! Gajic dă tonul la puncte, peste leneșul Agbelese, iar Bilinovac mai produce încă trei puncte. Nu e începutul dorit pentru galben-albaștri și poate și de asta Tomas Rinkevicius îl mai cheamă la o poveste pe arbitrul Grigoraș, ca doi vechi prieteni. Pe parchet lucrurile merg mai bine, iar Jay Threatt, angajatul pe perioadă determinată, provoacă un time-out la banca Timișoarei, după o aruncare transformată. E 19-25 și Sibiul se apropie din nou…
După scurta pauză, Brodie dă de pământ cu Agbelese, dar acesta se ridică și parcă țopăie râzând spre coșul advers. În drumul său suferă și un fault, dar mai bine să pierzi mingea decât să bată Danny loviturile libere. Intră una din patru încercări, dar Pipkins își aduce colegii la o posesie: 22-25!
După tripla lui Vujosevic și dunk-ul lui Colak urmează un program de ratări. Cei care își revin mai rapid sunt băieții lui Dragan, care duc scorul la 26-34. Rinkevicius încearcă jocul cu două turnuri de control, Gross și Agbelese, dar până la final se recuperează un singur punct: 30-37.
A lipsit acel ceva numit echipă
Noi suntem gata, băieții la fel, așa că îi dăm drumul din nou la emoții. Gross face rapid trei greșeli, după ce îl controlează pe Bilinovac, iar duncolo Brodie înscrie două puncte, după ce face mai mulți pași decât la o bătută moldovenească. Nimic din partea arbitrilor, așa că îi dăm înainte. După ce ratează uluitor o minge, Mirel Dragoste dă drumul la artificii la două faze consecutive, decând scorul din nou la o posesie, 40-43, și provocând un timp de odihnă cerut de adversari.
Se revine pe parchet, iar Vujosevic mai oferă trei puncte echipei sale. CSU contracarează cu două puncte consecutive ale lui Agbelese, iar situația e strânsă. Dar scorul se comportă din nou ca un acordeon și după ce Colak și Dragoste greșesc neforțat, iar Bilinovac și Petrescu marchează, vulturii sunt din nou la opt puncte în urmă, scor 44-52.
Jalon Pipkins își aduce aminte că știe și să arunce de la distanță, reușind să încheie un atac lung cu o „triță” de la o distanță kilometrică. Totuși, istoria va consemna că de la acest punct încolo, băieții lui CSU nu vor mai găsi coșul de afară. Târziu se trezește și Schizas, dar primele lui puncte aduc din nou Sibiul în ceafa Timișoarei, iar tabela arată 49-52. Doar că povestea s-a repetat la nesfârșit: Agbelese faultează în atac, iar Mirel Dragoste își forțează norocul cu doi oameni mari puși ca santinele în fața coșului. Zero rezultate, dar și mai rău e că adversarii înscriu trei puncte. Ultimul sfert pleca de la 49-57, după un atac lungit inutil de Jay Threatt.
Ceea ce se voia o revenire, a fost mai mult o plecare cu frâna de mână trasă, deoarece primul coș al sfertului s-a marcat abia după vreo două minute și jumătate, atunci când Brodie a pus două puncte dintr-un dunk. Și chiar dacă gazdele au încercat, oaspeții tot timpul au avut un răspuns simplu: TREI PUNCTE!
Mirkovic, Vujosevic, Bilinovac și Gajic au avut exact mâna bună care să îi scoată din impas pe colegi. Desigur, ajutați de lipsa de precizie, nervii prea mulți și egoismul la finalizare al adversarului. La 10 puncte diferență și un minut și jumătate timp de joc e greu să mai speri, astfel că finalul a fost doar fundalul pentru plecările multor oameni din tribună. Mirel Dragoste & Jay Threatt nu reușesc să dea un coș simplu, având un singur adversar în față, Grigoraș se mai dă în stambă un pic, Rinkevicius mai cere o reluare doar din orgoliu, iar Gajic stinge lumina cu meniul serii: trei puncte, cu om pe el. Finalul e trist pentru CSU Sibiu, 69-81, dar o dată și o dată venea și asta.
Concluzii și iar concluzii
Personal, nu pot spune că a fost un meci catastrofal. Până la urmă pot fi și zile în care nu îți iese nimic și asta te trage în joc, mai ales când până acum te-ai bazat pe începuturi energice la fiecare meci, așa cum a făcut-o CSU. Vom vedea, însă, dacă e doar un accident sau pur și simplu oboseala începe să macine. Timișoara nu a impresionat, dar a venit cu niște aruncări picate la țanc, de fiecare dată când în Sala „Transilvania” se întrezărea câte o speranță. Cele 14 aruncări din 24 , față de 3 triple din 15 încercări pentru CSU Sibiu, au pus plumb în ghetele adversarului de fiecare dată când a fost nevoie.
Deocamdată, Danny Agbelese mi se pare un veritabil show-man și cam atât. Pe lângă mișcările destul de ciudate din joc, acesta mi se pare că efectiv are probleme în sări după minge și cu greu se ridică de la sol. Promisiunea lui, aceea de a juca de zece ori mai bine decât la Galați, nu a avut astăzi acoperire. Singura să reușită de până acum este că l-a scutit pe Banciu de cele 3-4 minute pe care le-a mai prins până la venirea americanului. Ca să nu uit: pe Zetos l-a văzut cineva astăzi sau deja a picat testul Rinkevicius? Poate clubul ne va anunța lucruri noi în aceste zile, cine știe.
Și nu în ultimul rând, vorbim despre arbitraj. Sigur, baschetul e un joc dinamic și poți greși foarte ușor în aprecieri. Corect, nimic de zis, dar astăzi am fost martorii unei prestații bună de pus în filmele de comedie. Și nu că asta ar fi viciat rezultatul, dar modul în care cei trei arbitri au venit la muncă astăzi a fost deranjant. Veșnicul Laurențiu Grigoraș încă are talentul de a te face povestind, iar legenda spune că acesta e atât de bun arbitru încât va mai fluiera chiar dacă baschetul va dispărea din România. Mai departe, doamna Alexandra Stan ar fi plecat astăzi cu un snop de flori, dacă ar fi primit una pentru fiecare eroare pe care a făcut-o. Pe lângă asta, doamna arbitru internațional!!! este un monument de muțenie și lipsă a științei comunicării cu băncile tehnice, deși ar trebui ca pașaportul internațional să producă și această calitate. Cât despre Lorand Bukurești….era păcat ca nepotismele să nu fie în floare și în arbitrajul baschetului românesc.
Revenind: CSU Sibiu e la bilanț de 3-2, iar săptămâna viitoare dă piept cu o echipă care a avut același parcurs până acum: CS Vâlcea 1924.
