După ce jocul de etapa trecută le-a dat „positive vibes” chiar și suporterilor mai negativiști -cu tot cu supărările unei a doua reprize mai slabe- baschetbaliștii lui CSU Sibiu s-au pus în autocar și au luat drumul Mureșului, acolo unde vineri seara au întâlnit echipa locală. O echipă care în presezon a făcut doar câteva revizii pe unde a fost nevoie, având în vedere că majoritatea jucătorilor din sezonul trecut au rămas sub contract.
Cu dorul unor deplasări faine alături de fanii acestei echipe, subsemnatul și-a luat biletul regulamentar și s-a așezat în spatele băncii oaspete, cu speranța suporterului, dar și cu încercarea de a fi cât mai obiectiv față de ce se întâmplă pe parchet. Plus că eram curios să văd cum se mai trăiește baschetul în „Jungla” târgmureșeană, o verișoară mai bătrână și un pic mai prăfuită a „Sălii Transilvania”. Și chiar dacă galeria actualului CSM Mureș s-a mai împuținat și pe ici, colo a mai îmbătrânit, mi-a plăcut sunetul sălii, care a învăluit meciul. Zic sunetul, pentru că maghiara mea nu e atât de bună astfel încât să analizez pe text și ceea ce adresau spectatorii către teren. Mă gândesc că de bine 😀.
Pe lângă forfota fanilor gazdă și-a făcut loc și un pâlc de 25-30 de fani sibieni, cei care, din colțul lor, au ținut piept bine duelului în cântece, punctând uneori cu urale ratările adversarului. Că doar și de asta ne place baschetul, nu?
Ritm, gălăgie și egal la pauză
După încălziri, prezentări și tradiționalele „România!” & „Huj, Huj, Hara!” -că tot e perioada în care se seamănă vrajba electorală-, am trecut și la baschet. Iar după ratarea de la distanță a lui Jeremic, Colak îi dă de înțeles unui adversar că o vrea de trei puncte, iar acesta îl crede pe cuvânt. Doar că mingea ajunge la Captain Dragoste, cel care pune trei puncte pe tabelă și își ridică toți colegii de pe bancă. A urmat un duel de la distanță, la propriu, având în vedere că Reljic, Gajovic și Threatt au țintit bine coșul, iar scorul ajunsese deja la 14 egal. Banciu apare din nou pe teren, semn că Rinkevicius vrea să îi crească vechimea în câmpul muncii, iar mureșenii cer primul timp de odihnă al partidei, după ce Schizas pătrunde și pune mingea în coș. După time-out lucrurile nu merg grozav pentru CSU Sibiu, iar Pipkins cade în fața ultimului adversar, mai mult alunecând decât fiind faultat. Primele 10 minute se încheie 21-22, iar noi ne delectăm cu fondul sonor asigurat de DJ-ul sălii.
Runda a doua începe cu tripla lui Bogdan Popa, răzbunată imediat de un cârlig a lui Santa, peste același jucător al Sibiului. Nu-i nimic, Bogdan mai aruncă o dată perfect „de afară” și deja sfertul al doilea capătă ritm. Temperatura crește, iar dialogurile cu arbitri încep să apară din ce în ce mai des. „E ultima convorbire!”, îi strigă doct arbitrul Bănică lui Mirel Dragoste, după ce acesta nu fusese de acord cu ce se fluierase. Între timp, Vlad Șolopa pătrunde, iar Alex Gross se apără cu mâinile sus, aparent regulamentar. Arbitrul lasă faza să curgă, doar că se răzgândește brusc și arată două libere pentru jucătorul Mureșului. Partea și mai proastă e că Gross a fost fluierat a treia oară și nu e ca și când CSU Sibiu are surplus de personal pe bancă. Poate și de aceea antrenorul Rinkevicius l-a ținut pe american pe teren.
Șolopa ratează cele două libere, din motive karmice probabil, Pipkins provoacă un „and one” la coșul celălalt, iar banca Sibiului e aproape de o pătrundere in corpore pe parchet, pentru a se bucura de această reușită. E 29-37, după încă două puncte ale lui Threatt, iar CSM Mureș are ședință la bancă, lucru cerut și de CSU Sibiu ulterior, după ce gazdele au redus avantajul la doar patru puncte.
Spre pauza mare, mureșenii au început să intensifice atacurile în zona lui Bogdan Popa, cel care a trebuit să îi preia sarcinile lui Alex Gross, protejat din cauza greșelilor personale. Și după un joc cu calde și reci, la pauză avem egalitate, 43-43, cu Mateo Colak scuturând plasa cu încă o aruncare de trei puncte.
Pierdut energie, se oferă recompensă
A început repriza a doua, dar jucătorii lui CSU Sibiu e posibil să își fi trimis în teren niște clone fără energie, cu moral scăzut și puse pe ratat. Altfel e greu să poți explica omenește ceea ce s-a întâmplat în sfertul al treilea și cum de CSU Sibiu a reușit să marcheze două puncte abia când am intrat în al cincilea minut al sfertului. Și nu vă gândiți că adversarul a stat cuminte și a așteptat să treacă timpul. Ratările lui Colak, Threatt, Popa, Gross și Schizas au fost concurate de punctele lui Jeremic și Gajovic. Și chiar când Santa ne-a ajutat cu un antisportiv făcut fără minte sub coșul advers, Schizas a ratat cele două libere -aș crede că pe seama moralului scăzut- spre sărbătoarea fanilor din Târgu Mureș.
E 51-45, iar o recuperare ofensivă simplă e transformată în repunere pentru adversari de neînțelegerea dintre Gross și Schizas. Iar când scorul e tras mai aproape, după cele trei puncte ale lui Jay Threatt, Pipkins diversifică șirul de erori cu o abatere de teren. Urmarea? Bătrânul Goran Martinic ridică sala în picioare cu un coș de la distanță, iar scorul e 60-50. Sfertul e de nepovestit, iar băieții de la Sibiu parcă filmează pentru un curs de prezentare a tuturor erorilor care se pot întâmpla într-o partidă de baschet. Chinul se încheie cu o schemă pusă la cale între Gajovic și Martinic, ultimul aruncând liber chiar din fața băncii lui CSU, după ce Popa și Pipkins au fost trimiși pe alt traseu. 66-53, cu un parțial de 23-10 pentru gazde.
De aproape am fost departe…
Ultimele zece minute încep cu speranță, pentru că echipa arătase totuși că are idei ofensive. Mă rog, speranța începe de la a doua fază de joc, având în vedere că Martinic și Gajovic repetă schema din finalul sfertului trei, râzând, de data asta „Gajo” fiind cel care pune mingea în coș.
Jalon Pipkins răspunde identic, iar Mureșul e deja la trei greșeli de echipă după nici două minute. Popa îl imită pe colegul său, avantajul ajungând la opt puncte, scor 68-61, doar că a patra greșeală fluierată la Alex Gross naște discuții între Tomas Rinkevicius și unul dintre arbitri. Nu că nu ar avea dreptate de multe ori antrenorul lituanian și îl înțeleg că e temperamental sau că dorește uneori să pună presiune, dar nu cred că a fost în regulă să își continue protestele către arbitru, în deplasare, forțând un fault tehnic, atunci când pentru echipa sa conta orice punct. Și nu e prima dată când Tomas preferă să se văicărească inutil în loc să pună la punct jocul echipei sale.
Colak, Threatt și Reljic mai reușesc între timp câteva triple, iar Sibiul e în trena adversarului, până când mai vine o pedeapsă la o aruncare a lui Jay Threatt. Aruncarea de trei puncte este ratată, doar că arbitrul apreciază că americanul a încercat să se scoată cu un fault al adversarului, astfel că la aterizare îi oferă un fault tehnic. Recunosc că nu am văzut prea bine contactul dintre cei doi, doar că peste câteva faze, Goran Martinic a avut o aruncare și o cădere identice -el a și marcat- dar ochii ageri al oamenilor cu fluiere nu au văzut nimic incorect.
Totuși, e 77-71, decibelii cresc, iar noi nu suntem siguri de nimic. Casale e faultat de Dragoste, după care dă să îl provoace la box pe căpitanul vulturilor, apărat imediat de Schizas. Totul se finalizează cu un fault tehnic pentru încercarea de agresiune, iar lucrurile nu degenerează.
În schimb, jocul Sibiului o ia în jos, probabil și din cauza oboselii cauzate de jocul în șapte oameni (Daniel Banciu a fost folosit doar vreo patru minute, iar Anastasios Zetos a privit în gol tot meciul, după ce etapă trecută a jucat un minut). Jay Threatt pare lipsit de soluții, iar până la urmă iese cu cinci greșeli, după ce l-am surprins la time-out-uri destul de absent și nemulțumit de ordinele primite de la antrenorul său. Intră Sledenschi, iar Martinic mai înfige două puncte, ca să fie treaba treabă. Se termină 87-75, iar în Sala „Transilvania” va veni Craiova.
Se poate, dar doar o repriză
Recunosc că îmi place spiritul pe care îl arată echipa lui Tomas Rinkevicius, dar e clar că lipsa unui lot mai numeros nu poate să ofere o prestație bună pe termen mai lung. Astfel că greșelile personale acumulate rapid, oboseala care va apărea sau eventualele accidentări, vor face și mai grea încercarea de a intra în play-off. Cred că echipa va depinde foarte mult de meciurile din Sala „Transilvania” și de atmosfera de acolo, doar că primul meci a arătat că vulcanul de altădată nu mai e atât de activ.
Deocamdată, cele două meciuri ne-au arătat că echipa poate să arate bine doar o repriză și nu știu ce formulă magică poate găsi Tomas Rinkevicius, astfel încât oamenii săi aibă același tonus și mai spre finalul meciurilor.
Va urma!
