Echipa Națională oferă din nou momente de bucurie unei țări care, în ultimii ani, a scos fotbalul din lista de priorități, dar nu a uitat niciodată să susțină prima reprezentativă.
Chiar dacă nu am fost la Frankfurt, ieri ne-am bucurat din nou de jocul și, mai ales, de rezultatul final înregistrat de naționala lui Edi și Rațiu.
Înainte să intrăm în detalii, vreau să remarc un lucru: fanul român nu mai știa să se bucure de victorie înainte de acest EURO. Acum ne-am bucurat la egal și am avut grijă să nu disperăm după o înfrângere. Iată că se poate! De multe ori, fotbalistul român era înfricoșat de gândul că va eșua, în loc să fie entuziasmat de ideea că va reuși o mare performanță. Se prea poate să fie momentul unei schimbări în fotbalul de la noi. Rămâne de văzut dacă se va întâmpla asta sau va fi doar un foc de paie.
În timp ce alții aveau dubii că vom face blat, ei au uitat că, pentru a profita de un eventual pas greșit al României, este necesar să-și câștige meciul. Ucraina și Belgia au fost mult sub așteptări în aceste calificări, iar gestul făcut de Tedesco la finalul partidei din Stuttgart, atunci când nu i-a lăsat pe cameramani să filmeze discursul ținut în mijlocul jucătorilor, arată disperarea din tabăra unei formații care stă bine individual, însă Belgia n-a avut niciodată echipă.
Revenind la partida României, n-am făcut nici pe departe un meci senzațional. Slovacii ne-au dominat la o mulțime de capitole: posesie, ocazii de gol, șuturi spre poartă, cornere și pase. Noi am stat bine la cornere și lovituri libere.
Partida a început cu Slovacia forțând. Probabil că și ei au încercat să demonstreze că nu sunt aici doar pentru a face act de prezență. Am stat cu emoții în primele minute, iar la golul înscris de Duda în minutul 24 am avut un moment în care am crezut că se pot repeta atâtea momente despre care puteam spune „dar dacă”. Mi-a trecut rapid acest gând după ce i-am văzut pe suporterii naționalei din Germania și pe Edi Iordănescu. Atunci mi-am dat seama că noi jucăm în minim 12.
Costin, omul din spatele brandului Augusta, spunea că, deși trecuseră doar câteva minute de la startul partidei, am trăit cu toții meciul de parcă eram de minim două ore cu ochii pe PRO TV. Și avea dreptate! S-a jucat intens, iar miza partidei era apăsătoare. Pe terasa de la Grădina era și un suporter mega creativ, care avea grijă să „taie tensiunea” cu replici nonconformiste.
La fiecare cinci minute verificam scorul de la Belgia – Ucraina. În cele 12 minute în care am fost conduși, îmi doream ca Belgia să înscrie. Când am egalat, am decis că e ok și un 0-0 la Stuttgart. Asta ca să vedeți ce roller-coaster emoțional îți oferă fotbalul.
Am egalat prin Marin după un penalty scos de Hagi. Că e scos de Hagi sau dat de arbitru, asta decideți voi. Eu spun că experiența lui Ianis din Liga 1 și-a spus cuvântul la faza respectivă. 🙂
După aceea am mai avut ocazii prin Man și Drăguș, dar nimic foarte serios. Rațiu din nou a fost unul dintre cei mai buni de pe teren, Niță ne-a salvat și merită să-i mai dăm 10-15 ani de carieră, iar Burcă și Drăgușin s-au învățat minte după faza golului primit de la Duda și au stat bine în teren.
A intrat și Pușcaș la un moment dat. Nu știu de ce a fost trimis în teren, dar a dat un picior, a luat un galben și a ieșit. E greu de explicat ce se întâmplă cu acest fotbalist care impresiona la U21. Urmează partida cu Ucraina și abia aștept duelul personal Pușcaș – Weghorst, doi fotbaliști care n-au impresionat pe nicăieri, dar despre care poți spune că îți câștigă un meci dacă prind o zi bună.
Pe lângă bucuria dată de rezultatul final al meciului, am mai avut un moment favorit. Datorită concursului pe care îl organizăm în parteneriat cu Grădina și Augusta, am făcut fericiți doi puști care susțineau naționala cum știau mai bine. Unul a primit o minge EURO 2024, iar celălalt un tricou semnat de Florin Bratu.
Concursurile noastre continuă, așa că ne vedem la partida cu Olanda de pe 2 iulie. Tot la Grădina și tot cu o Augusta alături. HAI ROMÂNIA!
