Nu sunt fanul istoriilor paralele ale baschetului -deși mistificările prind tot mai pe la noi- așa că titlul este, evident unul ironic. Din păcate, ceea ce se întâmplă la CSU Sibiu a ajuns la faza pe miștouri, mai bune, mai acide sau mai fără educație, iar echipa suferă și din cauza unei săli care nu mai dorește să ofere mai mult decât o atmosferă de turneu amical. Gluma se îngroașă, dar partea și mai neagră e că soluțiile sau viziunile au căzut din mapele strategilor de la club sau, mai rău, nu au fost niciodată. La startul sezonului s-a cerut înțelegere, dar pentru ce? Și tăcerea -a clubului- poate fi un răspuns.
Poate fanii se așteptau ca, în buza Crăciunului, să plece acasă cu povestea unei victorii în fața Rapidului. Baschetul rezonabil prestat la Mureș, dar și un elan bun la început de meci puteau să dea viteză contra unui adversar destul de dificil. Deși, cine nu mai e dificil pentru CSU Sibiu?
Un cavaler din alte timpuri
Glumind amar, cred că vizita lui Cortney Scott a produs mai mult rău decât bine, având în vedere ce amintiri aducea cu el fostul baschetbalist. Cu o figură fericită, alături de cei doi copii ai săi, sunt curios ce a mai recunoscut Scott din viața fostului său club, atunci când sala era un vulcan și doar Asesoft și prietenii puteau opri visul unui posibil titlu. Având în vedere situația actuală, americanul a părut un om parcă din timpuri, de mult uitate, deși ultima lui experiență la Sibiu a fost în 2012.
Viteză de personal
După șase minute trecute din primul sfert, am fi putut crede că sibienii exersează pentru alt sport sau că organizatorii au schimbat mărimea coșului, având în vedere că tabela arăta un sărac 2-11, cu un Filip Adamovic prolific în ratări sau cu un Schizas atât de insistent în a pierde mingea sub panoul advers.
Totuși, chiar dacă Armus își domina omologii de sub panoul advers, prefațând prestația bună din această seară, Mirel Dragoste și mai ales Jalon Pipkins au ținut aproape pentru un 14-20 cu speranțe.
Pipkins împotriva tuturor
Vechiul dicton rapidist s-a potrivit perfect în acest meci pentru baschetbalistul american. Extrem de energic și în căutarea unor finalizări de spectacol, JP a fost artizanul revenirii din sfertul al doilea, atunci când scorul a basculat la 31-30 pentru gazde, cu aproape patru minute până la pauză. Totuși, baschetul este un joc de multe ori pervers, atunci când îl privim doar statistic. Tocmai de aceea, cred că Pipkins ar trece la nivelul următor dacă ar alege execuții mai sigure și nu ar mai dispărea atât din joc.
Pare că jocul ales de Tomas Rinkevicius nu se poate desfășura fără un showman în distribuție, astfel că era nevoie ca locul lui Jay Threatt să fie preluat de cineva. Totuși, Jalon Pipkins nu e Kevin Hardy…
Umăr la umăr, cele două echipe au oferit cel mai bun sfert al acestui meci destul de anost. Iar Rapidul a avut exact ce i-a trebuit pentru ca la photo-finish să aibă avantaj: răspuns imediat pentru reușitele adversarului, indiferent că s-a numit Pipkins, Colak sau Dragoste. Pauza mare a sosit cu bucurestenii aflându-se cu un pas în fața adversarului: 40-42.
Fanii au putut pleca mai devreme
O caracteristică a istoriei este că ea se repetă, iar o calitate a oamenilor înțelepți este că învață rapid (!) din ceea ce iese rău. Ceea ce nu putem spune despre abordarea vulturilor din mai toate reprizele secunde ale acestui sezon.
Cu Cortney Scott între fani, bucurându-se vizibil, Armus era în continuare tăticul de sub panoul gazdelor, dejucând orice încercare de blocaj a mult prea guralivului Dany Agbelese. Chiar dacă Colak și Pipkins au țintit bine de afară, de dincolo a venit tot timpul lovitura care a menținut diferența. Iar atunci când ocaziile se răzbună, iar Mirel Dragoste nu duce scorul la 50 egal, deși pe tavă are o aruncare deschisă de trei puncte, coșmarul Armus își bagă adversarii în ședință după un dunk în forță peste Pipkins.
Titanicul Sibiului ia apă, în timp ce suporterii cântă pe fundal demisia lui Horațiu Floca. În acest tablou se încheie sfertul al treilea, cu speranțe doar pentru fanii de un optimism incurabil: 53-64.
Moș Crăciun nu există!
Pentru că altă șansă nu exista pentru vulturi, după cum s-a desfășurat sfertul final, având în vedere și cele 14 mingi pe care alb-visiniii le-au recuperat în plus. Un meci slab de curtea școlii, prestat de ambele părți, doar că rapidiștii aveau deja niște puncte în față, plus aruncările bune ale cuplului Penn-Armus.
Schizas a continuat să înnoate, probabil cu gândul la Grecia natală, fiind greu să compari ce a fost mai slab la el: lipsa de eficiență în atac sau apărarea moale- deși a fost adus ca un ilustru apărător.
„BORN TO BE WILD” se aude din boxe, extrem de inspirat, în timp ce Tomas Rinkevicius desenează scheme, iar crainicul îi anunță pe suporteri că echipa are nevoie de încurajări. „Demisia! Demisia!” este răspunsul galeriei și de acolo puține mai sunt de povestit: ușor, ușor suporterii pleacă, urându-și cele bune de Crăciun, iar băieții în maiouri galbene mai trec încă o „reușită” pe listă: 70-80 și există șanse mari ca următorul meci să aducă și doborârea numărului de înfrângeri consecutive (6) pe care concitadina FC Hermannstadt l-a avut în acest sezon.
Sărbători cu bine tuturor!
Marcatori: Jalon Pipkins (20 puncte), Mirel Dragoste (14 puncte), Danny Agbelese (11 puncte), Alex Gross (6 puncte), Filip Adamovic (5 puncte), Bogdan Popa (5 puncte), Mateo Colak (5 puncte), Stavros Schizas (4 puncte).
