Universitatea Cluj se pregătește pentru un nou capitol într-un sezon început în forță, dar complicat de realitatea fotbalului românesc: ritm alert, loturi subțiri și visuri europene scurte. Duminică, la Sibiu, „șepcile roșii” înfruntă Hermannstadt, într-o deplasare care înseamnă mai mult decât trei puncte – e și despre revenire, despre orgoliu și despre reconfirmarea unui proiect care încă visează la play-off și la o nouă aventură continentală.
După eliminarea din UEFA Conference League în fața celor de la Ararat Armenia, echipa antrenată de Ioan Ovidiu Sabău a intrat într-o perioadă de reflecție. Dubla cu armenii a început încurajator, cu un 0-0 obținut la Erevan, dar s-a încheiat amar, chiar la Sibiu, acolo unde „U” și-a disputat returul în lipsa stadionului disponibil din Cluj. Jovo Lukić deschisese scorul și aprinsese speranțele calificării, dar oaspeții au egalat la scurt timp după pauză, iar golul de 1-2 din prelungiri a fost un pumn greu pentru moralul unei echipe care nu a arătat inferioritate, dar nici nu a convins că poate duce o astfel de povară până la capăt.
În ciuda eliminării, pentru Universitatea Cluj participarea în Europa a fost o bornă. Eforturile din sezonul trecut, cu un final solid și o clasare meritorie, au readus clubul pe harta continentală. Dar experiența a scos și la suprafață realități dure: lotul era prea fragil, rotația aproape inexistentă, iar presiunea dublă – Europa și campionat – greu de dus. Iar în spatele acestei concluzii, conducerea a început să acționeze.
Cel mai important semnal a fost transferul lui Alin Toșca, un fundaș central cu profil de lider și CV greu: fost la FCSB, Betis Sevilla, Benevento, PAOK, dar și om de bază în naționala României vreme de ani buni. Sosirea lui Toșca vine într-un moment cheie, când defensiva lui Sabău era decimată de accidentări și improvizații. Cu Iulian Cristea singurul fundaș central valid, Codrea – un mijlocaș – fusese reprofilat temporar în centrul apărării. Toșca aduce nu doar experiență, ci și calm, poziționare și mentalitate. E genul de jucător pe care îl vrei în vestiar când trebuie să reconstruiești repede, după un eșec european și înaintea unei serii grele în Superliga.
Tot în aceeași linie, U Cluj l-a adus și pe croatul Dino Mikanović, fundaș dreapta cu peste 100 de meciuri în prima ligă croată. Ambii jucători au fost anunțați oficial imediat după returul cu Ararat, semn că Sabău și conducerea clubului au vrut să transmită rapid un mesaj: sezonul nu e compromis, iar obiectivele interne rămân în picioare.
De altfel, abordarea realistă a lui Sabău a fost constantă. Tehnicianul nu s-a ferit să spună, după eliminarea din Europa, că lotul nu era suficient de puternic, dar a cerut imediat „atitudine și reacție”. Pentru el, meciul de la Sibiu nu e doar despre redresarea în clasament, ci și despre caracter. „Trebuie să ne adunăm. Nu putem să stăm în eșecul ăsta”, a spus el după înfrângerea cu Ararat.
Meciul cu Hermannstadt are și o încărcătură aparte. Dincolo de contextul actual, Sibiul are o semnificație istorică profundă pentru Universitatea Cluj. În perioada 1940–1945, în urma Dictatului de la Viena, echipa a fost forțată să părăsească orașul natal și s-a mutat temporar la Sibiu. A jucat sub numele „Universitatea Sibiu”, dar și-a păstrat identitatea, culorile, spiritul. Fanii, chiar și în exil, au rămas aproape, iar acel episod a devenit parte integrantă din mitologia alb-negrilor. Într-un fel, fiecare revenire la Sibiu e și un fel de întoarcere în timp.
Istoria Universității Cluj e una cu multe suișuri și coborâșuri. Fondată în 1919 de studenții români ai Universității din Cluj, „U” a fost mereu mai mult decât un club – un simbol al unui oraș academic, un bastion al spiritului universitar. Chiar dacă nu are palmaresul altor echipe mari, Universitatea Cluj a câștigat respectul și loialitatea a zeci de mii de suporteri. Singurul trofeu major rămâne Cupa României din 1965, dar importanța acestui club a stat întotdeauna în altceva: în spirit, în tradiție, în suferință și revenire.
Tu cine crezi că va câștiga ?
