Primul camp de wakeboard din România pentru persoane cu nevoi speciale s-a desfășurat la Sibiu, între 26 iunie și 3 iulie, pe una din puținele instalații pe 5 stâlpi din țară, la Lacul lui Binder, iar între antrenori s-a aflat multiplul campion mondial, italianul Emanuele ”Meme” Pagnini.
Evenimentul a fost unul fantastic pentru că mulți dintre participanții cu nevoie speciale s-au urcat în premieră pe o placă de wakeboard sau un schi nautic iar ambiția lor i-a emoționat chiar și pe antrenori și organizatori, între care s-au aflat Caiac Smile și clubul local ACS Wakeboard Sibiu.
Alex Benchea, ”alpinistul cu ochii albi”, așa cum îl descriu cei de la Caiac Smile, nevăzător, i-a uimit pe toți cei prezenți, reușind să parcurgă trei ture complete ale lacului, alături de campionul sibian, Ciprian Forț. Deosebit este faptul că Alex a încercat pentru prima dată schiul pe apă, acum la Sibiu, coordonat de experimentatul Emanuele Pagnini. O perfomanță extrem de rară, similară cu a americanului Scott Leason, campion mondial la wakeboarding, rămas fără vedere în 1993, după ce a fost împușcat în cap în timpul unui jaf armat. Alex Benchea este, însă, nevăzător din naștere.
SCANEAZĂ COD QR PENTRU A VEDEA CLIPUL VIDEO CU ALEX BENCHEA
Comunitatea din jurul wakeboardului este, probabil, cea mai fragedă dar și cea mai entuziastă pentru că acest sport a apărut și la Sibiu doar după renovarea Lacului lui Binder. Dacă nu cunoști acest sport, privind de pe plaja lacului sau de după gard ai impresia că te uiți la Eurosport. Sportivii par străini, cu echipament și atitudine cool, execută ture și salturi pe apă. Dacă te apropi, așa e, se vorbește în engleză, italiană dar… baza e româna. Atmosfera e atipică sporturilor tradiționale unde antrenorul ordonă și ”elevii” execută militărește. Zâmbete largi pe chipurile tuturor, se râde mult, încurajările, chiotele și aplauzele se duc dincolo de lac, îmbrățișări, relaxare, e vibrația unei insule exotice. Se poate face sport în ”astfel” de condiții la Sibiu? Dacă da, ce sport e acesta?
Am găsit timpul potrivit în zilele taberei ”Sit Wake Camp” să povestesc câteva zeci de minute cu doi dintre ”părinții” wakeboardului la Sibiu, Maria Cojocaru și Ciprian Forț. Și-am profitat de prezența lui Ionuț Stancovici de la Caiac Smile pentru a înțelege cum își pot depăși limitele persoanele cu nevoi speciale practicând sporturi extreme.
S.S.: Cum și când a apărut wakeboardul în peisajul sportiv din Sibiu?
Maria Cojocaru: Wakaboardul a început odată cu amenajarea Lacului lui Binder iar în această vară suntem în al treilea sezon. Colegii noștri care au ajuns să gestioneze instalația sunt niște rideri profesioniști în alte domenii, snowboard, skateboard, bmx, mtb și alte nebunii. Ideea este că băieții s-au îndrăgostit de sportul ăsta și așa comunitatea a început să crească pe Lacul lui Binder. Ulterior, după 2 sezoane și un pic am reușit să întâlnim oameni care să se îndrăgostească și ei de sport printre care și Ionuț Stancovici, președintele asociației Caiac Smile. El deja făcea evenimente pentru persoanele cu dizabilități și, la o poveste pe malul lacului, ne-am întrebat cum ar arăta o tabără de wakeboard pentru persoanele cu handicap locomotor, am făcut toate demersurile necesare astfel încât să putem astăzi să fim aici cu ei la prima ediție a primei tabăre din Româniade wakeboard pentru persoane cu handicap locomotor. Evenimentul se numește sit wakeboard pentru că folosim un wakeboard adaptat cu un scaun special. Am avut și marea bucurie să-l cunoaștem pe multiplul campion mondial la paralimpici, Manuel Pagini din Italia. Eu și Ciprian ne-am cunoscut cu el în ianuarie, am fost în Thailanda și ne-am cunoscut acolo, și în urma discuției cu Ionuț Stancovici am avut exact la cine să apelăm, un profesionist în domeniul wakeboardului. Și așa a venit MM la Sibiu și așa am reușit să adunăm oameni faini care să se bucure de wakeboard. Am avut foarte mult sprijin și de la Lacul lui Binder, cei de la administrație ne-au ajutat foarte mult să fie totul pregătit pentru ei, și, de asemenea, ne-au ajutat și cu cele 3 echipamente achiziționate cu sprijinul Primăriei Sibiu. Ele vor rămâne aici, la lac, iar noi, eu și Cipi din cadrul asociației Wakeboard Sibiu o să fim aici pentru persoanele care vor să învețe să se dea wakeboard, persoanele cu handicap.
Cum a crescut comunitatea? Se vede o evoluție de la an la an?
Maria Cojocaru: Cu siguranță. Dacă în primul an comunitatea de aici era formată în principal din băieții care lucrau aici și prietenii lor, după aproape 3 sezoane s-a format o comunitate destul de frumoasă la lac, foarte mulți copii care sunt pasionați de sportul ăsta, care au investit în echipamente profesioniste. Îl avem alături de noi și pe fostul campion mondial la masters, este un ucrainean care s-a mutat în România, Alexei, și Alexei ne mai dă hint-uri și ne mai indică una alta și ne învățăm unii pe alții. Ne bucurăm să avem încă din primul an Sibiu Wake Trophy din cadrul Campionatul European, este etapă de campionat european la Sibiu când se adună cei mai buni rideri din lume și chiar ziceam că, dacă acum mai mai flambează cablul la câte-o căzătură sau alta, când se apucă 5 oameni pe cablu să dea air trick-uri deja lucrurile sunt mult mai spectaculoase. Ne bucurăm foarte mult că putem să facem asta la Sibiu și că Lacul lui Binder s-a transformat într-o într-o oază pentru sportivi pentru că aici vin foarte mulți sportivi din toate zonele.
Revenind la evenimentul dedicat persoanelor cu handicap, cum s-au legat lucrurile?
Maria Cojocaru: Ionuț are un real succes cu asociația Caiac Smile în tot ce înseamnă activități sportive pentru persoane cu dizabilități și chiar transformă dizabilitățile în abilități. Ei practică ski, caiac și multe altele și de acolo a răsărit ideea de a aduce wakeboardul și pentru cei cu dizabilități la Lacul lui Binder. Noi am văzut că se practică și în alte locuri din lume, în Europa, cel puțin, de când l-am cunoscut pe Emanuel și am văzut că se poate și oamenii ăștia fac mai multe decât îți poți închipui. Caiac Smile are foarte multă greutate în proiectul ăsta. Ei aveau deja oamenii în asociație care făceau sport, oameni cu dizabilități dar fără nicio dizabilitate mentală, emoțională, sunt extraordinari. Ne-au încântat pe toți cu fiecare reușită. Prima tură, apoi a doua tură, apoi prima săritură, prima întoarcere 180, a fost o bucurie continuă. Și, evenimentul care ne-a emoționat pe absolut toți. Pe lac a fost Alex Benchea, nevăzător din naștere, are ochii albi, iar pentru mine a fost o onoare să-l cunosc, și doar să fiu lângă el, e o chestie de emoție pe care o simți lângă un om. Alex a fost foarte deschis și a reușit performanța de a face două ture complete, asistat de către Cipi care a mers în paralel cu el, i-a spus exact când urmează curba. Chiar ne-au dat lacrimile tuturor pentru că nu vezi așa ceva în fiecare zi. Toți au spus că mai revin la Sibiu, mai ales că aici avem instalația cu 5 stâlpi, echipamentele necesare, eu zic că vom crește și mai mult acest sport nu doar în comunitatea sibiană ci și în cea națională pentru că toți vor spune mai departe și vor spune că aici se poate și sunt oameni care să-i susțină să pornească cu o bază corectă, astfel încât să nu avem riscuri de accidentări. Aqua Carpatica a susținut evenimentul financiar, Primăria a ajutat cu echipamentele, l-am putut aduce pe MM aici datorită sponsorilor.
Noi suntem îndrăgostiți de wakeboard, eu și cu Cipi, de-asta am făcut asociația club sportiv, ne dorim să creștem comunitatea în primul rând cu copiii care sunt la lac, să putem merge la competiții alături de colegii noștri care fac performanță.
De la ce vârstă pot veni copiii la wakeboard?
Maria Cojocaru: Vârsta e irelevantă pentru că e vorba de înălțime și greutate. Viteza pe cabluri se poate ajusta, maximum pe care noi funcționăm e de 30 km/h dar pentru început recomandăm 24-25 km/h. În general, copiii care vin la noi au între 12 și 20 de ani, sunt care vin constant, au abonament de sezon. Sunt copii care vin toată ziua la lac, cum au o zi liberă, vin de dimineață, pleacă la închidere. Mâncăm toți aici, ne ajutăm, ne dăm sfaturi… e foarte fain, e o comunitate foarte faină. Eu am fost determinată de drive-ul copiilor să pot să-mi depășesc frica la un kiker, la un box, să pot să fac un 360 pentru că toată lumea vrea 360. Și-am zis: dar ce, eu nu pot să fac? Hai să facem cu copiii că ei au un pic altă energie. Și uite așa ne împingem de la spate. Vin și adulți, chiar dacă ei sunt mai constrânși de program, dar vin și perseverează, toată lumea perseverează aici.
De ce ai nevoie pentru a practica wakeboardul? Trebuie să știi să înoți?
Maria Cojocaru: Nu trebuie nici mărcar să știi să înoți, avem veste care plutesc, îți trebuie doar voință.
Trebuie să te ți tare pe picioare? Eu am senzația că voi cădea după primii 2-3 metri…
Maria Cojocaru: Este full body work. E o combinație între contractură musculară și relaxare dar nu e nici foarte greu. Începutul ridică, într-adevăr, diverse probleme pentru că toată lumea folosește experiența deja trăită și având în vedere că e un sport nou, corpul încearcă să te țină în zona de confort și de siguranță fără să știe că e altă cale mult mai ușoară și că nu trebuie să tragi atât de tare și că efortul nu-i atât de mare și că lucrurile sunt destul de tehnice și că odată ce urmărești niște pași vei vedea că e infinit mai ușor să te urci pe wakeboard, să faci toată tura, să intri pe kikere, pe boxuri, să te întorci. Pentru mine a fost progresiv, îți povestesc din proprie experieță. Nu mi s-a părut greu decât dacă i-am spus creierului meu că e greu. Dar e un sport în care trebuie să fii foarte prezent pentru că dacă te relaxezi poate să îți agațe canturile și să ajungi în apă. Și nici asta nu e atât de grav pentru că apa e caldă, e moale și nu doare atât de tare ca o zăpadă sau asfalt pe care te dai cu skateboard.
E mai ușor decât pe skateboard sau pe snowboard?
Maria Cojocaru: E puțin mai intuitiv. Pentru că ai traseul predefinit pentru că ai cablul care te trage. Și mai departe fiecare cât își dă voie să evolueze. Avem oameni cu experiență care pot să dea ore, să trăinuiască mai departe, și să crească comunitatea organic și să ne ferim de accidentări stupide. Să știi să eviți pericolele, dacă cineva vine din spate să intri în apă, chestiuni de siguranță destul de simple pe care odată ce le înveți nu le mai uiți.
De pe marginea lacului, Maria mi-l prezintă pe Ciprian Forț și ne așezăm pe terasa de pe ponton, un loc ideal pentru a lua masa, un suc sau un cocktail în timp ce privești de aproape sportivii de pe apă.
Cum ești Cipi?
Ciprian Forț: Sunt foarte happy că toată lumea poate să se dea. Am fost foarte emoționat acum două zile când am învățat un băiat orb să se dea, cred că e premieră. Încă mi se ridică părul pe mână. Eram numai eu cu el pe apă și mă asculta ca un robot, nu poți să-ți imaginezi… Noi am vrut să-i aducem să vadă ce e wakeboardul, am văzut că se poate, putem face performanță.
Care a fost primul tău contact cu wakeboardul?
Ciprian Forț: De vreo 14 ani mă dau cu snowboardul, de 10 ani sunt instructor. Când am aflat că se deschide Lacul lui Binder am văzut pe site-ul Primăriei, am fost angajat la Primărie o perioadă, dar nu-i pentru mine programul fix (râde), mi-am dat demisia și am rămas doar la cablu. Cablul este subcontractat și lucrez doar la cablu, întreținem instalația cu băieții, e o echipă super. Îi așteptăm pe toți să vină să încerce.
Și am început să merg la competiții de ceva vreme, să cunosc oameni din toată lumea…
Nu e doar pasiune pentru că ești unul din cei mai buni sportivi în domeniu…
Ciprian Forț: În momentul de față sunt pe locul 13 mondial, am peste 1000 de puncte și sunt calificat la Cupa Mondială și Cupa Europeană.
Câte astfel de instalații mai sunt în România?
Ciprian Forț: Mai sunt două pe cinci stâlpi dar și patru pe doi stâlpi la Iași, Timișoara, București și Brașov, și ar mai fi ceva la Cluj, dar încă nu știm nimic oficial.
Ce vă propuneți?
Ciprian Forț: Cu asociația Wakeboard Sibiu ne propunem să creștem cât mai mulți copii iar scopul meu personal e să ajung campion mondial. Dacă creștem comunitatea toată lumea are de câștigat. E un sport frumos, ușor, toată lumea îl poate practica, să vină, îi învățăm cu mare drag.
Ni se alătură foarte natural Ionuț Stancovici care are un vibe pozitiv, teribil de molipsitor.
Ionuț, cum ai ajuns la Sibiu cu un astfel de eveniment?
Ionuț Stancovici: Am auzit, cred, de traseu, am citit eu pe undeva că este wakeboard. Atunci l-am întâlnit pe Cipi. Eu când am auzit de performanță, că e pe locul 13 mondial, am zis ”cât ești?”. Sunt antrenorul lotului României de caiac slalom și extrem, știu ce înseamnă adevărata performanță, și de-atunci am început să povestim puțin, să vedem ce înseamnă pentru el. Încă nu-i sport olimpic dar va fi, cum e la noi caiac extrem. Caiac slalom este olimpic, extrem nu dar de anul ăsta este. Am zis hai să facem. După o săptămână sau două eram aici cu Ana Maria Brânză, la fel, când a auzit a fost foarte entuziasmată. Și-apoi tu mi-ai spus (către Cipi) că se poate și pentru cei cu dizabilități. Și-am zis: Cipi, hai să organizăm. În câteva săptămâni am și gândit asta. El a lucrat mult pentru că îl știa pe MM din Italia, a avut toate relațiile, nu știam de sportul ăsta nimic. Acum el știe mai departe să predea și are de lucru, nu știe în ce s-a băgat (râde), dar asta este. În România sunt peste 900 000 de persoane cu dizabilități. Numai în județul Sibiu cred că sunt 33 000. Dacă vin toți, închizi aici. Cipi rămâne aici, el gestionează ce se întâmplă,, el predă mai departe, cu el vrem să facem anul viitor la Iași și la București să ducem mai departe echipamente, să facem instructaj. E prima dată în România când s-a adus wakeboard pentru persoane cu dizabilități.
În dialog, de la masa alăturată, ni se alătură entuziast Mircea sau „Mirceamerge” cum ni se recomandă după nici name-ul de pe Instagram. Un joc de cuvinte pentru că, deși are ambele picioare amputate, Mircea „merge” prin sport: practică baschet, caiac, ski iar azi încearcă wakeboardul.
Cum ai ajuns aici?
Datorită lor, a lui Ionuț, știam că începe tabăra asta de miercuri. Eu am fost la muncă și am venit vineri seara, sâmbătă și duminică am învățat și am reușit relativ repede, la a șaptea ieșire m-am dus, a fost senzațional după ce am ajuns pe apă. Am avut niște stări interioare pe care nu le pot descrie în cuvinte, o fericire și… senzația-i unică, n-o poți descrie, trebuie s-o simți, s-o vezi. În a doua zi am reușit să dau două jump-uri pe kicker, e wow.
Ai mai făcut asta?
Niciodată. Am venit din București special pentru a încerca pentru prima dată wakeboardul.
Ai mai încercat sporturi similare?
Nimic. Schiez, dar n-are nicio treabă, e total diferit. Mă ajută că am făcut sport și sunt puțin dinamic, am musculatură și echilibru dar fiecare mișcare e diferită.
Presupun că vrei să mai încerci.
De-abia aștept. Trebuie să mă întorc la București să mai rezolv câteva lucruri și sper să revin în două săptămâni, să mai stau 3-4 zile, să mă bucur, să mai învăț ceva nou și, ușor, ușor, să cresc. Să mai aduc și pe alții cu mine.
Cum poți să-i inspiri?
Dacă ne văd pe noi prind și ei curaj, vor să încerce. Dacă ăla poate… E greu să-ți depășești confortul. Și după ce-ți depășești limitele, ușor, ușor… eu așa funcționez. Apoi vreau și asta, vreau și asta. Pe mine, dependența de adrenalină mă ține în tonul ăsta bun pe care-l am.
