Continuăm serialul despre istoria fotbalului sibian povestit de N.I. Dobra în ziarul Tribuna între 2002 și 2003.
Sportulsibian.ro va prezenta în fiecare săptămână câte un episod din care vor reieși povești despre echipele reprezentative ale secolului trecut, Șoimii Sibiu, Arsenal Sibiu, CSM Sibiu, Gaz Metan Mediaș, Carpați Mârșa și FC Inter Sibiu.
Episodul 11 (scris de N. I. Dobra)
În vara anului 1973, FRF a decis să modifice sistemul competițional: o serie de Divizia A cu 18 echipe, 3 serii de Divizia B a câte 18 echipe, 12 serii de Divizia C a câte 16 echipe. CSM Sibiu urma să evolueze în seria a II-a, scăpând de coșmarul formațiilor din Ardeal – Baia Mare, Oradea, Arad, Timișoara, Cugir, Deva, Hunedoara – și schimbându-și traseul spre Brașov, Tr. Severin, Craiova, Slatina, Moreni, Giurgiu, Oltenița, Târgoviște. Toți socoteam că seria este mai accesibilă și avem șanse mai mari de promovare.
Pentru ediția 1973/74, la conducerea tehnică, în pregătiri, au fost numiți Liviu Coman și Horst Räscher, care-i aveau la dispoziție pe Liebhardt, Gavrilă – Vârlan, Mihai, David, Rubint, Flichiș, Hințea, Judele – Răduță, C. Marcu, Gabel, A. Munteanu – Serfözö, Schwartz, Florea, Crețu, Țurlea, Tarcea, Crețu, Câmpeanu.
În Divizia C, județul nostru avea nu mai puțin de 5 echipe, toate în seria a XII-a, Vitrometan Mediaș, Metalul Copșa Mică, Textila Cisnădie, Carpați Mârșa și IPA Sibiu.
Când a început campionatul, cuplul de antrenori era format din Viorel Mureșan și Horst Räscher, dar nici el n-avea să reziste prea multă vreme, deși echipa CSM n-a mers deloc rău, după nouă etape fiind pe locul 3.
Schimbarea numelui din CSMS în FC Șoimii s-a făcut brusc, în 5 octombrie 1973, primul președinte fiind ales Ionel Petculescu, împotriva voinței lui (nici n-a fost la ședința care s-a ținut la fostul club Independența, de pe str. Cetății). Așa se face că, în clasament, după etapa a 8-a, echipa se numește CSMS, iar după a 9-a a apare c FC Șoimii. Clubul de fotbal avea să funcționeze efectiv cu 1 noiembrie, având un consiliu de conducere format din 29 de membri, dintre care s-a ales biroul. Alcătuit din 9 tovarăși: Francisc Gergely, președinte de onoare (era șeful Securității), Ioan Petculescu, președinte salariat (era un fel de metodist la CSM), ing. Lucian Bogdan, prim-vicepreședinte nesalariat, ing. Aurel Gorun, vicepreședinte nesalariat, ing. Nicolae Nan, ing. Mircea Rodeanu, ing. Ioan Botezan, ec. Nicolae Roman și antrenorul echipei, Viorel Mureșan. Tot atunci s-a desemnat consiliul de conducere al „Amicilor” echipei avându-l președinte pe Simion Scutea, redactor șef al ziarului Tribuna Sibiului și vicepreședinte pe actorul Avram Besoiu. (președinte al CJEFS era prof. Ioan Munteanu, șeful secției Propagandă a Comitetului Județean al PCR, iar prim-vicepreședinte era prof. Traian Todoran).
Zis și făcut. Sub noua denumire echipa zburdă: 0-0 la Dunărea Giurgiu, 0-0 la Tractorul Brașov, 3-0 cu Carpați Brașov, 3-0 cu Flacăra Moreni (la „masa verde”, oaspeții uitând acasă legitimația juniorului obligatoriu!). A urmat dușul rece de la Motru (0-3) dar „Șoimii” au terminat „en fanfare”: 3-0 cu Electrocutare Craiova, 3-0 cu Chimia Rm. Vâlcea. În pauza competițională, m-am aplecat și asupra „schimbului de mâine” al fotbalului sibian. Nicolae Popa, antrenor la juniorii Șoimilor, îi considera de perspectivă pe: Widmann, fundaș, Adamache, mijlocaș, Bratu și Stângu, atacanți. La Școala Sportivă, antrenorul Sorin Mărculescu îi evidenția pe portarii Szebin și Ciolacu, mijlocașul Stelian Popa, atacanții Teleșpan, Drâmbărean și Curechean. Iar Pompiliu Niculescu, de la Școala Sportivă Șoimii, se lăuda cu portarul Günter Schuster, fundașul central Botoroagă, mijlocașul Ritivoi, atacanții Viorel Jurcă și Nicolae Vasiu. Într-adevăr, unii din ei au confirmat așteptările.
Tot în iarnă a fost adus ca antrenor fostul atacant al Rapidului, Ion Ionescu, având în geantă o diplomă obișnuită, la o școală de antrenori din Germania. Era student în anul al doilea al Facultății de Drept din București, cursuri fără frecvență. Declara că venise la Sibiu fiindcă avea o echipă tânără, capabilă să promoveze. Secundul lui era… veșnicul Horst Räscher. Lotul era alcătui din: Liebhardt, Gavrilă, Gunesch – Vârlan, David, Flichiș, Rubin, Szakacs, Mihăilă, Schell, Judele, Widmann – Gabel, Munteanu, Răduță, Chiru, Florea – Serfözö, Schwartz, Floarea, Țurlea, C. Marcu, Teleșpan, Câmpeanu, Muscă, Curechean, Zotincă și Hampu.
În retur, Șoimii și Chimia Rm. Vâlcea au mers cap la cap, după etapa a 25-a, sibienii trecând pe primul loc în clasament, profitând de înfrângerea oltenilor la Moreni.
La 7 mai 1974, în plin campionat s-a desfășurat Conferința clubului, prilej cu care Horst Räscher a fost ales președinte salariat. Numai că echipa n-a rezistat în frunte decât o săptămână, reluându‐și locul 2, la 1-2 puncte de lider. Ruptura s-a produs în penultima etapă, sibienii pierzând derby-ul de la Vâlcea cu 2-0 (2-0) și rămânând la 4 puncte în urmă, astfel că ultima etapă n-a mai contat. La meciul FC Șoimii – ȘN Oltenița, contând pentru ultima etapă – deși au câștigat cu 3-1, fotbaliștii sibieni au fost fluierați la scenă deschisă de mulți dintre cei care-i însoțiseră în deplasări de-a lungul întregului campionat. Suporterii sunt excesivi și la bucurie, și la supărare…
Ediția 1974/75 avea să coincidă cu o puternică infuzie de jucători cu cărți de vizită: V. Mihăilă, Crețu, Enescu, C. Zotincă veniseră încă din campionatul precedent, dar lor li s-au alăturat Ioan Negru, portar, Fanea Lazăr, Beleaua, Marian Bondrea, Vasile Oprea, și un junior foarte talentat, Popescu (Regulamentul obliga echipele să înceapă meciurile cu un juniori în formație).
Plecând Ion Ionescu, la cârma echipei a fost adus un nume și mai mare: profesorul Gheorghe Ola, fost antrenor pe la toate loturile naționale și la câteva divizionare A. Om liniștit, ponderat, un adevărat domn. Dar ce putea el să facă dacă ”vedetele” nu puneau osul la treabă. Totuși, cu răbdare și pricepere, a reușit să ducă echipa pe locul 2 la sfârșitul turului, la egalitate de puncte cu FC Bihor.
Returul a început cu o victorie la scor – 4 – 0 cu Minerul Baia Sprie, dar cu o mare pierdere pentru echipă, Costică Răduță suferind o dublă factură, el fiind motorul Șoimilor. Echipa sibiană s-a ținut în plasa lui FC Bihor până la partida de la Oradea, câștigată de gazde cu 1-0. Ai noștri au jucat bine, curajos și un rezultat de egalitate ar fi fost echitabil (în min. 60, Oprea a șutat violent în bara porții lui Albu, iar în min. 67, Mihăilă a pornit cu mingea la picior, într-un slalom nebunesc, depășind toți adversarii pe distanța a 60 de metri, dar n-a mai avut forța să învingă pe portarul advers).
Finele campionatului i-a găsit pe ”șoimii” pe locul 2, la 7 puncte de lider.
De-a lungul competiției au fost folosiți nu mai puțin de 32 de jucători, adevărat record Liebhardt – 31 de jucători, Negru – 6, Vârlan – 11, David – 24, Mihăilă – 31, Țurlea – 29, Oprea – 27, Răduță – 16, Zotincă – 22, Fanea – 27, Firițeanu – 27, Beleaua – 22, Popescu – 24, Schwartz – 31, Muscă – 9, Rubin – 13, Șoaită – 12, Enescu – 11, Crețu – 17, Georgescu – 6, Bondrea – 7, Boldici – 3, Șt. Popa – 4, Drasser – 7, R. Popa – 3, Câmpeanu – 3, Serfözö – 2, Botezatu – 2, Jurcă – 1, Aron – 1, Zeicu – 1, Văcaru – 1 (va urma) (n.i.d.)
