Continuăm serialul despre istoria fotbalului sibian povestit de N.I. Dobra în ziarul Tribuna Sporturilor între 2002 și 2003.
Sportulsibian.ro va prezenta în fiecare săptămână câte un episod din care vor reieși povești despre echipele reprezentative ale secolului trecut, Șoimii Sibiu, Arsenal Sibiu, CSM Sibiu, Gaz Metan Mediaș, Carpați Mârșa și FC Inter Sibiu.
Episodul 14 (scris de N. I. Dobra)
Mergând în toate deplasările cu echipa FC Şoimii, am reuşit să-l cunosc bine pe antrenorul şi omul Constantin Teaşcă. Era imprevizibil, contradictoriu de multe ori, simpatico şi pus pe şotii, uneori, scârbos şi insuportabil, alteori. Sunt de pomină unele ieşiri necontrolate de-ale lui. Odată, supărat că preşedintele clubului, Puiu Stoian, dăduse voie juniorilor să facă antrenament pe terenul de joc din Sub Arini, a luat un topor şi-a vrut să taie barele porţilor! Altă dată, în timpul pregătirii de iarnă, pentru că scrisesem ceva ce nu i-a convenit, a dat buzna în redacţie, în trening, încălţat cu ghete de fotbal, cu ciupilica lui celebră trasă până la rădăcina nasului, cerându-i redactorului şef de atunci, Victor Domşa, să mă dea afară. (Asta nu l-a împiedicat ca, ulterior, să-mi ofere cartea lui „Ce rău v-am făcut?”, scriind pe pagina de gardă: „D-lui Dobra, rânduri în plus de preţuire pentru o patimă comună: fotbalul! C. Teaşcă”).
Apropo de carte, când a apărut, i-a trimis-o lui Ceauşescu cu dedicaţie şi acesta i-a mulţumit pe o carte de vizită personală. Nea Titi era în al nouălea cer. A dat fuga la Comitetul Judeţean de partid s-o arate mahărilor.
La Câmpia Turzii, în etapa a zecea, Şoimii au reuşit un muncit 0-0, la capătul unui meci de groază, în care spectatorii ne-au huiduit, ne-au înjurat, ne-au scuipat, ne-au lovit la ieşire. Agasat, nea Titi s-a apropiat de unul mai arţăgos, care dădea să rupă gardul şi l-a scuipta prin gardul de sârmă. A fost luat de miliţieni şi amendat cu 5000 de lei, sumă importantă în 1975. Am întârziat şi plecarea din cauza asta. Când s-a urcat în autobuz, flutura triumfător procesul verbal cu amenda spunând: „Vedeţi cât valorează un scuipat de-al lui Teaşcă?!”.
După câte un rezultat bun în deplasare, se ţinea numai de şotii în autobuz, arătându-ne cum se joacă geamparalele pe coate şi genunchi la el, la Giurgiu…
Plecarea lui, la finele campionatului 1975/76, avea să fie o uşurare pentru toată lumea, dar tocmai acest fapt a dus la degringoladă.
Ca de obicei, pe locul vacant a rămas Liviu Coman, care a început pregătirile pentru noua ediţie. Au fost aduşi câţiva jucători pentru verificare: Tentu (Minerul Moldova Nouă), Rusu (Chimia Victoria), Tudose şi Vlad (Dinamo Bucureşti – tineret), Drăgan (CIL Sighet), Coman (CSU Braşov), Neagu (FC Baia Mare), Ene (Unirea Tricolor Bucureşti), Oprea II (Precizia Săcele), Moraru (Gaz Metan Mediaş).
Preşedinte, între timp, fusese numit Viorel Mureşan, iar ca antrenor a fost adus Iuliu Uţiu, fost portar la Dinamo Bucureşti, FC Constanţa şi Racing White Bruxelles, ajuns profesor.
A fost un campionat de pomină pentru sibieni. Aceştia au început prost de tot: 1-1 acasă, cu FCM Giurgiu, 0-1 la Dinamo Slatina, 1-1 acasă, cu CS Târgovişte, 1-2 acasă cu Chimica Târnăveni, 0-2 la Stagu Roşu Braşov… Echipa sibiană nu mai pierduse pe teren propriu din 22 noiembrie 1970, adică de şase ani fără două luni! Bineînţeles că toţi au intrat în panică, de la vlădică până la opincă. La redacţie au început să sosească scrisori ale chibiţilor. „Eu cred că este necesar să se îndepărteze jucătorii care otrăvesc atmosfera fotbalistică a oraşului”, scria E. Hudiţan, de la IRES. „Răspunderea decăderii echipei consider că este în primul rând a conducerii din trecut şi actuale a Şoimilor” (prof. Pensionar N. Ciapă). „Consider că mulţi dintre cei care se ocupă cu sportul în judeţul nostru, nu iubesc nici fotbalul, nici sportul, în general” (L. Dumitru, tehnician ICMJ).
Marţi, 9 noiembrie 1976, după înfrângerea de la Făgăraş (etapa a 11-a), când echipa se afla pe locul 17 în clasament, am asistat la antrenament, după care am stat de vorbă cu protagoniştii: „Echipa etse demoralizată şi dezorientată”, zicea Viorel Mureşan, preşedintele. „Nu-i normal ca unii să tragă şi alţii să mimeze” (Vasile Mihăilă, căpitanul echipei). „Nu-i o atmosferă propice muncii serioase. De la o zi la alta se modifică ideile, părerile, planurile” (Vasile Oprea). „Nu ştiu după ce criterii se alcătuieşte echipa şi cum se fac înlocuirile. Sunt de părere că este necesară o şedinţă de analiză serioasă, la care să participăm şi noi” (Constantin Răduţă). „Toţi se leagă de mine, ca şi când eu sunt vinovat de insuccesele echipei. Cine este în conducerea clubului? Antrenorul Uţiu mai vine?” (Ioan Muntean zis Paloma). „În vară, am cerut să mi se dea drumul să plec acasă. Mi s-a promis marea cu sarea ca să rămân, apoi nimeni nu m-a băgat în seamă” (Dumitru Georgescu). „S-a greşit încă din vară când s-au forţat lucurile, susţinând prea multe meciuri într-o perioadă prea scurtă. Cu jucătorii trebuie lucrat diferenţiat, în funcţie de vârstă şi temperamentul lor” (Gheorghe Jula, preşedintele de onoare al clubului). „Antrenamentele nu sunt corespunzătoare, jucătorii trebuie forţaţi să lucreze, să dea totul, să aibă fiecare un riguros program săptămânal de pregătire individuală, care să fie urmărit. Din acest punct de vedere Teaşcă era de admirat” (Victor David, metodist la CJEFS).
Lucrurile nu s-au schimbat. La Rm. Vâlcea am fost surclasaţi cu 4-0, iar la sfârşitul partidei, antrenorul Uţiu a fost înghiontit bine de câţiva olteni!
Returul i-a găsit pe „şoimi” pe ultimul loc, cu doar 5 victorii şi două egaluri din 17 etape, golaveraj 16-22, situaţie cu care sibienii nu erau deprinşi. Practic, era aceeaşi echipă cu care Titi Teaşcă terminase pe locul 2. Fuseseră folosiţi 21 de jucători: Negru, Liebhardt – Vârlan, Mihăilă, Fanea, Oprea, Marcu, Rotaru, Schwartz, Moraru, Ţurlea, Frăţilă, Şoaită, Munteanu, Georgescu, Răduţă, Vlad, Neagu, Rusu, Drăguceanu (32 de minute) şi Ocneru (3 minute!).
În pauza competiţională a plecat Uţiu şi a fost adus Pantelimon Bratu – fie-i ţărâna uşoară! – originar din Tilişca. Începuse fotbalul la Sibiu, jucând apoi la Progresul Bucureşti şi CSM Reşiţa, unde s-a stabilit. Era un om calm, molcom la vorbă, modest şi echilibrat. Nu l-am văzut o dată nervos, ieşindu-şi din fire. Aşadar, pregătirile de iarnă s-au făcut sub conducerea cuplului Pantelimon Bratu – Florin Mihăescu (promovat de la juniori).
Numai că existau mari probleme cu lotul: Munteanu, Morar şi Georgescu nu s-au prezentat la antrenamentul inaugural, Neagu, Vlad şi Marcu erau în armată…
Se impunea o analiză şi aceasta n-a întârziat. (va urma)
Rândul de jos: Frățilă, Schwartz, Șoaită, Gligor, Jurca, Negru, Rotaru, Gabel, Mihăilă.
