Țării cât mai multe meciuri Sibiu-Voluntari! Sau Voluntari-Sibiu, oricum mai puțin contează unde se află parchetul.
Recunosc, astăzi mă temeam de multe lucruri: de oboseala galben-albaștrilor, de fluierele lui Grigoraș și Olaru sau de anumite reminiscențe din era Asesoft, dar cu buletin de Voluntari. Spre fericirea mea, nu a fost să fie, iar iureșul din Sala Transilvania ne-a trimis bucuroși acasă. Dacă e să stăm strâmb și să judecăm drept, jocul în sine a fost un haos de toată frumusețea, mai ales după pauza mare, un adevărat chin pentru conaisseuri. În schimb, pentru cei care gândesc cu sufletul, a fost un răsfăț, mai ales pentru localnici.
Și cum începe orice thriller: nimic nu anunța ceea ce avea să se întâmple. La primele atacuri, Loving și Threatt nu reușesc să țină posesiile, iar băieții din Voluntari pun opt puncte în coș cât ai zice „time out”, gest făcut imediat de Tomas Rinkevicius. Antrenorul dictează reglajele, iar Uță, Loving și Threatt execută: 2-8, 4-8, 6-8, 8-8, 11-8, parcă exersând revenirea de gală din final. Primul sfert este de tatonare, oaspeții având doar un punct în față, scor 16-17.
Urmează sfertul doi și rugăm toți fanii sibieni să își mențină calmul! Nici nu apuci bine să schimbi două vorbe cu vecinul de scaun, că Mitchell îți strică dispoziția cu aruncări ce merg ață în coș. „Luptăm și ne calificăm!” strigă galeria, dar favoriții lor fac exact dandoaselea. Multe aruncări de afară (ratate), mai ceva ca la un concurs în curtea școlii, iar Tomas Rinkevicius caută să găsească soluția de avarie, schimbând de multe ori în acest sfert. Rareș Uță e uitat sub inel de colegii săi aruncători, chiar dacă e unul dintre marcatorii importanți ai echipei, iar oaspeții dau agresivitatea la maximum.”Bine că s-a terminat” ar fi concluzia, deloc plastică, a unui sfert care ne-a dus cu gândul la meciul de sâmbătă, ca la unul de totul sau nimic.
Revenirea pe care nu a așteptat-o nimeni
Când pornești sfertul trei de la 27-48, nu te gândești la prea multe. În 8 oameni obosiți, cu Gavriloaia lăsat din nou să se odihnească, cu un sfert doi care a amintit de eșecurile trecute, plus Pratt dispărut în misiune, nu faci pe nebunul satului și nu îți imaginezi o victorie.
Culmea, ilfovenii au început ok sfertul trei, ținând scorul la proporții liniștitoare, doar că pe final vulturii au mușcat de câte ori au putut, deși au faultat doar de trei ori în tot sfertul. Dragoste și Ivanov dau foc tribunelor cu două coșuri consecutive, iar runda a treia ia sfârșit cu o diferență bine intrată la apă: 52-61.
După ce ne-am mai venit în fire și nu am mai regretat biletele plătite la preț de play-off, a început și lupta cea mare. Nu cum ne-am fi așteptat, ci cu un tehnic luat de Mirel Dragoste după o minge ridicată în aer, în semn de dezaprobare pentru o decizie a arbitrilor. Oameni cu bun simț, cei de pe banca Voluntariului obțin și ei un „tehnic”, iar ambele echipe contribuie din plin la nebunia din final: greșeli multe, turnovers, condimentate cu aruncări precise de trei puncte. Threatt e peste tot, de parcă murmurele suporterilor, mai ales după primul meci, au ajuns și la urechile sale. Două coșuri de trei, plus o pasă la Barro, printre Feazel și Justice, după care omul mare al Sibiului e premiat cu un „and one”. CSU presează, dar coafura Volunariului rezistă, cu o triță a lui Allen din fața lui Barro, iar scorul este 66-74.
Tomas Rinkevicius își cheamă oamenii pe bancă pentru o discuție, cu mai puțin cu două minute înaintea finalului, în timp ce suporterii din tribune sunt împărțiti: unii țin pumnii echipei, iar alții pleacă spre case, cu gândurile în altă parte.
Kuti forțează de la distanță, Threatt asemenea, numai căpitanul Dragoste e mai norocos de la punct fix. Oaspeții răspund cu trei atacuri ratate lamentabil, iar coșul lui Kuti duce scorul la 73-78 și timp de odihnă cerut de Bagatskis.
Nu știm ce le-o fi spus letonul la time out, dar garantat nu i-a spus lui Allen să o ia la fugă cu mingea și să îi arunce mingea la alley oop lui Feazel, care ratează și comite antisportiv la Threatt, pe aterizare.
Jay le bagă în coș, pe o liniște totală făcută de suporteri și același argint viu mai pune trei libere în plasă, după ce Olah îl faultează pe o aruncare de afară. E 78-78 și până la final echipele mai trag doar gloanțe oarbe, astfel că mai au de boxat cel puțin cinci minute.
Și parcă era și păcat de revenirea asta…Feazel e trimis spre dușuri rapid, după a cincea greșeală, iar totul se împarte frătește: Justice marchează două puncte, Threatt ratează, același Justice dă pe lângă, dar o face mai bine Mirel Dragoste, astfel că avem 88-88 pe tabelă.
Cu 5 secunde înainte de final Allen e faultat de Loving, deși în afară de minge nu pare că americanul Sibiului ar mai fi atins și altceva. Allen transformă jumătate din ce a primit, iar Rinkevicius ia time out și are o direcție clară: Jay Threatt. Discuție scurtă între cei doi, avizul pare că se dă, iar noi tremurăm pentru încă un final pe care l-am mai văzut. Repune Kuti, Threatt pătrunde, trece de Olah și aruncă cu boltă pe lângă coș, căzând lângă panourile publicitare. Doar că se aude fluierul și bine că nu e cel de final! Grigoraș fluieră fault la Mitchell, iar reluările ulterioare ne-ar face să credem că arbitrul o fi avut alt unghi, căci faultul nu prea se vede, cum nu s-a văzut nici acel coș valabil dat Voluntariului de Grigoraș în meciul unu.
Threatt își face treaba-de altfel, a terminat cu 12/12 la libere- ,iar oaspeții mai speră preț de o secundă. Aruncarea lui Allen mușcă buza inelului și meciul e gata. Spuneți-i remontada, spuneți-i cum vreți, dar sâmbătă se poate bea șampania calificării în semifinale. Sau se va căuta cazare pentru Voluntari.
Va urma.
