În conștiința publică sunt bine înrădăcinate anumite personaje drept simbol atunci când vine vorba de diverse domenii. Dacă vorbim de muzică, oamenii se vor orienta ca reper către Michael Jackson; în cazul actorilor de comedie, lumea se va gândi la Charlie Chaplin, iar în cazul jucătorilor de fotbal, pe buzele majorității vor sta Cristiano Ronaldo sau Lionel Messi. Are și arbitrajul un astfel de personaj-simbol, cu care această industrie se identifică de mai bine de 30 de ani: un personaj carismatic, dar care, totodată, a ieșit în evidență prin autoritatea sa de fier, imposibil de combătut chiar și de căpitanii cu cea mai mare personalitate ai vremii, precum Paolo Maldini sau Roy Keane. În rândurile care urmează vom face o călătorie în cariera tumultoasă a lui Pierluigi Collina, considerat, în folclorul fotbalistic, „cel mai bun arbitru din istorie”.
Până la cariera de arbitru, în copilărie, Collina a încercat varianta mai populară a sportului rege și s-a înscris la o grupă de juniori din Bologna, echipa din orașul său natal, unde evolua ca fundaș central. În 1977, la vârsta de 17 ani, acesta a fost îndrumat de către o cunoștință apropiată să urmeze un curs de arbitraj, iar de acolo avea să înceapă o frumoasă poveste de dragoste. Încă de la început, calitățile sale ieșite din comun au fost remarcate de cei de la curs, iar evoluția lui Collina a fost mai rapidă decât a altor arbitri obișnuiți. Până în 1980, acesta arbitra deja cele mai importante meciuri regionale, în același timp în care își efectua și stagiul militar obligatoriu.
Anii ’80 i-au găsit cariera de arbitru în paralel cu cea de student la Universitatea din Bologna, unde a absolvit cu o licență în economie, în 1984. Patru ani mai târziu, acesta își face debutul în fotbalul profesionist, oficiind meciuri din Serie C. Odată cu debutul în Serie A, la începutul anilor ’90, Collina se lovește de o problemă de sănătate care avea însă să-i consolideze notorietatea: alopecia, afecțiune care l-a făcut să își piardă întreg părul facial și capilar, dobândind porecla „Kojak”, după celebrul personaj din serialul american al anilor ’70.
Din acel moment, cariera lui a urmat un trend ascendent spectaculos. În 1995 primește ecusonul FIFA, iar la nici un an distanță arbitrează finala Jocurilor Olimpice din Statele Unite ale Americii, dintre Argentina și Nigeria. Trei ani mai târziu, oficiază celebra finală a Champions League din 1999, dintre Manchester United și Bayern München, unde are un moment rămas celebru până astăzi. Povestea meciului e bine cunoscută: Manchester United era condusă în minutul 90 cu scorul de 1–0, dar a reușit o revenire absolut impresionantă, marcând două goluri în minutele de prelungire și câștigând, mai mult decât in extremis, acea finală. Mânat de entuziasmul desfășurării meciului, după fluierul de final, Collina a reacționat instinctiv, ridicând brațele și bucurându-se alături de fanii lui Manchester United, în uralele acestora. Acest moment a rămas în istorie drept un gest de bucurie pură față de spectacolul fotbalistic, nu ca un act de favoritism față de „diavolii roșii”.
Tot în acea perioadă, dar cu câțiva ani mai devreme, în vara lui 1996, Collina a arbitrat și în România, într-un tur preliminar al Champions League, partida Steaua București – Club Brugge, scor 3–0, meci în care Adrian Ilie a marcat o dublă, dar a și primit cartonaș roșu de la arbitrul italian. Apogeul carierei lui Collina a fost atins în 2002, când a arbitrat finala Cupei Mondiale dintre Brazilia și Germania, fiind numit, la finalul acelui an, „cel mai bun arbitru din lume” pentru a șasea oară consecutiv.
În februarie 2005, Collina a atins vârsta de pensionare pentru un arbitru în Italia, însă federația a făcut o excepție și a prelungit termenul cu încă un an. În august însă, un scandal l-a determinat să își anunțe retragerea. Semnase un contract de sponsorizare cu Opel, companie care era și sponsorul celor de la AC Milan, fiind acuzat de conflict de interese și fiindu-i interzis să mai arbitreze meciuri de top în Italia. În urma acestei decizii, a renunțat și s-a retras definitiv.
După retragere, a continuat să oficieze meciuri amicale între legende, iar în 2010 a devenit șeful comisiei de arbitri din Ucraina. În anii care au urmat, a fost extrem de implicat în dezvoltarea arbitrajului la nivel european și mondial, fiind una dintre vocile importante în introducerea arbitrajului video la Cupa Mondială din 2018. În prezent, este președintele Comitetului de Arbitri al FIFA, iar cea mai nouă propunere a sa este ca, după un penalty ratat, jocul să fie reluat cu repunere de la poartă, iar acțiunea să nu se mai continue după respingerea mingii din bară sau de către portar.
Un adevărat monument al istoriei fotbalului și arbitrajului mondial, Collina continuă să se implice în dezvoltarea a ceea ce a iubit cel mai mult și a practicat o viață întreagă. Un personaj care va rămâne întotdeauna în conștiința oamenilor, atât pentru firea sa deschisă și plăcută, cât și pentru autoritatea fără cusur pe care o impunea pe teren.
Tu care crezi că a fost cel mai bun arbitru din istorie?
