Cronica meciului Voința Sibiu – ACS Agnita
A mai trecut încă o săptămână de antrenamente și chibițat, iar sâmbăta bătea gongul pentru runda a doua a județenei sibiene. Totul stătea sub eticheta noutății: echipa noastră cea nouă, pe care voiam să o vedem încă o dată la treabă, Stadionul Obor, noul nostru cartier general, plus Agnita cea nouă, schimbată și ea în proporții serioase.
Cu destui oameni în tribune, care sperăm că au venit pentru fotbal, nu pentru ultimul bronz al sezonului, băieții noștri își luau pozițiile în teren. Gazon bun, teren lat, condiții numai bune ca băieții să își facă de cap cu un joc de pase eficient.
Deși jocul de la Șura Mică a mers brici, domn’ profesor Vâtcă a ales să îi țină la umbră pe Niță, Iaru sau Vecerdea și să îi pună la muncă pe Kalimeris, Hulpușiu, Oprișor și Șulea.
Iar ultimul putea să ne bage direct în ritm de bucurie, în minutul 5. Un-doi rapid Kalimeris-Giura pentru Oprișor, care îl țintește pe Șulea aflat în careu. Totul merge cum trebuie până la intervenția portarului, care scoate de la scurt, dar era un început agreat de toată suflarea gazdă.
De aici meciul a devenit unul plăcut, străbătut de o situație oarecum paradoxală: noi îi controlam pe ei în atac, dar și ei ne controlau pe noi în apărare.
Ce-i drept singura teamă nu era decât aceea a ghinionului. Să nu fie fix aceasta ziua când mingea nu vrea să ajungă acolo unde trebuie. Iar prima repriză a mers pe acest scenariu. Hulpușiu reia frumos din voleu o minge venită din stânga undeva la 16-17 metri, dar șutul merge pe lângă. Dugulan protejează mingea în careu, o scoate la Timiș, ca la handbal, dar șutul bun al lui Nelu primește un refuz din partea portarului. Același Dugulan deviază spre Șulea mingea înălțată de Pavel, dar golul e cel mult unul turcesc.
C-o fi fost ghinionul, c-o fi fost Agnita sau un pic de relaxare, cert e că ne uitam cruciș unii la alții la pauză. Nu puteam pune degetul pe rană, pentru că nu exista una, dar pur și simplu lipsea rețeta golului. Slavă Domnului că Agnita nu își pusese în gând să atace, căci meciul ar fi fost unul mai complicat. Așa, cel mult l-au deranjat pe unul dintre vecinii stadionului, pe care sperăm că nu l-a speriat prea tare o minge ajunsă în curtea sa dintr-o degajare a oaspeților.
Partea a doua a început pe repede înainte. Cei de la Agnita au dat-o și pe atac în minutul 46, dar Samoilă a fost capăt de linie pentru pasa filtrantă a unui adversar. Se răspunde promt din tabăra verzilor, dar Vecerdea dă la scurt, fix acolo unde era portarul.
Ce a plăcut în prima etapă s-a repetat și în a doua. Avem trasee, iar mingea circulă eficient. Iar în minutul 49 s-a spart ghinionul. Timiș îi transmite mingea lui Șulea, iar acesta, dacă tot nu i-a ieșit cu golul, își încearcă șansa la un asist. Loren Niță recepționează și pălește mingea cu toată setea omului intrat după pauză. Gol frumos, la care co-autor l-aș numi și pe portarul Agnitei.
Noroc că am marcat repede și că oaspeții nu s-au obișnuit cu binele.
Pe fond de inerție Giura mai preia o încercare de degajare a portarului, dar îi lipsește puțin să pună mingea sub bară. După alte nouă minute avem parte de un nou exercițiu de pasare eficient. După un doi în dreapta, mingea ajunge la Timiș, care centrează de pe tușa laterală, iar în careu Goia face uz de inteligență. În loc să șuteze, și nu i-am fi acuzat instinctul de atacant, Mario îi pune în față golul doi lui Loren Niță. Nici gând de refuz și simțeam cu toții ca punctele sunt ale noastre.
Dacă ar fi să pun lupa, aș scoate în evidență faptul că mai toate cornerele n-au trecut de bariera primului om de la scurt. Singura excepție de la regulă a fost, cu bucurie pentru toți, golul 3. Corner bătut de Doda, dar de data asta la primit vine Timiș. Retur scurt către același Doda, iar mingea ajunge tot la un jucător în careu. Partea bună e că jucătorul e chiar Mario Goia. Avem timp doar să strigăm Gol! și să ne bucurăm de un final liniștit.
Unde intră 3 mai e loc și de la 4lea, iar faza golului bucură mai mult decât execuția finală. Giura preia o minge de la fundași o trimite către înainte, unde stăpânul mijlocului e Nelu Timiș. Un mic control din partea lui Iaru, iar Cristobal Oprișor e singur în dreapta, cu tot colțul lung în vizor. „Până în poartă” se aude de pe bancă, iar Cristo e băiat ascultător.
La final batem palma mulțumiți, mai ales pentru că am marcat repede. Avem 6 puncte, iar peste o săptămână întâlnim „geamăna” noastră, Voința Dumbrăveni.
Jocul pare în crescendo, chiar dacă prima repriză nu am marcat, iar echipa transmite seriozitate. Ce e și mai frumos este că suporterii se îndrăgostesc, pe meci ce trece, de noii lor favoriți.
Grijă, băieți, orice dragoste poate căpăta năbădăi, așa că obișnuiți-ne cu victorii!
Va urma 
