Cronica meciului Voința Dumbrăveni – Voința Sibiu
Timpul trece rapid între meciuri și deja campionatul pedalează în ritm de cursă. La rând pentru noi venea Voința Dumbrăveni, o față nouă în tabloul ligii a 4a. Lucru de bun augur pentru suporteri, care s-or fi săturat să vadă aceleași nume la start.
Cu destule finisaje venite de la ACS Mediaș și cu 14 goluri înscrise în primele două confruntări, eram datori să ne calculăm fiecare mișcare față de oponent. „Geamăna” noastră biciuise în primele două etape Alma și Leii din Șura Mică, semn că buletinul de nou promovată era destul de fals. Deși s-a jucat la Mediaș, gazdele noastre cred că au fost mai acasă decât la Dumbrăveni, având în vedere că mulți jucători erau de-ai locului. Singura tribună a stadionului era ocupată de public, iar duelul putea începe.
După o săptămână de exerciții și scenarii de joc, Cosmin Vâtcă a ales prima partitură, care nu era lipsită de noutăți: Comăniciu, Rekik și Goia erau new entries în primii 11, ceea ce arată că șansa de a demonstra e colegă cu fiecare jucător din lotul nostru.
Cât ne-am familiarizat cu locurile din tribune, jucătorii au și dat drumul la acțiune, iar primele minute au însemnat un duel al paselor lungi. Fiecare echipă catapulta mingea pe rând în terenul advers, asemănător schimburilor de încălzire din tenis. De pe banca noastră veneau comenzi precise, iar răbdarea și calmul erau cuvintele de ordine. Vâtcă e trecut prin fotbal și știe că munca bună se coace încet. Ai noștri presează, fără să confirme, dar încep să le închidă unghiurile de fugă fundașilor adverși.
Chiar și așa, băieții din Dumbrăveni îi anunță pe apărătorii noștrii că e de muncă. După un șut prins lejer de Comăniciu, în minutul 10 am tresărit pentru alb-verzi. Mingea ajunge în dreapta careului nostru, la piciorul unui adversar. Acesta intră scurt în centru și o șutează către colțul lung. Greu de interceptat de către fundașii centrali, dar Bogdan Comăniciu își anunță ziua de grație.
Și ca să fie treaba treabă, ai noștri țin să pedepsească încercarea gazdelor peste două minute. Mingea ajunge la Vecerdea, care își face loc până către marginea careului. Pasa pleacă scurt către Iaru, iar Rubén aleargă spre o poziție viitoare. Returul nu vine, dar totul se leagă norocos: Iaru trage, mingea capătă altitudine, iar Vecerdea o ajută să ajungă la Goia, cu o lovitură de cap. Mario o protejează bărbătește de fundașul la marcaj și Voința noastră are 1-0.
Deși cursiv și plin de râvnă, meciul nu a produs prea multe lucruri de povestit. Poate doar faza din minutul 19, când mingea pleacă din out-ul bătut de Ramzi Rekik și după ce e jucată de Goia și Șulea, îl lasă pe Iaru față în față cu golul. Poziție bună, dar portarul Dumbrăveniului a acoperit bine poarta.
Deși fără ocazii importante, meciul avea energie și orgoliu. Noi încercam să apăsăm pedala, doar că fără turație și tupeu. Gazdele încercau pe contraatac, cu mișcări rapide, dar fără orizont. Ce-i drept, uneori spiritele s-au mai încins și poate și de asta arbitrul a fost generos o pauză de hidratare, deși soarele nu era chiar unul de plajă.
După ce ne-am destins în pauză, eram curioși să vedem ce ne propune repriza a doua. Aveam de tras pentru victorie, iar Cosmin Vâtcă a făcut semn de schimbare: Doda și Hulpușiu preluau sarcinile de la Rekik și Giura.
Având în vedere că în primele două etape am început bine repriză a doua, nu ne-am mirat prea tare când Goia ne-a mai ridicat o dată în picioare în minutul 50. Pavel interceptează o contră venită către careul nostru și rămâne cu mingea la picior. Pentru că nu e timp de pierdut, fundașul nostru urcă spre centru, de unde îi pasează lui Rareș Iaru. Iaru se întoarce spre poartă și vrea să dubleze golul dat în prima etapă. Totul e în grafic, cu doi „portocalii” lăsați pe drum, doar că portarul îi face aceeași figură din prima repriză lui Rareș și închide colțul scurt. Însă Mario Goia se simte prea norocos ca să nu bage mingea în poartă și de data asta. 0-2 și recunoaștem că eram cu gândul la descătușare.
În afară de niște faulturi reciproce și obișnuitele intervenții ale suporterilor din tribună, fotbalul s-a jucat previzibil până în minutul 75. Kalimeris și Dugulan au făcut schimb cu Șulea și Goia, dar fără efecte serioase.
Și chiar dacă speram la un final liniștit, gazdele ne-au oferit porția de palpitații cu golul din minutul 75. Aceștia trimit mingea în careu, dintr-o lovitură liberă, dar Condrea respinge cu capul, fără emoții. Mingea ajunge în dreapta și după un „dă și pleacă”, o vedem doar când e centrată din marginea din dreapta a careului nostru. Suntem prea ospitalieri în careu, iar Andrei Moldovan are timp să îi strice clean-sheet-ul lui Comăniciu.
Minutul 80 i-a făcut buni de cinste pe toți colegii aceluiași Bogdan Comăniciu. Gazdele au o lovitură liberă pe care o trimit în careu. Cristobal Oprișor e în pereche cu un adversar, dar ambii sunt depășiți de traiectorie. Mingea ajunge la marginea careului mic și, în loc să o preia Vecerdea, e reluată cu capul, din plonjon, de un adversar. Răspunsul e tot un plonjon, al bravului nostru portar, care ne face să apreciem și mai tare inspirația lui Cosmin Vâtcă. Din cornerul rezultat gazdele mai pun de-o ocazie, dar Comăniciu e din nou la respingere.
De apreciat că dorința de a egala a gazdelor era atât de mare, încât ar mai fi făcut o schimbare peste numărul permis de regulament. Noroc că matematica centralului era cea corectă și totul s-a rezumat doar la zâmbetele spectatorilor.
E bine să câștigi, indiferent de maniera cu care o faci. Până la urmă, trofeul UCL a fost luat și de Interul lui Mourinho, dar și de Barcelona lui Guardiola. În același timp, cred că e important să privim onest evoluția noastră de până acum. Echipa joacă fotbal și are un dans al paselor foarte plăcut. Cosmin Vâtcă e un profesor generos cu încurajările, dar și lucid în timpul jocului. Nu ar strica să îi punem mai mult pe adversari în situații de unu la unu și să încercăm mai mult șuturile la poartă. Pot paria că Oblak și Alisson nu au semnat cu vreo echipă din liga a 4a sibiană.
Avem 9 puncte și cred că e bine că greul se arată devreme. Doar așa putem să lucrăm din timp la ceea ce ne așteaptă mai departe.
Va urma!
