Înainte de a lua la dezbătut ce a fost astăzi în „Transilvania”, cred că se cuvine să îndreptăm umila noastră reverență către măreața conducere a Federației Române de Baschet. Cine s-ar fi gândit că echipele care și-au „furat-o” în sferturi vor fi atât de dornice să lase la o parte oboseala, dezamăgirile și gândurile pentru noul sezon și să nu se lupte pe viață și pe moarte pentru locurile 5-8. Sunt sigur că băieții de la Corona Brașov și BC Mureș își vor reveni cu greu din depresia vacanței și vor regreta că nu s-au duelat în această arenă a leilor.
Lăsând mințile luminate de-o parte, cred că se cuvine să adresăm și felicitări sincere. În primul rând echipei Dinamo. Nu, nu ascundeți travaliul acestor șase băieți care au fost pe parchet (!) în spatele fluierelor de milițieni ale lui Grigoraș, Stretea și Marchiș. Dinamoviștii au jucat ce le-a permis logistica, iar Norfleet, Grasu și Mandache au fost ce trebuie. De cealaltă parte a terenului, singurul Bravo! merge la Nandor Kuti. Omul a aruncat bine, a pătruns cu vână peste adversar și a pus pe hârtie 27 de puncte, 11 recuperări și 5 pase decisive, vârful carierei sale de până acum. Fără supărare, dar a fost singura piesă care a mai mers bine, după plecarea lui Threatt, la mașina din ce în ce mai obosită a celor de la CSU Sibiu. În același timp, vedem cu jocul vulturilor e unul care se bazează pe un singur vârf de lance, indiferent de nume, deși o astfel de echipă (fără staruri) s-ar preta la un joc tot de echipă.
Pălăria jos și pentru fanii care au poposit astăzi la încă o tură de spectacol de slabă factură, mai ales pentru cei negaleriști. Surprinzător sau nu, partea celor care cântă și dau tonul atmosferei din sală a fost mai mult o oaste de strânsură, semn că și în dragoste se mai lasă cu bagajele la ușă.
Despre meci? Numai de bine, un trailer excelent pentru Memorialul Tordai sau pentru o miuță între colegii de serviciu. Mai un coș frumos, mai o ceartă, plus greșeli cu sacul.
După un coș de trei puncte al lui Kuti și un „and one” tot de afară al lui Ivanov, scorul era 14-6, Dinamo cerea time-out, iar puținii fani din sală aveau speranțe de victorie. Însă, cele 10 puncte marcate de ex-clujean au fost anulate rapid de triplele lui Grasu și Mandache, astfel că primul sfert s-a terminat cum a început. Egal 23 și partea bună a fost că a venit momentul să îl vedem pe Banciu și ce face cu mingea, nu doar cum stă pe bancă.
Din sfertul doi a început și sfârșitul. Apărarea mergea în gol, iar câinii mușcau de fiecare dată. 20-42 și parcă începi să regreți că nu ți-ai făcut alt program. Loving reușește să rateze ținta de sub inel, după o pasă grozavă a lui Pratt, care a tăiat toată apărarea dinamovistă, după care mai ratează ținta o dată de la distanță, deși nu îl deranja nimeni. Al treilea cartuș al americanului nimerește coșul, astfel că oaspeții au ședință la scorul de 36-45.
Iar pe ultimul atac era și păcat ca Pratt să nu mai facă o nefăcută. Acesta conduce mingea către un atac lung, atât de bine încât Mandache intră în posesie, iar cele patru secunde rămase îi sunt de ajuns să pună două puncte în coș în drumul spre vestiare.
E 38-52, iar veștile nu sunt bune. Loving iese după două minute, accidentat, iar lucrurile stau cam la fel. Se face 40-58, Rinkevicius cere time-out, iar din tribună se aude îndemnul „Uță, hai lângă noi!”. Pivotul nu e în joc, iar publicul își varsă necazul pe cine apucă, uitând că bravul Rareș a tras din greu în multe bătălii.
După time-out, Dragoste, Kuti și Pratt fac sfat înaintea repunerii, dar dialogul nu pare deloc constructiv și nu e prima oară când băieții ne dau această imagine.
Lanțul de pase ratate, greșeli și mâini în cap continuă, dar Pratt își apropie cât de cât echipa la 57-72, prin două coșuri de trei puncte.
Kuti își continuă evoluția bună și în ultimul sfert, provocându-i lui Norfleet, principalul marcator al dinamoviștilor, a patra greșeală personală. Gavriloaia îi urmează exemplul și Sibiul e în joc: 67-77.
În cazul în care nu ați văzut filmul „Eu când vreau să fluier, fluier”, țin să vă anunț că pe finalul acestui meci am avut și varianta a doua a producției, cu Grigoraș, Stretea și Marchiș în distribuție. A părut că aceștia au vrut să vadă cum se arbitrează cu ochii închiși, astfel că au ales să stea cu mâinile în sân la niște faulturi consecutive și evidente, de ambele părți.
Rezultatul? După un fault clar (al cincelea) nedat la Norfleet împotriva lui Gavriloaia, oaspeții recuperează și pleacă pe contraatac. Galben-albaștrii aplică apărarea în zonă, doar că e și cineva care o aplică pe cea om la om, iar acela e antrenorul Tomas Rinkevicius. Nervos nevoie mare, acesta intră în teren și face un pressing perfect la Amalia Marchiș, undeva pe la mijlocul terenului, protestând pentru cele întâmplate anterior. Doamna arbitru nu apreciază astfel de trăiri și reacționează cu un fault tehnic.
Mai stăm noi ce mai stăm și avem un alt episod din lupta arbitrilor cu CSU. Dinamo cere time-out, iar în drum spre bancă Pratt îi spune ceva arbitrului Stretea, mă gândesc că nu de bine. Deși putea înțelege frustrarea normală, fluierașul arată fault tehnic, iar Monyea Pratt aproape că îl ia în piept, ca în cartier. Eliminare și cam asta a fost povestea meciului.
Nici nu mai contează că Uță nu a jucat tot sfertul patru, Amalia Marchiș nu a fluierat 8 secunde împotriva dinamoviștilor sau că Gavriloaia a repus în brațele lui Mandache ultima minge a meciului. E 80-93 și ce bine era să fie final de sezon fix la acest meci, pentru că de aici nu te mai poți duce decât jos.
Meciul se încheie, suporterii strâng din pumni, iar jucători sunt cu capetele plecate. Administrația e de nevăzut, deși la toate meciurile survolează banca, iar speranțele se îndreaptă către sezonul următor.
Dacă avem de ce să sperăm sau nu, judecați voi. Eu vă las cu un citat dintr-un interviu apărut astăzi în revista CSU Fans:
Nu cred că CSU Sibiu își va propune atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere sportiv alte obiective decât am avut în sezoanele anterioare, adică să fim cât mai sus în clasament și să reprezentăm cum mândrie Sibiul și suporterii noștri.”
Laurențiu Buduleci.