Îmi voi permite să încep cu concluzia proprie după meciul de astăzi: Bravo, Tomas Rinkevicius, Mirel Dragoste, Jay Threatt, Monyea Pratt, Pavlin Ivanov, Marc Loving, Aurelian Gavriloaia, Rareș Uță, Nandor Kuti! Lăsând la o parte toate necazurile și gunoiul de sub preș, astăzi am văzut cel mai onest baschet pe care această echipă îl putea oferi în condițiile date. De acord, dacă punem sub lupă fiecare fază, putem ajunge la concluzia că x sau y putea mai mult, dar permiteți-mi să merg pe concluziile omului care se bucură de joc în sine, nu îl transformă în obiect de laborator.
CSU Sibiu ne-a făcut să sperăm, mai ales în prima parte, iar proiecțiile unei semifinale cu Oradea s-au năruit abia pe ultimele minute. Cu siguranță că Rinkevicius știa cât combustibil mai au băieții lui în rezervor, astfel că în primele minute am asistat la încercarea galben-albaștrilor de a pune cât mai multe puncte între ei și adversar, înainte ca turometrul să obosească.
Și rețeta a funcționat până într-un punct, având în vedere run-ul de început (0-9) și cele 11 puncte cu care vulturii conduceau la un moment dat. E greu însă când trebuie să practici un baschet atipic pentru ceea ce știi. Rareș Uță a fost cât de gentil posibil, având în vedere că era singurul om mare disponibil, astfel că jucători precum Kuti sau Ivanov au jucat rolul câinilor de pază ai inelului. Bulgarul a „reușit” chiar să facă trei faulturi în primul sfert, în timp ce Kuti avea același număr de faulturi până la pauză mare.
Chiar și așa, jocul nu s-a dus pe tobogan, așa cum poate ne-am fi așteptat. Deși adversarul a jucat minute bune fără pivot, a părut că Voluntariul s-a prins târziu ce are de făcut. În loc să pătrundă cât mai mult sau să profite că Feazell sau Olah ajung în dueluri cu oameni mai mici, ilfovenii au început să se ia la întrecere cu aruncări de la distanță, astfel încât Dragoste, Loving sau Ivanov au reușit să adune destule mingi din defensivă.
Până la urmă Bagatskis a schimbat abordarea, iar descinderile lui Tohătan, Mitchell sau Allen peste apărarea Sibiului au dat roade, ducând scorul primei jumătăți la 39-38.
Multe nu s-au schimbat după pauză, doar că finalul părea previzibil, având în vedere toate variabilele: oboseala se împărțea la 8 oameni într-o parte, în timp ce cealaltă echipă a jucat cu 11 băieți, Threatt a fost din nou destul de șters (oaspeții s-au apărat mai rău ca la Rovine la el), iar liberele au fost, din nou, balastul acestei echipe. (17/23, față de 21/23 pentru Voluntari). Chiar dacă urmărirea a fost bună, vulturilor le-a lipsit omul cu viziune, minte limpede și valoare mai mare decât adversarul. Dincolo, fix acest rol l-au jucat Justice, Allen și Mitchell, care au băgat mingea în coș de fiecare dată când a fost nevoie.
Pe ultimele două trei-minute a venit și desprinderea, după câteva atacuri pe zero al sibienilor, urmate de coșuri ale oamenilor lui Bagatskis. Victoria e a Voluntariului, scor 81-70, iar meciul s-a încheiat în uralele spectatorilor casei și cu echipa Sibiului răpusă.
Consider că a fost un meci unde nu are rost să comentăm prea tare statistici sau decizii tehnice. Astfel de meciuri au desfășurări ciudate, se joacă mai mult cu sufletul și cu adrenalina la nivel ridicat. Cu atât mai mult astăzi. Pentru CSU Sibiu campionatul se încheie aici, chiar dacă vor mai avea de jucat meciuri care să hotărască tabloul final. Iar apoi va începe un alt campionat: al concluziilor, al invectivelor, al scuzelor și al victimizării. Fiecare cu punctul său de vedere, că doar fiecare știe baschet și se pricepe la strategie.
Dar, dacă îi permiteți și subsemnatului o părere: pe lângă tradiția în baschet, există marele risc ca la CSU să se creeze (dacă nu există deja) și tradiția lamentării. Toate la timpul lor…
Marcatori: Monyea Pratt (10 puncte, 5 recuperări, 3 pase decisive), Jay Threatt (4 puncte, 4 recuperări, 4 pase decisive), Aurelian Gavriloaia (5 puncte), Pavlin Ivanov (13 puncte, 4 pase decisive), Rareș Uță (16 puncte, 5 recuperări), Marc Loving (13 puncte, 4 recuperări), Mirel Dragoste (7 puncte).
