CSU Sibiu a învins-o pe CS Vâlcea 1924, cu scorul de 96-85. În acest moment, galben-albaștrii au un bilanț de cinci victorii și șapte înfrângeri.
Pentru cei cărora le plac proverbele, meciul din această seară a demonstrat încă o dată că banii nu aduc mereu fericirea, cel puțin nu la Vâlcea. Căci iată că pe lângă bani publici mulți și baschetbaliști cu nume, acolo se pare că nu s-a găsit și rețeta managementului de calitate. O situație venită mănușă pentru CSU Sibiu, echipă ce avea atâta nevoie de un cadou de Crăciun. Cadou ce era să îi fugă de sub nas într-un sfert patru în care jocul a luat-o la vale, dar totul e bine când se termină cu bine, dacă tot vorbeam de zicale celebre.
Derulând filmul meciului, Dan Fleșeriu i-a pus în față lui Coach Alvarez un prim cinci de viteză, Blidaru, King, Randolph, Roschnafsky și Stone având misiunea să îi biciuie pe vizitatori. Vizitatori susținuți de aproximativ 40 de oameni gălăgioși și care au avut ceva probleme cu locul tobei în sală, dar și cu mascota clubului ardelean, cu care au schimbat câteva cuvinte și semne tradiționale, normale în meniul unii meci încins.
Chiar dacă s-au încălzit mai greu, MJ Randolph marcând primele două puncte ale vulturilor după două minute, favoriții sălii au făcut autostradă în câteva rânduri prin centrul apărării adverse. Andrea Blidaru l-a făcut jalon pe Rareș Uță, în timp de Randolph nu s-a oprit până la coș. La celălalt panou, Pinckney a răspuns cu un dunk care mai că l-a băgat în parchet pe Roschnafsky, iar primele zece minute au fost aproape la pace, scor 23-20.
Cinste lor, Eroilor!
Sfertul al doilea a început cu un moment care ar trebui să ne amintească tuturor de ce e o bucurie să venim la baschet și să fim abonați la libertate. Din mijlocul suporterilor sibieni s-a înalțat mesajul „Glorie eternă Eroilor!”, cu gândul la cei care pe vremea asta, acum 36 de ani, au avut curajul să își înfrunte neajunsurile de tot felul, chiar cu prețul vieții.
Revenind la jocul din sfertul al doilea, acesta a arătat ca o întrecere între o mașină cu plinul făcut și alta cu cauciucurile sparte, sibienii repetând figura din meciul din cupă, cu Mureșul. Tribunele au luat foc, căci tripla lui Filip Adamovic și încă o pasă pentru un coș grațios al lui Smith au pus cinci puncte consecutive în cârca lupilor din Vâlcea. Și chiar dacă același Fico și-a băgat adversarii în joc cu un fault antisportiv, încasat după un cot ținut cam sus, tot el a dat tonul la filmul „American Sniper”, varianta de Sibiu. Rând pe rând, Adamovic, Drăgan, Blidaru și Pratt au mângâiat plasa de la distanță, crescând avansul și bucuria fanilor.
Chiar dacă au încercat o apărare mai câinească, băieții lui Alvarez nu au reușit să vină din urmă, reușind doar să intre în penalizare după cinci minute. Dincolo, Anthony Smith a reușit să ducă pentru prima oară avansul la două cifre, 48-37, și să îi facă pe suporteri să se întrebe „cine sunt Kai Edwards și Brayden Parker?”. Cu atât mai mult cu cât americanul a lăsat trei oponenți în urmă, fără rușine, în cursa lui spre coș. Și chiar dacă ultima minge nu a mai întrat, Sibiul mergea la vestiare cu un 53-39 pe sufletul oamenilor care au venit în „Transilvania”.
Cursa cu un singur atlet
Statisticile spuneau că Vâlcea marchează cele mai multe puncte în sfertul al treilea, iar Nicoară și Kiss au vrut să certifice calculele cu câte un coș de afară. Cam atât, căci oamenii casei erau de neoprit, Randolph, Stone, Roschnafsky și Blidaru desenând pe tabelă un 72-50, deși cealaltă tabără începuse binișor runda a treia. Barca oltenilor lua apă, în timp ce pirații sibieni loveau fără milă: Smith provoacă un „and one” la coșul său de două puncte, flexându-și mușchii în fața săracilor -la figurat- adversari. Iar asta în timp ce sub celălalt panou Monyea Pratt aresta mingea de două ori în fața lui Rareș Uță, jucător ale cărui cele mai mari realizări din acest meci au fost aplauzele primite la final din partea fanilor sibieni. Tort era destul, mai lipsea petrecerea de final, iar Eduard Roschnafsky mai punea un pas către o victorie fără dubii, cu un coș de trei puncte la ultimul atac al sfertului trei și o concluzie clară pe tabelă: 82-59 pentru CSU Sibiu.
Cum faci să dispară un avans de 23 de puncte?
În cazul în care vă mai amintiți meciul contra Rapidului, în care Sibiul putea să câștige un joc în care nu a existat timp de trei sferturi, istoria putea să se repete urât, tot pentru sibieni. De nicăieri, oamenii lui Fleșeriu s-au gândit să joace cu ochii închiși, reușind să intre în penalizare după două minute, iar după alte trei să mai păstreze doar zece puncte avans, 86-76.
Un moment de magie care putea să coste scump, asta dacă Andreas Blidaru nu era hotărât să câștige disputa cu fosta sa echipă, zâmbind satisfăcut spre banca trupei din Vâlcea la fiecare reușită. Ultima dată chiar izbucnind de fericire după coșul de trei care a stins incendiul, asta după ce Titus Nicoară își adusese echipa la opt puncte mai aproape de o revenire incredibilă. Până la urmă, totul s-a terminat cu bine pentru Sibiu, în uralele sălii, dar și cu felicitările lui Arturo Alvarez, cel care i-a adresat lui Dan Fleșeriu un sincer „Good Game”. Până la final de an, CSU Sibiu mai are returul din manșa de cupă, disputat miercuri seară, dar și o deplasare la Voluntari, în buza revelionului și ar fi prea frumos ca să mai vedem două victorii. Dar cine știe…
Marcatori: Anthony Smith (18 puncte, 5 recuperări), Keith Stone (17 puncte, 9 recuperări), Andreas Blidaru (16 puncte), MJ Randolph (15 puncte), Filip Adamovic (12 puncte), Eduard Roschnafsky (9 puncte, 7 recuperări), Monyea Pratt (3 puncte, 5 recuperări, 6 pase decisive), Tavon King (3 puncte), Elias Drăgan (3 puncte).
