Este din Predeal, are 34 de ani și până în această vară a fost antrenorul echipelor de volei pe plajă ale clubului ACS Champions Sibiu. A fost pentru că în luna octombrie a făcut un salt uriaș spre campioana feminină a României, Volei Alba Blaj. Mihai Bulbuc a devenit antrenor secund al echipei pregătite de Guillermo Hernandez, selecționerul naționalei de senioare.
Mihai a devenit sibian prin adopție din 2010 iar voleiul este parte din el… de când s-a lăsat de schi. În 2024 s-a alăturat celui mai promițător club de volei din Sibiu, ACS Champions, pe segmentul de pregătire fizică iar din primăvara lui 2025 i-a revenit rolul de a pregăti echipele de volei pe nisip. La scurt timp, în luna iulie, a devenit campion național al României la beach volley cu perechea Natalia Cârstea – Adela Vasilescu, la categoria U16, un rezultat impulsionat și de ”pariul” motivațional pe care Mihai l-a pierdut, bineînțeles, în fața elevelor sale: să se lase tuns chel dacă fetele câștigă trofeul suprem.
Proaspăt tuns l-am regăsit pe Mihai la un antrenament al sportivelor de la Champions la baza Eco Sports Dome, la finalul lunii iulie, motiv pentru o discuție despre fenomenul voleiului pe nisip.
Mihai, cum s-a legat colaborarea cu ACS Champions?
În 2022, am început cu ei și antrenam în paralel și la Academia Forțelor Terestre. Și am avut o situație puțin mai nașpa, nu vreau să fac caz din asta, dar am aflat că cel mic are autism și numai de antrenorat nu mi-a mai ars. Îmi luasem băieți, îmi place mai mult să lucrez cu băieții, mi-am zis că niciodată n-o să lucrez cu fetele. Și am renunțat atunci, căutam să înțelegem mai bine ce înseamnă povestea și anul trecut m-a abordat Sabin pentru partea de pregătire fizică la grupa mare de vârsta, pentru că era nevoie și în continuare e nevoie chiar de la primele grupe. Eu aș face pregătire fizică chiar de la primele grupe, adaptată vârstei clar, dar de la grupele mici. O sesiune de 10-15 minute, să învețe o genoflexiune corectă, să alerge corect, să prindă o minge, s-o arunce, s-o lovească. Și așa a început, cu pregătirea fizică cu fetele. Numai bine că, în felul ăsta, mi-am făcut și lucrarea de licență cu asta, pe partea de piopetrite în jocul de volei. Și am lucrat tot anul ăsta, mie îmi place voleiul pe plajă mai mult decât colegilor mei, deși Sabin a reușit cele mai bune performanțe la U16, cu Cătălina și cu Draga, și eu au câștigat anul trecut la U16. Și am zis că îmi doresc eu partea de volei pe nisip. Am și jucat destul de mult.
Cum a început totul? De unde pasiunea pentru volei?
Am făcut schi fond și biatlon de performanță, la Predeal. Am renunțat la schi și m-am apucat de volei. Am fost nevoit, cumva, să mă las din varii motive, nu contează. Și exista o echipă de volei a școlii, și după schi simțeam nevoia să fac sport și am descoperit voleiul și că sporturile de echipă, de fapt, îmi plac mai mult și mă atrag mai tare. Toți care erau în echipa școlii erau clasa a XII-a, eu eram a IX-a. Am descoperit că există și o ligă a treia, cum e fotbalul pe județ la Liga a IV-a, și acolo am jucat, pentru că m-am apucat destul de târziu… Iar după ce am terminat liceul am venit la Sibiu. Am dat de gașca din care făcea parte și Sabin, așa ne-am cunoscut în 2011, 2012 și imediat în 2013 a fost prima ediție Sibiu Sands. Și ca să vezi aici poveste interesantă, crezându-ne noi mari „artiști”, eu și colegul meu de atunci, Dan Mărginean, ne-am înscris la profesioniști, nu la amatori. La ediția a doua am jucat la amatori, ne-am dat seama care ne e nivelul, am ieșit pe locul 3, și anul ăsta am fost antrenor la Sibiu Sands. Mai trebuie să fiu arbitru și organizator și le-am bifat pe toate (râde). De aici povestea cu voleiul pe nisip. Colegii mei sunt cu sala, mie îmi place mai mult atmosfera asta de nisip, deși sunt din Predeal și nu îmi place neapărat soarele și căldura. Îmi place să fiu bronzat, ce-i drept.
Cât durează un sezon de volei pe plajă și în ce perioade vă pregătiți?
Ca să ne raportăm la clișeul ăsta cu încălzirea globală, eu am jucat și pe 31 decembrie la 16 grade. Dar nu-l poți numi antrenament, e o zi de care poți profita pentru o mișcare pe nisip. Majoritatea jucătorilor de nisip au sezonul de sală mai întâi și depinde foarte mult când îl încheie. Îl poate încheia în ianuarie dacă nu se califică la turnee finale și poate începe pregătirea din martie, dacă ajută vremea, dar de cele mai multe ori se începe în mai. Anul ăsta a fost ciudat pentru că a fost o lună mai cu vreme rea. Eu nici la Predeal nu am văzut așa ceva: frig, ploaie, în continuu. Și mi-era puțin teamă pentru sănătatea fetelor, dar ele m-au adus în fiecare zi la antrenament. Le întrebam: „Mergem?”, „Mergem”. Mai e ceva, accesul către medalii, către un trofeu e mai ușor la beach volley, e mai ușor să ajungi și la Campionatul Național, la o medalie, un podium, un turneu final. În sală e foarte greu să prinzi un turneu final, mai ales la fete.
Cum v-ați pregătit pentru Campionatul Național pe care l-ați câștigat?
Aici am avut o poveste interesantă pentru că Adela Vasilescu, care e la cea mai mică categorie în sală, U13, ea e vicecampioană națională și în sală. Și turneul lor final a fost la început de iunie și am început destul de târziu pregătirea. Dar sunt niște fete foarte muncitoare, cu calități motrice foarte bune și am intrat destul de repede în pâine la U16. Povestea e la U18, unde sunt cele mai multe echipe, unde ne vom și prezenta la turneul final cu cele mai multe echipe. Avem 5 echipe calificate din 12 dar există și posibilitatea cu 7. Pot spune, și mi-ar plăcea să audă cei de la Federație sau oameni din voleiul pe nisip, cam noi am ținut turneele în picioare anul ăsta la fete la under 18. A fost un prim turneu aici, apoi la București, 24 de ore pauză – a început Sibiu Sands, 48 de ore pauză – Oradea U18, iar noi am fost cu un număr considerabil de echipe la toate turneele.
Antrenoratul în voleiul pe nisip nu e încă foarte dezvoltat, acum Federația încearcă să separe mai clar sporturile. Chiar dacă se joacă cu aceeași minge și fileu, diferă foarte mult.
Aici e o bază special creată pentru voleiul pe nisip
Da, Andrei este un mare iubitor de beach volley. El a făcut și primul turneu la standarde europene și mondiale din țară, în 2013, Sibiu Sands. Și-a dorit foarte mult să aibă baza asta, a făcut-o și pe noi ne ajută foarte tare. Nu cred că multe cluburi se pot pregăti pe asemenea terenuri. La Oradea e cea mai veche bază, au ieșit mulți campioni naționali de acolo. La Timișoara e o bază mai mare ca aici, dar nu-s foarte mulți, nu se folosesc la maxim de acea bază. Noi, în schimb, aici, profităm la maxim de ceea ce au construit cei de la Eco Sports, ne ajută enorm și rezultatele încep să se vadă. Eu îmi doresc foarte mult, de la anul, să fac inițiere în volei pe nisip deși e destul de greu pentru un sport sezonier. Dar Andrei are în proiect să și acopere un teren. Eu m-aș bucura tare să mai existe în țară una sau două baze care să acopere terenul să poți face un circuit de pregătire de iarnă. Să nu fi dependent de turnee „afară”.
Lucrurile sunt foarte bine legate între Champions și Eco Sports. Ei ne ajută și cu recuperarea fetelor. Am avut câteva probleme în sală pe partea de accidentări grave, ei ne-au ajutat cu recuperarea. Sunt condiții foarte bune la Sibiu din acest punct de vedere.
Cine crezi că va face pasul următor dintre fetele de la Champions?
Avem două trupe la U18 care pot face figura în orice clipă, pe Draga și Cătălina, Sonia și Bianca, fetele care au fost și în lotul național la U18 pentru Balcaniadă. „Mâțele” astea două care au câștigat acum la U16, însă nu știu dacă vor să rămână în sală sau pe nisip. E foarte grea acomodarea asta, de la o suprafață la alta. Dar avem și la grupe mai mici. Există dorință din partea lor, au motivație cu fetele care câștigă acum.
