Material de Dănuț Florescu și Adrian Brătoiu (video)
Baschet, baschet și iar baschet. Cam acesta este meniul cu care vă servim, deocamdată, în cadrul campaniei noastre. După Andu Hanea și Alexandru Rubint, am avut plăcerea să o avem interlocutoare pe Mădălina Geleriu, a.k.a. Mădă, fostă jucătoare în prima ligă națională și actual antrenor, atât la masculin, cât și la feminin, la CSU Andu Sibiu.
Are încă verva unui jucătoare active, iar pasiunea e ușor de citit în discursul său. Ne-a vorbit despre fișa postului ei, despre cât de liberi sunt copiii în luarea decizior de pe parchet, dar și despre ce țintă își dorește să nimerească în cariera sa. Dialogul a curs ca un meci bine pregătit, așa că vă invităm la lectură sau vizionare.
„Greu cred că mi-a fost din punct de vedere al programului.„
Sportul Sibian – Bună, Mădă! Cum ești?
Mădălina Geleriu – Foarte bine, în vacanță, dar și în vacanță lucrăm, deci merge treaba bine. Sunt bine.
Sportul Sibian – Uitându-mă în spate (n. red.- copiii tocmai se antrenau), nu pare tocmai vacanță.
Mădălina Geleriu – Da. Din păcate sau din fericire, acesta e mediul sportului și deoarece am practicat de micuță sportul, eu sunt obișnuită să fiu mereu în sală.
Sportul Sibian – Hai să ne povestești despre munca ta aici. Cum ai ajuns să fii antrenor la CSU Andu Sibiu și care e activitatea echipelor pe care le coordonezi în perioada aceasta?
Mădălina Geleriu – Am început cu CSU Andu în perioada pandemiei. Eu jucam la CSM Constanța, în liga de senioare. Venind acasă în timpul pandemiei, mi s-a propus să încep munca în antrenorat. Eu, dorindu-mi asta de când jucam, am avut o decizie foarte ușor de luat. Așa că am început în august 2020.
Sportul Sibian – Ok, decizia a fost ușoară. Dar fiind jucătoare în liga națională, cât de ușor a fost să treci dincolo de linia de margine?
Mădălina Geleriu – Nu știu dacă a fost greu sau ușor. Greu cred că mi-a fost din punct de vedere al programului. Ca jucător doar vii la sală, iar antrenorul are totul pregătit. Noi asta făceam. Acum, fiind antrenor, a trebuit ca eu să îmi fac planul de antrenament, să vin prima la sală, eu să conduc antrenamentul.
Trecerea pot să zic că a fost ușoară, pentru că îmi place foarte mult baschetul și simt că vin la antrenament pur și simplu, ci nu la job.
Sportul Sibian – Îmi același timp, atunci când erai jucătoare, îți puteai controla toate deciziile. Cum e acum când, ca antrenor, depinzi de forma celor pe care le/îi antrenezi?
Mădălina Geleriu – Eu încerc să fiu un antrenor foarte open minded (n. red.-deschis). Adică eu învăț copiii, jucătorii, îi cresc, dar deciziile le iau ei. Eu pot să îi sfătuiesc ce-i mai bine, pot să îi pregătesc pentru toate situațiile de joc, dar decizia o las în mâna lor. Cum ai spus și tu, și eu când jucam, decizia o luam eu. După, analizam dacă a fost o decizie bună sau aveam altă soluție mai bună. Dar îi las mereu pe ei. Normal, câteodată mă mai iau emoțiile și încep să zic eu în locul lor, dar e doar un mind game (n. red.-joc al minții).
„Cel mai critic interval de vârstă cred că e între 14 și 16 ani.”
Sportul Sibian – Dacă tot ai adus vorba, cum ți-ai caracteriza stilul de antrenor?
Mădălina Geleriu – Având foarte mulți antrenori, români și străini, am început să fur meserie încă de pe vremea când jucam la senioare, pentru că meseria aceasta se fură. Și am început încet, încet să analizez ce mi-a plăcut acolo, ce a dat randament la echipă, ce nu mi-a plăcut, și în felul acesta cred că încă mă formez. Îmi place foarte mult și cred că este importantă comunicarea, indiferent că sunt copii de 8 ani sau copii de 16 ani. Eu pe asta mizez. Multă comunicare și mesaje foarte scurte, adică să le fie clar ce au de făcut.
Sportul Sibian – Din punctul tău de vedere, când se termină joaca și când trebuie să înceapă construcția pentru performanță?
Mădălina Geleriu – Cel mai critic interval de vârstă cred că e între 14 și 16 ani. Pe la 14 începi să îți dai seama, pe la 15 ani începi să lucrezi, iar de la 16 ani încep să se vadă și rezultatele, când vorbim de performanță. În rest, până la 14 ani este un mediu de creștere. După aceea, cine dorește și este dispus, că nu-i ușor să faci sport de performanță, trece la următorul nivel.
„Îmi doresc să ajung antrenoare de ligă națională, indiferent că e la masculin sau feminin.”
Sportul Sibian – În același timp, simți uneori presiunea rezultatelor în momentele în care tu poate crezi că nu ar trebui să conteze?
Mădălina Geleriu – E o întrebare bună și îți zic și de ce. Eu sunt o persoană idealistă, care are un target (n. red.-obiectiv), îmi doresc să ajung undeva. Și e normal să cer mai mult de la mine, chiar dacă uneori nu e momentul.
Sportul Sibian – Ne poți spune care este acest obiectiv?
Mădălina Geleriu – Da, de ce nu. Îmi doresc să ajung antrenoare de ligă națională, indiferent că e la masculin sau feminin, iar eu sper să reușesc prin muncă și seriozitate, având și sprijinul colegilor și al staff-ului.
Sportul Sibian – E inevitabil să nu te întreb și despre baschetul feminin, mai ales că ai fost jucătoare în prima divizie. Cum era privit baschetul feminin când jucai și cum este acum?
Mădălina Geleriu – Din ce văd și urmăresc, pentru că încă mai am prietene care joacă, pe vremea mea era totul mai serios. Adică nu era privit ca un sport de băieți, vorbeam doar de baschet feminin. Acum, recent, din ce am mai observat la meciurile din campionatul nostru, deja se face diferența între baschetul de băieți și cel de fete, sistematic, dar și fizic. Eu cred că nu ar trebui să conteze, cât timp practică același sport. Eu spun că ar fi mult loc de mai bine, pentru că avem foarte multe jucătoare și tinere talente, dar din păcate nu putem găsi soluția să creștem la nivel național.
„Mi se pare că în România e mult mai ușor să aducem străini, decât să lucrăm opt ani și să creștem un jucător român.„
Sportul Sibian – Crezi că nu știm care ar fi soluția sau nu ne-o permitem?
Mădălina Geleriu – Cum ai zis și tu, e un business și fiecare își urmărește interesul, ceea ce e foarte greșit. Când vorbim de seniori, primul și primul lucru de făcut ar fi să ne uităm la juniori, pentru ca de acolo să ne aducem jucătorii. Mi se pare că în România e mult mai ușor să aducem străini, decât să lucrăm opt ani și să creștem un jucător român.
Sportul Sibian – Rămânem la baschetul feminin, dar discutăm despre cum e privit acest sport. Mai demult, baschetul nu era văzut ca un sport potrivit pentru fete. Cum e acum? Părinții cred că fetele lor pot practica baschetul sau baschetul e privit ca un mediu de socializare și consumare a energiei?
Mădălina Geleriu – În primul rând, când începi un sport, o faci pentru sănătate, că nu-i doar despre performanță. Sportul e și despre relații, socializare, iar după asta ne gândim dacă mergem mai departe. Fetele mele sunt susținute de părinți și de mine, deoarece îmi este foarte ușor să le ghidez, pentru că am trecut și eu prin toți pașii prin care trec ele. Eu mi-aș dori să țintească și performanță, noi vrem. Sunt câteva de perspectivă, dar încă sunt prea micuțe pentru a vorbi despre asta.
Sportul Sibian – Ar mai fi două întrebări până la final, așa că începem cu prima: ce te face să „tragi de tine”?
Mădălina Geleriu – Este ușor de răspuns, pentru că am avut zile, ca toată lumea, când ori nu m-am simțit bine sau am fost extenuată, dar a trebuit să vin la antrenamente sau meciuri. Dar în momentul în care copiii vin și sar pe tine, te iau în brațe sau bat palma, deja uit de oboseală, de rău sau orice stare aș avea și dăm drumul la treabă.
Sportul Sibian – La final am o curiozitate. Te văd de multe ori, împreună cu copiii, la meciurile CSU Sibiu. Care e starea lor când îi privesc pe baschetbaliștii din teren?
Mădălina Geleriu – În primul rând, nu înțeleg foarte multe, pentru că sunt foarte mici. Ei nu înțeleg acel baschet, dar pot să spun cu siguranță că își doresc să ajungă acolo. Toți și-au găsit câte un idol, mă întreabă „Mădă, am șanse să ajung ca el?”, iar eu cred că toată lumea are șanse egale atâta timp cât își dorește și crede într-un vis.
Data viitoare ne vedem tot în sala celor de la CSU Andu, iar partener de dialog ne va fi Eduard Kirr, antrenor și el la acest club. Vom pune baschetul la cale, discutând despre mentalitate, muncă, dar vom încerca să aflăm și unde se rupe filmul atunci când vine vorba de trecerea juniorilor la echipele de seniori.
Vezi interviul cu Mădălina Geleriu în format video
