Pentru FCSB era mai bine ca meciul contra Hermannstadt-ului să se transmită pe Voyo, astfel mai puțini ochi ar fi văzut tentativa de fotbal de aseară și poate am fi crezut că sunt doar zvonuri. Așa, echipa pregătită fizic de Pintilii și Charalambous și schimbată după bunul plac de George Becali a arătat ca un ins în convalescență, nicidecum ca o trupă care ar trebui să rupă Linz-ul în două. Optimiștii ar putea spune că Olaru și Șut sunt două rotițe prea importante și de asta echipa a funcționat la relanti. Sau că atât de lăudatul Florin Tănase, chiar unul dintre sfătuitorii lui Ferguson din Pipera, din ce se aude, e în perioada de reacomandare, dar va rupe norii în curând.
În schimb, vecina de clasament Hermannstadt cred că abia aștepta să o prindă FCSB în focurile cupelor europene și încă în căutările formulei ideale. Știm: FCSB e FCSB, sunt favoriți și au un lot extraordinar, dar pe lângă stereotipiile de conferință de presă eu unul nu cred că Măldărășanu nu simțea miros de sânge și nu voia să mai iasă din corzile în care era destul de băgat de cei care se așteptau la mai multe din partea echipei.
Huiduieli acasă, plonjoane în bazin și VAR
Ușor, ușor, fiecare scaun își primea posesorul de bilet și Municipalul devenea din ce în ce mai zgomotos. E interesant să ajungi mai devreme la stadion și să observi cum de la o incintă rece și puternic luminată, totul prinde viață și decibelii o iau în sus. Numărăm loc cu loc și la final tragem linie: 8.734 de oameni, care mai fecesebist, care mai cu „Hermănștaru”, dar eram gata de fotbal.
Și intră echipele pe gazon. Iar gazdele își iau o porție bunicică de fluierături de la Peluza Nord, semn că acasă e o noțiune relativă când joci împotriva FCSB-ului, oricât ar fi de blamată -și motive sunt, Slavă Domnului!- echipa care susține că ține locul Stelei.
Ne încălzim odată cu echipele, iar la ora stabilită arbitrul Flueran conduce cei 22 de aleși pentru un meci ce speram să ofere fotbal bun, cât se poate produce în România.
Și nu am avut deloc o primă repriză plictisitoare. Pentru început ne-am bucurat să îl revedem pe Florin Tănase, care ne-a încântat cu vechile sale simulări, ceva între leșin și săritură de ștrand, ceea ce arată că nici banii șeicilor nu pot schimba bunele obiceiuri. Până în minutul 6, gazdele aveau deja 2-1 la cornere, de la colț venind și primul șut aproape perfect, din piciorul lui Balaure. Centrare dinspre Parcul Subarini, care cotește spre poarta lui Târnovanu și pare că efectiv îl îngroapă în poartă. Înaltul portar din anturajul naționalei este sub traiectorie, dar bara e semn de noroc, dar și primul semnal că e groasă la Sibiu.
Minutul 10 aduce una dintre rarele ocazii ale oaspeților, atunci când vârful Daniel Popa scapă în colțul careului și încercă un șut în diagonală, care a arătat bine, dar fără a fi pe spațiul porții lui Căbuz.
Și vine și răspunsul sibienilor. Aurelian Chițu pleacă bine pe contraatac în stânga, împins de la spate de vuietul tribunei. Pasa vine, firesc, dincolo, iar Balaure reia peste Târnovanu, ieșit la blocaj. E golul pe care îl așteptau toți suporterii, un gol meritat de Balaure, un gol meritat de Măldărășanu, dar și un gol anulat la VAR. După momentele de bucurie, arbitrului Flueran i s-a povestit în cască faza, minute bune, iar rezultatul a fost offside. Așa că revenim de unde eram.
După o încercare a lui Chițu de a-l dribla pe portarul advers, finalizată până la urmă cu un șut peste poartă, a părut că oaspeții împing jocul spre cealaltă poartă și că pot marca primul gol. Lucru ce s-a averit chiar în finalul primei reprize. După încercările lui Băluță, Popa, Edjouma, dar și șutul bun al lui Lixandru, boxat de pe centru de Căbuz, a urmat și golul care a lăsat ca la poză pe toată lumea. Ștefănescu face în sfârșit ceva util, iar centrarea lui din stânga, din lovitură liberă, ajunge în careu, acolo unde un ricoșeu aduce mingea la Ngezana, care o pune în poartă. Cât se bucură suflarea roș-albastră, Flueran e chemat la VAR și ne anunță că 1-1 va fi de fapt 0-0 la pauză, deoarece se pare că Tănase i-a aplicat un fault mai soft unui fundaș advers.
Duelul schimbărilor, cererea în căsătorie și nunta de la final
A venit pauza, iar acolo am avut parte de un moment inedit. Concursul de duble organizat de unul dintre sponsori s-a transformat într-o cerere în căsătorie a doi tineri, chiar pe gazon. Totul în regulă, norocoasa a spus „DA”, așa că nu avem incidente de relatat.
Pauza trece repede, iar acum putem spune că repriză a doua a fost un șah al schimbărilor și se pare că uneori fotbalul se vede mai bine din buza terenului decât din confortul sufrageriei de palat. Tavi Popescu și Chiricheș îi schimbă pe Ngezana și Ștefănescu, iar de aici cred că deja știți ce a ieșit. După nici zece minute, mingea e centrată de pe partea dreaptă de Ianis Stoica și dintre Dawa și Chiricheș vine sanie Murgia, care ciupește mingea din fața plonjonului lui Târnovanu. De data asta VAR-ul e mut, iar Murgia mai pune o „boabă” lângă cele două de până acum.
Intră Crețu, iese Pantea, dar mașina FCSB-ului urcă greu până la poarta lui Căbuz. Tănase e mai mult în jumătatea proprie, în căutare de mingi, Popa e pe lângă toate combinațiile, enervându-i vizibil pe colegii din față. Singurul care mai dă speranțe e Edjouma, dar ocaziile sale aduc doar un pericol moderat, indiferent că sunt șuturi de la distanță sau din apropiere.
Dacă tot vorbeam de schimbări, e normal să scoatem în față mână bună avută de „Măldă”, mai ales prin întrările lui Neguț și Deaconu. Primul a făcut banda cu atâta poftă de joc, încât era imposibil să nu îi iasă ceva până la final. Astfel că în prelungiri, după ce nu reușise inițial o pasă în marginea careului, acesta a făcut faza care a pus cireașa pe tortul acestei duminici. Centrare în careul mare, unde am văzut o invitație la vals între Chiricheș și Lixandru, iar de acolo Ronaldo Deaconu era și păcat să nu o pună în plasă. C’est fini și să vină banii la băieți!
Am văzut vervă în joc la sibieni, mai ales în ofensivă, iar Măldărășanu și-a câștigat un pic mai multă liniște până la meciul următor. Chiar dacă nu a fost deloc vreo atmosferă sud-americană, sunt sigur că pe jucătorii Hermannstadt-ului i-a ajutat un meci jucat cu un stadion aproape plin, chiar șk ticsit de fani stelisto-fecesebiști.
Cât despre echipa adversă, cred că ne putem baza pe concluzia scandată pe fani undeva prin minutul 80: JUCAȚI FOTBAL!
