Pe 30 august, în pauza dintre calificări și finalele Sibiu Wake Trophy 2025, Laurențiu Georgilaș a realizat o demonstrație cu placa de wakeboard prin care a arătat o dată în plus că acest sport este pentru oricine, și că persoane cu dizabilități pot practica, cu puțin sprijin, sporturi considerate extreme.
Printr-o colaborare cu Federația Română de Schi Nautic și Wakeboard, Laurențiu va reprezenta România în competiții europene și mondiale de Para Wakeboarding iar reușita de pe Lacul lui Binder confirmă forma excelentă pe care sportivul sibian o are.
Laurențiu a crescut în cartierul Broscărie iar un accident petrecut în copilărie i-a influențat viața. A devenit în schimb unul din cei mai ambițioși și inspiraționali sportivi ai orașului, evoluând, printre altele, în naționala paralimpică de snowboard a României.
Amenajarea Lacului lui Binder l-a ajutat să se antreneze mai mult acasă și să descopere un sport nou, wakeboard-ul, pe care îl simte ușor diferit de snowboard, și pe care îl promovează ori de câte ori are ocazia.
Laurențiu, cum a început colaborarea cu Federația?
Proiectul nostru a început acum vreo două săptămâni, când Ioana (n.a. Goncea), președinta Federației Române de Schi Nautic și Wakeboard a venit la Sibiu să-mi aducă un kit de echipament de wakeboard pe care să-l testez pentru competiția din week-end-ul acesta (n.a. 29-31 august). M-a văzut când m-am dat pe apă, am povestit și mi-a propus să intru în acest proiect. Se desfășoară pe o perioadă mai lungă de timp și vrem să aducem mai mulți copii până în 18 ani pe apă, în sporturile pentru persoane cu dizabilități, iar prin asta ne dorim să promovăm acest sport și să ne pregătim pentru europene și mondiale.
Cum ai ajuns să practici wakeboard și când ai început să vi la lac?
Am început să vin acum 3 ani. Eu, inițial, am făcut snowboard 6 ani, în echipa paralimpică de snowboard a României. Am făcut parte din echipa Flux și îmi făceam antrenamentele pentru pregătirea de iarnă cu ei. Eu mă antrenam vara în parc pentru a-mi menține musculatura, cu cei de la Flux, alături de care am organizat și competiții naționale de calistenic. Am arbitrat și internațional alături de ei la competiții de calistenic. Între timp, am descoperit și wakeboardul și pentru că se asemăna cu snowboardul, am început să practic și wakeboardul. Dar mergeam doar pe week-end pentru că în timpul săptămânii, după masa, eu mergeam cu cei de la Flux, mă antrenam cu ei și antrenam la rândul meu juniorii. Îi pregăteam pentru competiții. Pentru că am intrat în sală și am început să antrenez și aici, nu mai făceam față și am renunțat la a mă mai antrena cu cei de la Flux. Am preferat să antrenez în sală, mai ales că am și licență de antrenor. Așa că m-am mutat cu totul în sală, iar pe week-end-uri mergeam și mă antrenam pe lac pentru a-mi menține memoria musculară activă în pregătirea pentru snowboard.
Ioana Goncea: „Voi, la Sibiu, sunteți foarte norocoși pentru că Primăria are o agendă foarte frumoasă și evoluată și dezvoltată în ceea ce înseamnă sportul de agrement sau de performanță”
Federaţia Română de Schi Nautic şi Wakeboard s-a înființat în 2022, iar Ioana Goncea și-a propus de puțin timp să dezvolte o ramură pentru persoane cu dizabilități, mai ales că există varianta sitwake, un scaun special adaptat pe placă disponibil acum în permanență la Lacul lui Binder.
Ioana, cum v-ați înclinat înspre disciplinele sitwake și standing și ce v-ați propus?
Când am înființat Federația Română de Schi Nautic și Wakeboard, toată echipa am constatat că în cadrul disciplinelor care erau înregistrate sub Federația Internațională de Wakeboard exista și disciplina sitwake dar nu aveam disciplina standind. Care se adresează persoanelor cu dizabilități dar care nu au nevoie de un scaun cu rotile. Avem și la snowboard, dar la wakeboard nu exista, iar la prima ediție Sibiu Wake Trophy, după ce am înființat Federația, am organizat un demo, în pauza dintre calificări și finale, în care am promovat această disciplină. Am făcut și multe demersuri către Federația Internațională și, ușor ușor, această disciplină standind a început să fie preluată și de alte țări din Europa. De exemplu, în Franța ei organizează și Campionat Național. Mai departe, ne-am propus ca de anul acesta să devină un proiect de-al nostru de suflet. Aveam și acest program în minte, dedicat persoanelor în scaun cu rotile, dar nu am avut un buget pe care să putem să-l alocăm în această zonă, dar de anul acesta am obținut finanțare și am investit într-un scaun de sit-wake profesionist. Am încheiat o colaborare cu Laurențiu care a fost deschis să se antreneze și să participe pentru România la categoria sit-wake și, în continuare, ne propunem să mergem cu el la o serie de tabere de pregătire unde să dobândească toate aptitudinile și cunoștințele necesare pentru a merge mai departe la un Campionat European și Mondial. Eu sunt sigură că va obține și un loc pe podium pentru că el este foarte bine structurat și din punct de vedere mental și fizic. Avem mare încredere în aptitudinile lui. Iar pe viitor, cu ajutorul lui, ne propunem să dezvoltăm un proiect dedicat copiilor cu dizabilități.
Cum l-ai cunoscut pe Laurențiu?
Pe Laurențiu îl cunosc din zona de parasnowboard, este un bun prieten cu Mihăiță Papară, care la rândul lui mi-e foarte bun prieten. Toate proiectele pe care le-am organizat în zona de parawake au fost cu sfaturi și instrucțiuni primite de la Mihăiță Papară pentru că este cel mai avizat să vorbească despre parasporturi, mai ales cele cu alunecare pe apă sau zăpadă. A participat la Paralimpiada de Snowboard și el a fost prima persoană cu dizabilitate care a practicat wakeboard la noi în țară, în 2016. Venea din snowboard și m-a întrebat dacă poate practica și wakeboardind. Am fost deschiși, practic am rezervat tot Parcul de la Mogoșoaia doar pentru el să facem niște teste împreună. Și cam într-o jumătate de oră – o oră a reușit să facă și întoarcere și să alunece pe apă.
Cum ai intrat în contact cu cei de la Sibiu? Și cum vezi ce se întâmplă aici în jurul acestui fenomen?
Sibienii sunt foarte norocoși pentru că Primăria are o agendă foarte frumoasă și evoluată și dezvoltată în ceea ce înseamnă sportul de agrement sau de performanță. În București însă, avem 6-7 lacuri, o salbă de lacuri din păcate total neamenajate. Noi nu avem acces la practicarea wakeboardingului în oraș, practic nu avem nicio bază de sporturi nautice dezvoltată pe aceste lacuri.
Dar mă bucur enorm și aplaud inițiativa Primăriei Municipiului Sibiu și Consiliul că au avut această idee de a lua un lac închis localnicilor și l-au transformat în această bază nautică: l-au salubrizat, l-au modernizat și au creat această bază nautică unde toți locuitorii pot să vină să încerce sporturi nautice, poate chiar și să ajungă la un nivel de performanță ridicat
Acest fapt constituie un mare plus versus celelalte orașe ale țării oferind o bază pentru cei mici în a practica sau cel puțin încerca sporturi de apă. Spre exemplu, în trecut, în București existau mai multe complexe amenajate cum ar fi ștranduri sau plaje. Din păcate, astăzi sunt din ce în ce mai puține versus ceea ce se întâmplă la Sibiu. În august, când am organizat Sibiu Wake Trophy chiar m-am plimbat prin Parcul Sub Arini și am văzut zeci de copii care practicau diferite sporturi într-un spațiu corect amenajat. La București nu vezi așa ceva în parcuri. Și toate astea datorită agendei sportive pe care a avut-o Primăria, și investițiilor pe care le-a făcut în infrastructură sportivă. Și tot timpul insist, și când vorbesc cu reprezentanți din presă, că doamna primar este un exemplu de bună practică în ceea ce înseamnă administrație publică locală. Nu mai cunosc alte orașe care se dezvoltă în acest fel.
