Suntem mulți oameni pe Planeta Fotbal și iubim acest sport pe unde apucăm: de pe stadioane sau de la mese, din fața televizorului sau din spatele unei halbe pline cu bere rece, suntem foarte mulți cei care suntem vicioșii acestui sport. Totuși, oricât de mult ar avea ei pâinea și cuțitul jocurilor, dacă stăm să îi numărăm pe cei care i-au lăudat constant pe arbitri -fie ei și foarte buni- nu am strânge oameni nici măcar de-o comună.
Le-am spus asta și celor despre care voi vorbi mai departe. Arbitrii sunt asemeni gunoierilor, extrem de utili, dar ei nu primesc prea multe laude atunci când își fac treaba. Dar, dacă este să mergem până la capăt cu metafora, și unii, dar și ceilalți sunt indispensabili organizației din care fac parte.
Suntem obișnuiți de la ”centru” ca dialogul presei cu arbitri să fie unul fără doi interlocutori. Unii întreabă, alții dau comunicate, unii acuză, alții găsesc scuze. Tocmai de aceea, m-am bucurat atunci când Ovidiu Munteanu, președintele Comisiei Județene a Arbitrilor Sibiu (CJA), nu a fost reticent în a primi presa la una dintre ședințele oamenilor săi, desfășurată într-un loc inedit: Aula ”Dumitru Stăniloaie” a Facultății de Teologie din Sibiu.
Prima bilă albă: Avem cvorum!
Recunosc că grădinarul și-a vândut bine marfa, astfel că fusesem deja anunțat de către conducerea CJA că vor fi mulți participanți la ședință, iar acest fapt este o obișnuință. Nici că am crezut, nici că n-am crezut, astfel că mi-am luat locul în ultima bancă și m-am pus pe numărat, mai ceva ca Ghiță Pristanda în ”O scrisoare pierdută”. La final aveam 50 de oameni îmbrăcați în alb, plus prezența surpriză a fostului președinte al comisiei, actualul oficial al celor de la CSC Șelimbăr, Marian Bordean.
Iar în sală, mi-a plăcut să văd că pe lângă mai vechii Emeric Tocai (liga a 2-a), Darius Brîndușesc (Liga a 3-a), Vasile Bogdan (Liga a 3-a), Florin Lac (Liga a 3-a) sau Antonio Pascu (Liga a 3-a), erau și mulți tineri, semn că măcar la nivel de dorință, actuala conducere a trezit interesul pentru arbitraj. Aflu rapid de la același domn Munteanu că în sală e prezentă și o grupă de la Agnita, acolo unde Comisia Județeană parcurge un curs alături de câțiva novici. Tot plăcut e să văd și destul de multe figuri feminine, semn că exemplul Roxanei Timiș, cea care este pe lista FIFA, este cea mai bună propagandă pentru actualele ei colege.
Ascultăm un discurs despre educație și aflăm dacă a fost henț la Viitorul Ațel vs. Valea Viilor
În sfârșit începem…iar amfitrionul serii este, inevitabil, Ovidiu Munteanu, care deschide ședința inedit, cu un discurs despre educație și putere, în care îi mai înțeapă pe cei din fața sa, pentru greșelile din cadrul jocurilor sau pentru deficiențele de comunicare (!), dar care nu uită să puncteze faptul că fiecare arbitru va avea parte de susținere deplină din partea forului pe care îl conduce, atâta timp cât alege o dezvoltare corectă.
Câte o glumă mai destinde atmosfera și observ ușor, ușor, firul care îi trage spre aceste întruniri pe arbitri sibieni, mai ales pe cei tineri. Este exact această volubilitate și familiaritate a discursului celui ce conduce, ceea ce face să pară că lucrurile serioase mai pot fi luate și în râs, lucru deloc rău. Sigur, acest aspect pozitiv poate fi transformat foarte simplu în fiasco în cazul în care legile jocului nu sunt asimilate riguros, iar creșterea viitorilor arbitri nu ține cont că ei vor fi expuși în fața jucătorilor, antrenorilor și a conducătorilor de club, în cazul în care primii lor pași în această vocație au cam ocolit abc-ul.
Încă o trimitere la educație și un îndemn la dialog coerent vin din partea președintelui și începem analiza fazelor. Drept să spun, e prima oară când văd un recurs al etapei ținut exclusiv de arbitri și țin să vă dezamăgesc un pic: nici ei nu au păreri unanime! Totuși, după discuții intense, pe alocuri în contradictoriu și cu participarea extraordinară a lui Marian Bordean, aflăm că a fost henț la unul dintre apărătorii celor de la Valea Viilor, dar și că s-a dictat un out cam pripit la meciul dintre Miercurea Sibiului și cei de la Săliște.
Silence please, we are speaking in English!
Recunosc că mi-ar fi plăcut să văd și să aud mai multă specificitate la capitolul de discuție a fazelor litigioase, tocmai pentru a înțelege cum văd jocul oamenii cu fluierul și poate să aflu anumite chichițe regulamentare. De ce nu, să pun pe foaie ceva can-can-uri din teren, dar să fim înțelegători și să sperăm că data viitoare partea aceasta va fi mai solidă.
Dar ceea ce urmează să vă relatez este intro-ul pentru ședințele mai altfel despre care fusesem avertizat. Președintele Munteanu preia discuția și îi solicită arbitrului Răzvan Manțog o discuție amicală despre ultimul meci al acestuia, dar în limba ENGLEZĂ. Iar la un semn, ușor stânjenit, cel de-al doilea începe relatarea, răspunzând calm întrebărilor despre joc venite din partea interlocutorului său. Ce-i drept, acest dialog m-a dus cu gândul la celebra replică ”Hello, I am Ilie Dumitrescu” a minunatului nostru fost fotbalist, dar asta doar pentru că e bine să mai și zâmbim.
Momentul în sine a fost unul util, aș spune, cu o limbă engleză care nu l-ar face invidios pe Gareth Southgate, dar căreia pot să îi ofera calificativul ”mai mult decât decent”, pentru calitate și coerență. Iar utilitatea acestui moment vine tocmai la capitolul educație.
Garantat nu toți cei prezenți vor ajunge să aibă meciuri unde va fi necesară limba engleză, poate unii vor avea chiar foarte puține meciuri per total. Dar exersarea dialogului într-o limbă străină, chiar dacă uneori e făcutq stângaci și cu un vocabular mai sărac, nu poate fi decât un obiectiv out of the box 🙂 fixat de către cei de la CJA.
Michael Jordan, culorile Ceahlăului și Nicolae Ucă.
Timpul curge, iar ședința ajunge total neașteptat la o provocare de quizz venită din partea președintelui arbitrilor. Pe scurt, un arbitru alege un subiect, iar Ovidiu Munteanu lansează o întrebare din acel domeniu, cu speranța unui răspuns corect sau cu ocazia unei ironii glumețe către cei care au fost prinși în offside.
Nu știu cât de util este acest exercițiu pentru evoluțiile arbitrilor de la meciuri, dar măcar ne-am amintit împreună că Michael Jordan a practicat și baseball-ul, culorile Ceahlăului Piatra-Neamț sunt galben-negru, celor de la West Ham United li se spune ”ciocănarii”, iar cel mai cunoscut avocat sibian este Nicolae Ucă.
Momentul lui Lauențiu Cândea
Lăsăm pentru puțin timp de-o parte cultura generală și ne întorcem la arbitraj. Bineînțeles, tot într-un mod inedit, deoarece la tablă e scos Laurențiu Cândea, copilul de trupă al grupului. Deși nu m-aș fi așteptat, acesta primește minute bune în fața colegilor, iar dezinvoltura puștiului de 11 ani este una frapantă.
Începem ușor, cu o temă pe care Lau a avut-o pentru acasă: un interviu cu colegii de școală, în care aceștia erau intervievați pe teme de arbitraj. Și chiar dacă sunetul a scăzut din valoarea informațiilor, l-am notat pe copil și pe lista unor potențiale talente în ale presei, astfel că voi fi cu ochii pe el.
După o tură de râsete, urmează un moment frumos pentru foarte tânărul fluieraș: acesta primește ecusonul de arbitru și promisiunea unui meci la turneul amical „Cupa 1 iunie”, urmând să devină cel mai tânăr arbitru activ din județul Sibiu și, cel mai probabil, din România.
Profu de istorie fotbalistică se retrage
Deși durata ședinței se prelungea asemeni unor ședințe parlamentare, nici pe departe nu a apărut plictiseala. Poate doar pentru cei care veniseră acolo pentru a-și primi meciul pe care să îl arbitreze în week-end.
Până acolo mai era cale lungă, pentru că nu poți fi arbitru cu ștaif dacă nu știi și un pic de istorie a fotbalului. Iar la CJA aceasta este felia lui Răzvan Popa, care este chiar profesor de istorie în viața civilă, plus director de școală.
Domn Profesor ia cuvântul, în spatele lui se proiectează Stadionul Centenario, iar noi ascultăm un citat din Rudolf Wetzer, căpitanul României la World Cup 1930, prin care acesta ne dezvăluie tema prelegeri sale: pasiunea pentru fotbal și bucuria pe care noi o trăim prin acest sport.
Cred că fotbalul cucerește globul pentru că e copilăria însăși. A mea, a lui Barbu, a lui Vogl, a ta, a tuturor. Noi, fotbaliștii, suntem zeii. Ei, spectatorii din tribună, care ne aplaudă și ne huiduie, sunt cei care trăiesc prin noi iluzia că ar fi putut să fie zei. (…) Această minunată candoare va umple întodeauna stadioanele cu oameni de tot felul și chiar cu filozofi sau matematicieni, care, obosiși de căutări nesfârșite, îi invidiază și îi vor invidia întotdeauna pe creatorii capodoperei imediate, GOLUL!”
citat din cartea lui Ioan Chirilă, „Am fost și noi pe Conte Verde”.
Un intro bun, recunosc, pentru câteva minute în care arbitrul Popa ne-a trecut prin imagini plăcute și ne-a făcut să ne reamintim de comentarii inegalabile, precum cel al lui Hugo Morales, la golul doi al lui Maradona, din finala din ’86.
Același Maradona e prezent de-a lungul discuțiilor, ca un simbol al îndrăgostirii de fotbal și al practicării lui fără griji, iar omul din fața noastră dorește să ne transmită că totul trebuie făcut cu pasiune ca să prindă valoare.
Și tocmai pentru că există posibilitatea să nu îl credem, acesta apelează la un alt sportiv controversat, dar imens, care să ne vorbească despre „hard work and dedication”: Floyd Mayweather. Grație YouTube intrăm și noi în transa boxeurului american și pentru câteva secunde ne vine să răsturnăm munții din loc, dar până atunci același Răzvan Popa le dezvăluie colegilor săi de ce a creat tot acest context. În week-end avea să fie ultimul său meci la tușă, urmând ca acesta să devină observator și să contribuie la formarea viitorilor oameni în negru.
Sigur, nu o să deplângem retragerea unui arbitru de Liga a IV-a, având în vedere că Orsato, Kuipers sau Webb s-au retras. Dar ce m-a impresionat la arbitrul sibian au fost calitatea discursului, luciditatea în explicarea deciziilor luate de-alungul carierei și toată această dorință de a face totul din plăcere. E foarte benefic să auzi un astfel de discurs atunci când fotbalul (și nu numai) se învârte la noi doar în jurul cotelor și a milioanelor de euro.
Poate și de asta, Ovidiu Munteanu pregătise deja pentru colegul său o plachetă de rămas bun, de un albastru FRF, dacă îmi permiteți, care s-a decernat în aplauzele tuturor.
La final, ajungi să nu mai ai energie de la atâtea schimbări de direcție în desfășurător. Totuși, arbitrii sibieni s-au organizat și pentru ultimul moment al ședinței, care a adus fiecăruia delegările pentru week-endul următor. Totul se desfășoară rapid, cu strigare ca la catalog și fiecare brigadă e atribuită unui meci. Nu poți mulțumi pe toată lumea cu meciul pe care și-l dorea (doar Răzvan Popa a avut privilegiul de a-și alege terenul de pe care se retrage), dar la final toată lumea are zâmbetul pregătit pentru o poză de grup, semn că eventualele nemulțumiri se țin pentru discuțiile private.
Raportul de arbitraj
Nu poți nega succesul conducerii plină de efervescență a președintelui Ovidiu Munteanu. Sibiul pare că nu mai are lipsă de personal la nivelul arbitrajului, dar voi urmări efectele acestei tactici pe termen lung. Știm deja că mult nu înseamnă și bun, astfel că e de văzut câți noi arbitri se vor tine de treabă și câți vor ajunge cu adevărat să aibă prestații rezonabile pe termen lung.
La capitolul recomandări aș pune mai multă rigurozitate în studiul legilor jocului și mai multă discuție aplicată pe ce spune „cartea”. Ce aceeași jovialitate, că doar și arbitrajul se poate face cu zâmbetul pe buze.
P.S: Laurențiu Cândea a primit cel mai frumos cadou de ziua copilului, un debut la doar 11 ani.
