S-au scurs multe dezbateri despre locația noului stadion Municipal. Pe Facebook dar și în viața reală, sibienii aveau o părere și s-au împărțit înverșunat în două tabere: stadionul trebuie reconstruit în afara orașului, spuneau mulți, nu, stadionul trebuie reconstruit pe același amplasament, contraatacau ceilalți. A câștigat a doua variantă.
Cine a avut dreptate? Stadionul are deja aproape doi ani de când a reintrat în circuitul fotbalistic, cu toate „tunurile”: meciuri de Superligă, meciuri ale naționalei României (de tineret), două finale de Cupa României. Așadar, suntem îndreptățiți să facem o analiză pertinentă.
Surpriză! Subiectul a dispărut din „Poiana lui Iocan” pentru că e liniște în oraș indiferent de evenimentul organizat pe stadionul Municipal. Iar liniștea nu declanșează dezbateri, nici măcar aprecieri dar câtă ură ar fi explodat dacă traficul ar fi avut de suferit la ora unui meci.
Finala Cupei României de săptămâna trecută a demonstrat încă o dată că reconstrucția stadionului pe același amplasament a fost cea mai bună soluție pentru Sibiu. 11 703 spectatori (aproape de capacitatea maximă) s-au aflat în tribune, într-o zi de miercuri. Majoritatea, probabil peste 10 000, au fost hunedoreni și gălățeni care au deplasat minim 3-4000 de mașini în plus, în traficul local. Excludem 900 de gălățeni care au venit cu un tren special și 2-300 de hunedoreni care au ales autocarele.
De ce nu s-au creat blocaje la finala de miercuri și la oricare alt meci al lui FC Hermannstadt, chiar dacă pe stadion sunt 4000 de suporteri la un meci oarecare sau 12 000 cu FCSB? Și cum inaugurarea bazei Obor, realizată în prezența a doar câteva sute de sibieni a paralizat ieșirile de pe autostradă la Hornbach, traficul din Terezian și Obor? Câteva răspunsuri:
- înainte de toate, vreau să anticipez opinia celor care vor spune că deplasarea suporterilor de la Gară spre centru și din piețe spre stadion a creat blocaje. Le răspund simplu: s-ar fi întâmplat la fel și dacă stadionul era construit spre Șura Mare sau în Tălmaciu. La o finală, fanii ar fi venit oricum, în ziua meciului, la terasele din centru și ar fi realizat acele marșuri-„corteo”, pe jos, spre stadion, indiferent de poziția acestuia;
- poziția centrală: din orice cartier ai veni la stadion pe jos sau cu autobuzul nu depășești 20-25 de minute.
- lipsa parcărilor: este motivul principal pentru care traficul nu se (mai) blochează. Nu doar că stadionul nu dispune de parcare dar cea mai înțeleaptă decizie a fost desființarea parcărilor din Parc (Bolta și Tribuna II) care nu făceau decât să atragă sute de șoferi pe cele câteva zeci de locuri. Sibienii și fanii echipelor adverse știu foarte bine că nu au unde parca în jurul stadionului și, fie lasă mașina acasă, fie caută soluții la distanță (zona Hipodrom – Oituz) lăsând străzile din jurul stadionului libere și aerisite;
- Ce s-a întâmplat la inaugurarea bazei Obor: construită la marginea orașului, cu acces facil din autostradă, 90% din cele câteva sute de sibieni au ales mașina ca mijloc de transport. E lesne de înțeles că toți vin la aceeași oră, pleacă la aceeași oră. Traficul a devenit rapid sufocat, cu banda 1 a autostrăzii blocată sute de metri, generând un real pericol pentru șoferi. Imaginați-vă acum câteva mii de mașini, în aceeași zonă. Pentru că un stadion construit pe câmp, la marginea orașului, le-ar fi oferit fanilor doar opțiunea mașinii. Dacă mai doriți un argument în plus, amintiți-vă de evenimentul I LOVE SOPA, organizat anul trecut în pădurea cu același nume, care a creat cozi kilometrice, blocând ambele benzi ale DN1 din Șelimbăr până în Sibiu.
În România, dintre zecile de stadioane nou construite în ultimul deceniu, unul singur se află în afara orașului, la Sf. Gheorghe. Deși are o capacitate mică iar media asistenței pe stadion nu depășește 3700, se creează deseori aglomerație în trafic.
