Dacă după sezonul trecut mai, mai că ne gândeam la un viitor derby între Hermannstadt și Șelimbăr, în prima ligă, sau suporterii își puneau problema unde va juca echipa lui -pe atunci- Claudiu Niculescu, ne-am văzut astăzi, la ora meciului, pregătiți să urmărim o dispută care e foarte posibil să conteze în zona locurilor care trag mai mult spre rămânerea în B decât spre aerul rece al așa-numitei Superligi.
Am mers cu bucuria omului căruia îi place să urmărească meciurile din ligile inferioare, de pe stadion, acolo unde pitorescul își mai face loc prin tribune, chiar dacă terenurile sunt îmbătrânite de timp și uitate de investiții, iar fotbalul…
Revenind însă la meciul cu pricina, nu cred că e vreun suporter care să nu fi zâmbit, mai amar sau un pic ironic, la declarațiile plato-fanteziste ale lui Constantin Schumacher, care au compus conferința de presă de dinaintea meciului. În opinia tehnicianului piteștean, fotbaliștii săi pot prinde play-off-ul în cazul în care îi ascultă sfaturile, trag tare la antrenamente, își depășesc condiția și fac treabă bună în ofensivă. Total de acord, dar mergând pe această logică ideală, unde toate planurile merg ca unse, ar fi ușor să fim cu toții de succes, sănătoși și să trăim 100 de ani. Ceea ce…
Revenim din nou la meci, acolo unde m-a cuprins nostalgia, gândindu-mă la vremurile romantice ale fotbalului românesc (nu neapărat mai bune, dar mai spumoase), atunci când am privit lista cu oficialii acestui meci. Cu repeziciune, prin mintea mea au trecut golurile, dar și „scărița” lui Schumacher (parată cu pieptul de ex-președintele FCH-ului, Dani Coman), talentul de dribleur, plus ratarea cu poarta goală dintr-un meci cu Farul, totul à la Ianis Zicu, dar și meciurile mai bune sau mai de ocară arbitrate în prima divizie de Marcel Savaniu și Marian Bordean, observator de arbitri, respectiv delegat la CSC Șelimbăr. Cum spuneam….
Ușor, ușor soarele își făcea loc printre norii Cisnădiei, iar eu mă așteptam ca meciul să fie unul clasic de matineu, scorțos, cu întrări urâte și „bubuieli” constante. Dar semnele vitale ale partidei au dat speranțe pentru plătitorii de bilet. Nici două minute nu trecuseră pe ceas și Hernando i-a pus-o pe șut lui Butucel, aproape de careul mare, pentru un șut de control pentru portar. Dincolo, portarul Brașoveanu ratează mingea la o centrare a bucureștenilor, prevestind nesigurața pe care a avut-o constant în prima repriză, dar mingea a ajuns în brațele unuia dintre copiii din spatele porții.
Tinerii Șelimbărului erau vână în atac, cum se zice, dar apărarea bâjbâia, în frunte cu copilul din poartă, ori de câte ori oaspeții centrau, driblau sau presau defensiva condusă de căpitanul Natea.
Dar fotbalul îți oferă soluții atunci când lucrurile nu merg cum ți-ai dori, iar cea mai bună soluție e golul. Sau golurile, în cazul Șelimbărului, care a rezolvat meciul în mai puțin de un sfert de oră, făcându-l pe plinuțul Ianis Zicu să se pună la umbră, sub copertina băncii, după ce își conduse-se echipa, milităros, de la margine.
Primul care a făcut pe gazda neprietenoasă a fost cinciarul Marrone, Salvatore dacă îmi permiteți, care a preluat mingea și a făcut faza primului gol. Preluare în buza lui „16 metri”, intrare în careu, plus evitarea unei „coase” adverse. După un scurt control al lui Hernando, mingea îi ajunge, pe tavă, lui Matko Babic, iar din careul mic e greu să nu o dai la colțul lung. E 1-0 după 12 minute și bine te-am regăsit, liga a doua!
Călăreții bagă material, iar Schumacher simte că e rost de mai mult, așa că îi strigă lui Natea să nu mai paseze înapoi, ci să cucerească jumătatea adversă, atunci când acesta joacă la portar. Inspirație sau nu, dar peste cinci minute Șelimbărul primește o lovitură liberă, lateral stânga, care este bătută bine, dar respinsă de fundașii adverși. Monea își încercă și el centrarea, de data asta din stânga, iar Gogor îl transformă în pasator decisiv, punând mingea în plasă cu un „cap” din careu.
Ca-n poveștile cu prinți și zmei, gazdele reușesc să mai facă o faptă bună, peste încă șapte minute. Mingea ajunge în poziție centrală la Casian Soare, care urcă cu tupeu spre careul advers și se lasă pe minge cu toată priceperea. Apuc să văd mingea abia când intră în plasă, doar pentru că un stâlp care susține tribuna era fix pe direcția fazei, dar important este că mingea e în plasă. 3-0, iar apărarea formației vizitatoare e mai mult de Circul Globus.
Numai Ianis Zicu să nu fi în astfel de situații, atunci când ce le-ai spus tu băieților la vestiar a fost făcut terci în nici un sfert de oră. Cum am mai văzut pe la marile cluburi ale lumii, tânărul antrenor a făcut și el trei schimbări până la pauză, în speranța că o ieși ceva. Jocul nu s-a schimbat, iar suporterii își conduceau prin aplauze favoriții către tunel.
Bine că au fost trei goluri avans, altfel nu știu cum se termina meciul, având în vedere ce am văzut în repriza a doua. Relaxare firească, nimic de zis, dar e destul de periculos să stai doar la încasat și să aștepți să pleci pe contraatac, mai ales când adversarul marchează rapid.
După două lovituri libere identice, bătute de pe 16-17 metri, în urma unor faulturi în ultimă instanță, cei de la Metaloglobus îngroapă mingea în poartă, după lovitura de cap a lui Visic, plecat chiar de la Șelimbăr, după o servă venită din partea stângă, în urma unui corner.
Că o fi fost lipsa de energie, că o fi fost retragerea deliberată, dar cert e că până prin minutul 75 gazdele nu au avut vreo ocazie serioasă. Cei de la Metaloglobus au atacat constant, dar tot timpul au avut un obstacol care le-a împiedicat speranța unei reveniri: lipsa omului de gol, inspirația portarului Brașoveanu (mult mai sigur în partea a doua) sau respingerea de ultim moment a fundașilor. Sau, precum în minutul 67, atunci când un adversar a rămas singur în careu cu Brașoveanu, dar terenul l-a încurcat să preia și astfel fundașii au avut timp să se redreseze.
Până la urmă a ieșit bine tot planul, iar pe final oamenii lui Schumacher au mai ieșit din tranșee, iar acesta a fost semnul victoriei. Fraților, am învins, vorba poetului, dar e mult de muncă în acest campionat.
Mi-a plăcut că tinerii și-au arătat mușchii în prima repriză, dar la fel de mirat am fost când i-am văzut baricadați în propria jumătate în repriza a doua. Scorul e bun, de moral, dar sunt curios câți jucători de cursă lungă au călăreții și câți vor juca cu același aplomb atunci când nu vor mai fi doar niște surprize plăcute și adversarii vor știi la ce să se aștepte. Avem timp să filozofăm până la următoarea etapă, atunci când șelimbărenii merg la Chindia Târgoviște, echipă învinsă în prima etapă chiar de Metaloglobus.
